ONE BOY-Thousand feelings

Capitolul 3-Partea a III-a

Nu știam ce era de făcut. Știu doar că seara trecută a fost...

Am fost lângă femeia pe care am iubit-o și pe care o iubesc din tot sufletul meu. Era lângă mine, dar o simțeam la kilometrii depărtare, pentru că doar trupul ei era prezent, sufletul era altundeva, la altcineva. Și toată seara a decurs pe principiul "Eu cu gândul la ea, ea cu gândul la el." Și de atunci mă tot întreb dacă ea a luat scrisoarea. Măcar de curiozitate. Măcar să vadă și ea că ceea ce a fost între noi este real. Relația noastră a fost reală, la fel și sentimentele.

Și mai știu că nu îmi puteam lua ochii de la ea. Nicio clipă.

Telefonul îmi vibrează în buzunar și citesc imediat mesajul:

"Vreau să vorbim. Dacă o iubești cu adevărat pe Kim, vino diseară la cafeneaua nouă, fostul restaurant Crystal. Doar noi doi. 19:00 –J"

Cum naiba are individual acesta tupeul de a-mi scrie? Cum are tupeul de a mă ademeni cu iubirea pentru soția lui care nu ar fi fost dacă eu nu aș fi fost un imbecil.

El nu știe nimic despre trecutul ei. El nu știe ce ține în brațe noaptea înainte de culcare. Nu știu că Kimberley nu este o simplă fată, este o femeie care a trecut prin atâtea, care a luptat cu proprile sale arme pentru iubirea mea. Care a fost răpită și aproape omorâtă. O femeie care ar fi murit pentru mine.

Și cel mai tare nu mă doare că el nu știe aceste lucruri. Ceea ce doare de fapt este că...ea nu își amintește nimic din acestea.

Și bineînțeles că voi fi prezent acolo la ora 19. Bineînțeles că nu îi voi da satisfacție tipului acela. Și nici măcar să nu se gândească că imi este frică de el în vreun fel.

Calc accelerația mașinii pe care cândva ea o conducea. Doamne, totul mă leagă de ea aici! E ca și cum acest oraș îi poartă numele. În New York eram preocupat doar de femei, alte femei, dar nu ea. Ea era doar un gând zilnic, dar acum...să o pot vedea zilnic...este un coșmar pentru sentimentele mele, dar în același timp cel mai frumos lucru pe care l-aș putea face.

În zece minute caut un loc de parcare și cobor. Aerul rece de afară mă ajută puțin să nu ajung cu nervii la extrem. Sunt sigur că următoarele ore pe care le voi petrece cu Jason vor avea că subiect numele "Kim" și sunt sigur că nu o să fie o conversație normală. Trebuie să mă stăpânesc.

Întru acum în locul în care am cunoscut și am pierdut cel mai de preț cadou pe care viața mi l-ar fi putut da vreodată: dragostea adevărată. Totul era diferit acum. Locul în sine, dar și noi doi. Adică, eu și cu ea.

Comand o cafea neagră și mă așez la o masă de două persoane așteptându-l pe cel care mi-a furat tot.

Peste câteva minute acesta își face apariția în cafenea și îl văd căutându-mă cu privirea. Într-un final mă zăreste și se așază hotărât lângă mine la masă. Zâmbește fals, iar eu bat cu degetul în ceașca de cafea care urmează să explodeze pe față lui dacă continuă să mă privească ca și cum e nevinovat.

-Bună, Aiden, spune el și își da geaca jos.

-Treci la subiect! Îl avertizez eu și zâmbesc asemenea lui.

-Mă așteptam la atitudinea această din partea ta, dar sunt pregătit pentru orice. Cred că deja ți-ai dat seama că nu am venit aici pentru a vorbi despre vreo tâmpenie sau mai știu eu ce...

-Știu, îl întrerup eu și dau ochii peste cap. Am venit să vorbim despre ea. Dacă nu era vorba de Kim era evident că ai fi venit aici singur. Acum spune!

-Soția mea, accentuează el cuvintele și simt cum vena din cap va exploda mai rapid decât mă așteptăm, mi-a spus despre mica voastră discuție din ziua respectiva. Probabil știi la ce mă refer.

La scrisoare, nu?

-I-ai dat ceva. Ceva care se presupune a fi scrisă de ea. A recitit scrisoare aceea deja de prea multe ori și începe deja să nu mai facă legături între ce știa despre tine și ce se presupune că simțea în scrisoarea respectivă.

-Ce se presupune că știa? Tu i-ai spus totul greșit. Tu nu știi nimic despre mine și ea. Nu știi câte am făcut pentru a fi împreună.

-Nu îmi pasă cate ati făcut, pentru că,oricât de mult v-ați luptat, tu ai pierdut. Trebuie să accepți ideea, domnule King, ai pierdut-o. Ai pierdut jocul. Ai pierdut iubirea. Și ce ai câștigat? Ai fost închis ani în care, fii sincer, ai regretat că ai cunoscut-o! Dacă nu era ea, tu nu ai fi ajuns acolo, recunoaște, te-ai gândit la asta măcar o singură dată.

Încerc să îmi controlez bătăile inimii, dar deja simt cum mă voi arunca peste el și îl voi nenoroci în bătaie.

-Da, ai dreptate, încerc eu să mă stăpânesc, regret ceva. În momentul în care te-am văzut pentru prima dată, în momentul în care te-am văzut pe scenă și am auzit ceea ce spuneai despre ea chiar am crezut că ești bărbatul potrivit pentru ea. Acum, că îți văd adevărata față, îmi dau seama că nu ești decât un nenorocit.

Jason râde puternic și eu suflu nervos.

-Uite care e faza, domnule King. Chiar ești un rege? Te joci cu pionii, nu? Continuă el să radă.

-M-aș juca puțin și cu fața ta, dar zic să rămânem totuși la pioni. Replica mea acidă îi schimbă imediat expresia feței, iar eu zâmbesc într-o parte.

-Bun. Să trecem la subiect! Tu i-ai dat o scrisoare lui Kim. Ceea ce ea nu știe este că eu am scrisoarea scrisă de tine pentru ea.

Inima îmi bate foarte tare și simt cum înnebunesc. Scrisoarea mea încă mai există, dar în mâinile propietarului greșit.

-O vreau! Spun hotărât

-Știu! Dar există o condiție. Îți dau scrisoarea și te faci dispărut din acest oraș!

-În niciun caz, nu o să renunț așa ușor, spun sec.

Bea ușor din cafeaua lui și mă privește ca și cum se aștepta la răspunsul meu.

-Corect. Dar lasă-mă să te luminez puțin! Tu ai pierdut-o pe Kim pentru totdeauna, iar eu, ca un om bun ce sunt îți dau o amintire pentru tot restul vieții. Pot lua și cea de-a doua scrisoare dacă te încălzește mai mult sau și mai bine...iei scrisoarea și pleci sau păstrez eu scrisoarea și o iau pe Kim într-un loc în care nu o să ne găsești niciodată.

Dacă știam că acest nenorocit mă aduce aici pentru o asemenea discuție care mă face să nu pot să îmi controlez nervii, mai bine nu veneam.

-Haide, Aiden! Kim nu o să își amintească niciodată de tine.

-Am și eu o condiție. Dacă condiția mea este respectată, accept.

-Te ascult, spune Jason surprins de reacția mea.

-Vreau o zi. O zi alături de ea. Ies cu ea în oraș, în niciun caz nu e o întâlnire, vorbesc cu ea, bineinteles că între patru ochi, și apoi plec. Ce părere ai de asta?

-De ce nu îți iei foaia și pleci direct undeva la capătul celălalt al lumii?

-Pentru că dacă fac asta, ar însemna să dispar de tot din viața ei fără să îmi iau rămas-bun.

-Vrei să spui "adio". Aiden, ai plecat deja din viața ei acum ceva timp. Renunta!

Să renunț?

Stau puțin și analizez toți acești ani. Au fost cumva irosiți greșit? Oare chiar îmi irosesc viața așteptând că ea să se întoarcă? Există oare și o altă femeie care ar putea să mă facă să mă îndrăgostesc din nou?

Când m-a întâlnit eram un om de piatră. A topit toți pereții din jurul inimii mele și inima a rămas la ea. Dar ea nu știe acest lucru.