ONE BOY-Thousand feelings

Capitolul 18-Partea a II-a

  Avem de gând ca acest capitol să facă parte de cel anterior, dar cum nu am reuşit atunci să scriu, pentru că nu aveam în gând o continuare, am postat aici, conştientă de faptul că este un capotol foarte scurt, dar o să vedeţi că şi unul decisiv pentru două vieţi. Lectură plăcută!

Singură soluţie ar fi asta: Emma împuşcată în cap de mine. 

-Deci..ce vei face? Vei ruină viaţa iubirii tale pentru cineva care a încercat să o ruineze pe a ta? 

Blocată. Recunosc, îmi veneau prin minte toate momentele în care Emma ar fi dat orice pentru a mă ţine departe de Aiden, orice. Şi îmi amintesc şi când m-am întors în oraşşi ea mi-a spus că a murit şi că între noi a fost doar o simplă prietenie. Minciună care atunci nu a avut un aşa impact pentru mine, dar care acum are cu siguranţă.

Era evident că aş alege o viaţă fericită cu Aiden fără să mă mai gândesc. Dar gândul că în spatele acestei vieţi fericite va stă o baltă de sânge provocată de mine îmiproduce o stare de leşin. 

-Ce vei distruge, deci? Capul perfect al Emmei sau viaţa celui pe care îl iubeşti? Întrebarea asta îmi răsună destul în minte şi nu îmi mai doreau să o aud şi de la ea. 

Fără să vreau, eram deja în picioare, foarte slăbită, cu pistolul în mâna. Jesy era şi ea în picioare,undeva in spatele Emmei care era jos şi se uita la mine cu lacrimi înochi fără să spună nicio vorba. 

-Ah, şi, să nu cumva să încerci situaţia împotriva mea! Ştii şi tu, clişeul acela în care te prefaci că o vei omora pe ea, dar de fapt tragi în mine. Moartea nu este finalul meu în acest oraş. Şi, cel mai important, moartea mea va veni la pachet cu a ta, a părinţilor tăi, a lui Aiden şi Emma.

Mă gândeam că o puteam omora pe ea, dar şi aşa aş fi avut sentimentul de milă. M-am gândit şi la faptul că oamenii lui Jesy aveau să se răzbune triplu pe tot ceea ce amfăcut. Gândul că i-aş fi putut vădea pe toţi menţionaţi de ea omorâţi chiar în faţa mea, mi-a făcut părul de pe mâna să se ridice. 

După minute de tăcere, un zgomot puternic se aude de afară, iar Jesy tresare. Aleargă spre ieşire, dar când această trece pe lângă Emma rămân mască, văzând-o pe Emmapunându-i piedică şi năpustindu-se imediat asupra ei. Scoate ceva din buzunar şi i-l îndeasă pe gât şi pot să jur că sunt somnifere. Jesy închide ochii, iar eu scap pistolul din mâna.
Uşa de la depozit se deschide şi deja încep să îmi iau adio de la tot.
Nu ştiam că Emma poate fi atât de puternică fizic. Ştiam mereu că această este o femeie puternică, dar nu aşa. Stiam, de asemenea, si ca Jesy ar fi putut riposta imediat daca totul nu era atat de neasptat, pentru ca Emma se prefacuse slabita.

Bătăile inimii îmi accelerează, dar privirea lui mă face să mă simt mai bine. Nu era acel el de care eram îndrăgostită, era acel el care este îndrăgostit de mine. 

-Matt! Tip şi mă duc să îl iau în braţe. Cum ai intrat aici? 

-Aiden mi-a spus tot, am sunat deja la poliţie, trebuie să ieşim imediat de aici astfel clădirea va exploda! 

Poftim?! Ştiam eu că Jesy nu ar fi putut niciodată să facă ceva corect. Avea de gând să mă lase aici singură cu Emma, eu să o omor, şi când în sfârşit aveam de gând săplec spre Aiden, clădirea să explodeze şi să mor şi eu alături de ea. 

-Te-am subestimat greşit! Spune Emma spre mine, iar eu şi Matt ne oprim din urcatul treptelor. 

-Am crezut că mă vei omorâ, continuă ea, idea cu explozia a fost a mea. Am crezut că o să o faci şi nu te voiam fericită! Puteţi să spuneţi că sunt cea mai egoistăpersoană din lume, pentru că deja ştiu asta, dar ştiam din prima clipă că el avea să se îndrăgostească de tine. La fel şi tu Matt. Voi toţi aţi preferat-o pe ea şi eu m-ammulţumit cu locul doi întotdeauna. 

-Este o capcană! Nu vom muri aici cu tine, Emma! Noi ieşim de aici! Strigă Matt sprea ea şi mă ia de mâna. 

-Emma, haide! Strig şi eu, dar ea zâmbeşte.

Se aşează pe podea şi mă priveşte într-un mod pe care nu îl puteam înţelege. Vrea să mă omoare cumva acum si sa moară şi ea? Vrea să ia tot ce i-a mai rămas lui Aiden?Gândul că tot nu ştiu unde este el, îmi da fiori. 

-Îmi pare rău! Am vrut doar feicirea lui si nu te-am vrut si pe tine!

Ridică pistolul de jos, iar Matt deschide uşa şi mă împinge afară. Aud o bubuitură şi mă întorc automat. Le văd pe cele două femei care au încercat să mă ţină departe de iubire, de el, moarte.

Ies repede din clădire şi fug departe de locul în care aveam să murim noi toate: noi toate care ne-am îndrăgostit de el.

Matt mă acoperă cu geaca lui, iar eu plâng în continuare în braţele lui. Mi-a salvat viaţă. 

-Shh, gata, Kim, totul s-a terminat!
El încerca să mă liniştească, dar eu ştiam că cei mai rău abia acum începe.