Capitolul 19-Partea a II-a

2.8K 114 2
                                    


  Tăcerea din maşina lui Matt îmi dădea dureri de cap.

Primul meu gând care cu siguranţă va fi primul pentru o perioada buna de timp este faptul că în urma mea am lăsat sânge. Am lăsat oameni morţi. Morţi pentru dragoste şi morţi pentru răzbunare. Am supravieţuit şi trebuie să îi mulţumesc în fiecare zi Lui Dumnezeu pentru acest lucru. 

-Unde e Aiden?

-O să vină el, răspunde Matt repede. 

Nu voia să îmi zică nimic de el. Am încercat să-l sun în tot timpul acesta, dar nu e de găsit. Nu vrea să îmi spună unde este şi am cam ajuns la concluzia că nici el nu prea ştie de fapt, lucru care mă stresa şi mai tare. 

Eram într-un loc pe care nu îl mai văzusem.Un barbat ii da lui Matt doua valize pe care acesta le indeasă în portbagajul maşinii şi sper că nu e ceea ce cred eu. 

-Unde mă duci?


Se uită la mine că la un copil inocent. Mereu m-a privit aşa. M-a privit ca şi cum aş avea nevoie de ceva pentru a fi mai bine. Aiden nu. El ştia că mă pot descurca şi singură în orice situaţie. A fost primul bărbat care a văzut în mine o femeie puternică în ciuda a tot. Asta făcea diferenţa. 

-Kim, trebuie să plecăm de aici! O să ajungem la o cabană de-a mea, undeva la munte. Nu îţi pot spune unde, dar trebuie să ai încredere în mine. 

-Matt, nu putem să plecăm de aici aşa! Ştii măcar unde este Aiden? 

Se apropie de mine şi mă apucă de mâini.

-Ai încredere de mine? 

-Matt! 

-Kim? 

-Da, am.


Am dormit în tot acest timp. Am ales să am încredere în el, pentru că indiferent de "relaţia" dintre noi doi, el a fost mereu acolo pentru mine. Ca şi acum. Mi-a dat încredere că pot rezistă în casa aceea cu gândul că aşa mă voi îndrăgosti de el, dar m-am îndrăgostit de cine nu trebuia.

Gândul îmi zboară din nou la Aiden care nu a dat niciun semn de...atunci. A ţinut mult la Emma, ştiu asta. Si stiu ca atunci cand va afla ca ea a murit nu o sa fie deloc fericit, chiar daca uneori ar fi dat orice ca ea sa dispara din viata lui. 

Mă tot gândesc că puteam face ceva pentru a o opri, dar era prea pornită să spună "adio" la tot. Mă gandeam oneori sa ma pun în situaţia lor. Dacă aş fi fost în situaţia Emmei...a fost o dragoste pierdută, care de fapt nu a fost dragoste. S-a îndrăgostit de Aiden cel arogant şi egoist, pentru că şi ea era la fel. 

Dacă aş fi fost Jesy...ea voia doar răzbunare. Voia doar să arate cine e cel superior şi ce poate să facă toată "puterea" ei. Eu m-am îndrăgostit de Aiden cel real. 

Am ajuns într-un final la o cabană. Era foarte frumos aici şi, dacă nu ar fi fost toată situaţia această stresantă, sunt singură că m-aş fi bucurat de această privelişte minunată. Nu era zăpadă, dar nici prea cald nu era. Era perfect.

Abia acum îmi dau seama unde suntem. Cabana despre care Aiden îmi povestea mereu. Când avea doisprezece ani mereu venea aici. Mi-a promis că mă va aduce aici intr-o zi. Trebuie neapărat să-l văd. 

Matt nu părea atât de îngrijorat, dar ştiam că el e un expert la a ascunde ceea ce simte.

-Când a fost ultima oară când ai vorbit cu el? Reuşesc să-l întreb. 

ONE BOY-Thousand feelingsOnde histórias criam vida. Descubra agora