ONE BOY-Thousand feelings

Capitolul 6-Partea a II-a

Nu cred ca o sa-i povestesc nimic despre mine. Puteam sa tac si sa-mi fac aparitia la restaurantul Crystal diseara, cand voi afla unde este acela. De ce as intreba de el daca el este mort?

-Hei, ce este cu Aiden? Regret atat de tare ca am intrebat-o de el

-Numele lui imi aminteste de o ruda veche, inventez repede, Aiden Kindness, iti suna cunoscut?

-Nu, zice ea dand ochii peste cap.

E frumoasa, dar atitudinea ei imi da de gandit. Daca iubitul ei este chiar acel Aiden care mi-a scris scrisoarea, asta inseamna ca in seara aceasta totul se va schimba. Dar el e mort. Emma mi-a zis asta.

-Scuza-ma, unde este restaurantul Crystal? Nu sunt in oras de multa vreme si as vrea sa merg intr-o zi la el, deoarece peste tot am auzit numele acesta.

*

Cu banii pe care ii aveam mi-am cumparat o rochie rosie pana la genunchi cu niste sandale de aceeasi culoare. Parul l-am lasat liber. Nu stiu unde merg si ce am de gand sa fac mai departe. O sa dau acolo de fata din parc alaturi de un baiat numit Aiden King, deoarece cu unul vorbea la telefon. Dar Aiden King pe care eu il caut a murit. Cel care mi-a scris scrisoarea nu mai este in viata. Pentru o secunda imi dau seama ca nu are rost sa merg acolo. Dar cine e Emma de pot avea asa mare incredere in ea? In tot timpul acesta am fost mintita, dar acum cred ca este momentul sa aflu singura adevarul care imi priveste viata.

Taxiul opreste in fata restaurantului. Este imens. Privesc gradina din fata care inconjoara restaurantul si ceva imi trece prin stomac. Eu am mai fost aici.

-Kim? Doamne, Kim , tu esti? O fata cu parul scurt, roscat alearga spre mine, zambind in continuu.

Observ ca pe fata aceasta o cheama Olga si ca lucreaza aici. Aflu asta citind ecusonul de pe uniforma sa.

 Ma ia in brate atat de tare si incepe sa planga. Intrebari precum "cum de esti aici?" " esti doar in imaginatia mea?" abia ies din gura Olgai.

-Olga, sunt Kimberley Torres. Imi pare rau, probabil daca am fost prietene stii prea bine ca mi-am pierdut memoria in urma operatiei..

-Ti-ai pierdut memoria?Parintii tai au spus ca ai murit si ca operatia a fost in totalitate degeaba, un esec. Incep sa ma gandesc acum de ce parintii mei se comportau atat de ciudat si nu voiau sa ma duc in orasul in care m-am nascut. Nu voiau pentru ca se facusera intelesi peste tot cum ca fata lor a murit. De ce ar face asta?- Tot orasul crede ca ti-ai pierdut viata. Inclusiv el, spune aceasta aratand spre un barbat imbracat la costum.

Parul acela. Ochii aceia. Silueta. Zambetul. Fata. E cel din poza. E cel din scrisoare. E Aiden si e viu.

Ochii lui ii intalnesc pe ai mei si il vad brusc dezechilibrat. Alerg spre el si acesta isi scutura ochii. Imi  ztinge fata si simt ceva ciudat. Mainile lui au mai fost acolo. Simt ceva in stomac, ceva care ma infioara, dar il privesc in continuare. Nu pot sa ma gandesc la ceva. Cand te uiti la cineva pe care se presupune ca il iubesti sau ca l-ai iubit iti trec amintiri prin minte. Mie nu imi trece nimic, pentru ca nu imi amintesc nimic de el. 

-Tu! Ce cauti aici, ciudato? Fata din parc vine spre mine si ma indeparteaza de el –Aiden, cine e ea?

-Kimberley. Kimberley Torres.

*

Au fost ore de explicatii. Ore in care le-am spus ce mi s-a intamplat. Aiden abia respira la fiecare cuvant spus de mine. Ii era foarte greu sa realizeze ca eu sunt vie. Il vedeam cum se lupta cu propriile sale ganduri si pareri in legatura cu asta. Simteam ca il cunosc. Simteam ca il cunosc atat de bine. Era ceva ce ne lega, dar nu stiam cum sa explic asta. Cand il vedeam ca ma priveste cu atata seriozitate si cu acel strop de tristete mi se rupea sufletul, intr-un fel. M-am pus in locul lui. Eu sa-l fi iubit pe el cu atat de multa pasiune apoi sa aflu ca el a murit si apoi sa-l vad in fata mea cat se poate de viu. Si cat se poate de schimbat. 

-Aiden! Asteapta! Strig dupa el

-Asa mult te-ai schimbat sau doar pretinzi asta?

Se plimba pe langa mine, privindu-ma din toate unghiurile si punandu-mi intrebari la care habar nu aveam raspunsul.

-Si tu de ce pretinzi ca stii atat de multe despre mine? Tot ce am auzit din gura ta au fost minciuni.

-Kim, tu crezi ca au fost minciuni, dar e purul adevar rostit de barbatul pentru care ti-ai fi dat si viata. Poate ca parintii tai nu vor sa recunoasca asta, pentru ca dracu stie de ce ei au crezut ca asa este mai bine. Vor ca tu sa-ti incepi viata de la zero, dar iubito, puteai scrie un roman cu toate momentele petrecute impreuna. Cat timp tu ai fost plecata eu am fost un dezastru. De fapt, inca sunt un dezastru. Am aflat ca tu esti vie in momentul in care voiam sa-mi incep viata. O ceream pe Jesy de casatorie cand am auzit ca tu esti bine si ca traiesti ascunsa in New York. Cum crezi ca se simte asta? Ce reactie crezi ca ar trebui sa am cand ma uit la tine si simt ceea ce simteam mereu?

O lacrima ii curge din ochi baiatului de care se presupune ca am fost indragostita. De ce as fi uitat jumatate din viata mea? Stiu ca am fost bolnava, dar nu a fost asa grav si mi-am revenit imediat. Parintii mei mi-au spus asta. El vrea iubire de la mine, dar eu habar nu am cum se simte aia.

-Aiden, poate ca nu imi mai amintesc ce am facut in urma cu an sau doi, dar chiar daca ar fi cum zici tu nu cred ca m-as mai putea indragosti si in viata asta de tine. Poate ca ai fost trecut, dar e decizia mea daca ai putea fi si prezent sau viitor. Si am decis deja. Vazandu-te pe tine mi-am dat seama ca te stiu. Cand m-ai privit, cand m-ai atins, mi-am dat seama ca poate acolo undeva exista ceva, dar in noua mea viata, viata pe care o am acum, nu.

Se intoarce brusc cu spatele si da cu putere in masa de langa el. Ochii par acum injectati, iar culoarea fetei se schimba si ea imediat.

-Ce viata? Tu nu stii nimic despre tine. Stii macar ce iti place sa faci si ce nu? Stii ce obisnuiai sa faci cand te trezeai dimineata? O sa iti spun eu. Iti luai ceasca ta rosie preferata de cafea si te uitai pe geam la oamenii care se grabesc sa mearga la serviciu, suspina si ma priveste in ochii,- Si acum ce vrei sa fac, huh? Cum ma uit la persoana pe care o iubesc si ea imi zice ca e vremea sa plece? Cum ma uit la persoana pe care o iubesc si cu care am atatea amintiri, iar ea nu-si mai aminteste nici cum m-a cunoscut?

-Iubitule, ai terminat acolo? Fata pe care am auzit ca o cheama Jesy isi face aparitia imediat langa Aiden, iar acesta o saruta apasat pe buze.

Nu simt nimic.

-O seara buna, Kendes!

Zambesc in continuare stiind ca mi-a gresit numele intentionat.

Nu stiu ce sa mai fac. Incep sa ma indoiesc side decizia pe care am avut-o ca sa vin aici pentru a-l vedea. Dar stiu ca am luat decizia buna sa plec de acolo, pentru ca nu ma mai intorc la parintii mei. Ma uit fara savreau la locul unde sunt hainele oaspetilor. Eticheta cu numele "Aiden King"imi sare in evidenta. Scot scrisoarea din geanta si i-o pun acolo. Poate acumisi va aminti numele meu. 

Dragii mei, imi pare atat de rau ca a durat atat, dar am avut foarte multa treaba. Va doresc sarbatori fericite alaturi de cei dragi! Ne auzim in 2017!