Capitolul 5

6.1K 319 4
                                    


  Ţin să va anunţ că voi trece la povestire,din prespectiva lui Kimberley,pentru că astfel îi pot descrie mult mai bine stările şi sentimentele.
Lectură plăcută! 



-Matt,ce cauţi aici? 


Tresar din pat când văd zâmbetul perfect al lui Matt. Îmbrăcat cu nişte pantaloni lejeri şi un tricou alb,acesta se aşează la marginea patului,undeva lângă mine.

-Eşti bine? Spune el,iar eu dau din cap afirmativ. –Vreau să zic...după ce ţi-am zis..toate lucrurile acelea m-am cam făcut puţin dispărut,dar că să ştii am avut ceva treaba cu serviciul,nimic personal.

Matt lucreaza la firma părinţilor săi de 2 ani. I se oferise un post şi lui Aiden,dar bineînţeles că acesta refuzase. De ce să lucreze dacă oricum banii pentru el pică din cer? Şi vorbind mai realist,din portofelul părinţilor.

-Kim? Încearcă el să mă trezească din proprile gânduri


-Ce?A,da,da sunt bine. Sunt foarte bine..

Următoarele 3 secunde au fost destul de tensionante: în prima secundă mi-a zâmbit uşor, în a două şi-a pus mâna peste a mea,iar eu mi-am făcut curajul să-l privesc în ochi,iar în a treia s-a apropriat uşor şi m-a pupat pe frunte.
Gestul lui mi s-a părut foarte drăguţ şi neaşteptat. Oare Aiden îi face aşa Emmei? Oare Aiden i-ar face aşa ceva vreodată unei femei? Poate că o face uşor şi drăguţ,dar undeva mai jos de frunte. Mult mai jos. Scutur capul încercând să nu mă mai gândesc la ce face Aiden,la cum face Aiden,la cum iubeşte Aiden. Să încetez dracului să mă gândesc la el. Am ajuns să-mi fac rău singură prin proprile gânduri.

-Eu sunt jos,dacă ai nevoie de ceva,spune-mi,spune Matt şi părăseşte camera.

E aşa de drăguţ,îmi repet eu în minte. Mult prea drăguţ şi misterios.
După ce am terminat de citit cartea mea preferată pentru a nu ştiu câtă oară am coborât jos. Îmi terminasem treaba pentru ziua de azi. Mai aveam doar de ajutat la cinăşi de udat florile pe la ora nouă. Mă bucur că m-am relaxat şi eu puţin,aveam mare nevoie.
Cobor scările încet şi mă uit prin jur. Niciun sunet. Nicio persoană. Încep să strig numele lui Nelly,dar nu primesc niciun răspuns la schimb. Mă duc afară să verifica dacă maşinile sunt pancarte,dar nici nu apuc bine sa mă uit pentru că simt cum aerul îmi dispare. Cineva îmi pune mâinile la gură şi simt cum inima mea începe să bată mai tare că niciodată. Sunt impinsa în porbagajul unei maşini roşii,un audi nou. Întunericul se napuseste asupra mea şi tot ce mai pot auzi este muzica foarte tare până când ochii mi se închid uşor şi adorm.


Clipesc de câteva ori până să-mi dau seama de locul unde mă aflu: pereţi nezugrăviţi,podeaua prăpădită şi un miros a lemn vechi. Cred că mă aflu într-un depozit. Într-un depozit care acum nu mai e depozit. Dar cum naiba am ajuns aici? Cine naiba m-a răpit? Ce cretin a făcut asta?

-Duceţi-va dracului toţi care mi-au făcut asta şi toţi care se află în locul asta jegos! Tip eu cât de tare pot.


-Nu are cine să te audă,iubire, în afară de mine. O siluetă se aproprie din umbră şi încerc să analizez. NU.NU. Nu se poate să fie el..

-Aiden,tu ai luat-o razna complet? Tip eu la el,din nou şi am senzaţia că o voi face tot timpul.


-Ţi-am zis că te vreau afară din casă. Dar,de fapt nu vreau doar asta,domnişoară Torres! 


-Ce dracului vrei? Îţi e frică că va devenii ciufulita ta geloasă? Sunteţi nebuni amândoi! Nişte CRETINI!


Aiden mă priveşte uimit,aşezându-se jos,în faţă mea. Îmi ia o şuviţă de par şi începe să o învârtă pe deget.
-Eşti foarte frumoasă! Mă complimentează el şi simt cum mi se înmoaie picioarele. –Păcat că eşti mincinoasă,iubito. Mare păcat. Şi ca să ştii "ciufulită mea" nu are nicio legătură cu asta,bine?
Dau ochii peste cap şi fac o faţă întrebătoare din care sper să se prindă că habar nu am despre ce vorbeşte. 


-Părinţii tăi o să câştige firma părinţilor mei,firma King. Nu,nu,nu,nu o să lăsăm să se întâmple aşa ceva. Aşa că vreau să-I informezi pe tăticul tău şi pe mămica ta să înceteze odată penru că,dacă nu fetiţă lor o să aibe de suferit. 


MAMA Mea? TATĂL MEU?
-Tu eşti prost? E tot ce am putut să spun. –Nu ştiu nici măcar cum o cheamă pe mama mea,despre tatăl meu am auzit că este mort şi nu am apucat niciodată să le spun odată,o singură dată că îi iubesc. Şi tu vii acum la mine şi îmi spui că ei vor să câştige firma King,eşti dement?! 


Lacrimile îmi curg din ochi mai tare cu fiecare vorba pe care o spun. Dacă este adevărat? Părinţii mei traiesc? Părinţii mei cred că eu am murit? Părinţii mei oare ştiu că exist? NU. Aiden minte. Aiden mereu minte. 


El se uită la mine mirat de reacţia mea. Se aproprie mai mult să-mi şteargă lacrmile,dar eu mă îndepărtez. 


-Kim..o agenţie numită familia Torres,foarte cunoscută în străinătate tocmai s-a mutat în Seatlle şi vor să cumpere agenţia părinţilor mei. L-am auzit pe tată cum vorbeacu mama despre asta şi nu au cum să lupte împotriva lor pentru că toate maşinile au fost cumpărate,dar banii vor ajunge abia peste o luna. Familia mea nu poate să mai lupte împotriva agenţii T ( de la Torres) . Si nu ca mi-ar pasa de munca parintilor mei de ani buni..pe mine ma intereseaza banii pe care nu o sa-i mai am. 


-De unde ştii că sunt părinţii mei? Spun eu cu teamă tremurând. 


-I-am cunoscut. Mama ta are nişte ochi superbi,dar nu se compară cu asemănarea dintre tine şi tatăl tău. Diseară,sunt invitaţi la cină de către familia mea pentru a încerca să-I convingă să renunţe la "războiul asta" tâmpit. Vei fi acolo şi vei putea vedea cu ochii tăi.
-Cum dracului să fiu acolo şi să văd dacă tu mă ţii că pe un câine legat în jegul asta? 


Nu credeam. Voiam să cred,dar sunt singură că Aiden face asta doar pentru a mă face să sufăr şi să plec din casa asta. 


-Te-am răpit doar că să pot vorbi cu tine. Acum,mergem înapoi acasă.   




ONE BOY-Thousand feelingsWhere stories live. Discover now