Capitolul 3- Partea a II-a

2.9K 140 13
                                    


O saptamana. O saptamana am stat inchis in casa si m-am gandit la ce mi-a zis Matt. Kim traieste! In momentul in care am auzit asta am renuntat la tot. Am renuntat la cererea in casatorie. Am uitat si cum o cheama pe femeia de langa mine. M-am gandit doar la femeia care m-a facut sa simt pentru prima data iubirea. M-a facut sa ma gandesc la singura fiinta de pe acest pamant care m-a tinut viu cand tot ceea ce era in jurul meu ma omora. M-a facut sa ma gandesc la cat este de frumoasa. La cat de enervanta era si la cat o iubeam cand ma enerva. M-a facut sa ma gandesc la momentele in care viata mea nu mai exista fara ea.

-Cine e Aiden King fara Kimberley Torres?

Intrebarea care mi-a dat tarcoale in tot acest timp. De ce nu a venit la mine? De ce nu s-a intors in momentul in care a iesit din spital? De ce familia ei mi-a spus ca e moarta? Ce e gresit cu oamenii din ziua de astazi? Ce face ea acum? Au trecut ani buni..Oare e fericita? Fericita fara mine? Pe cine pacalesc! Eu sunt idiotul care o cerea pe Jesy in casatorie in locul in care am cunoscut-o pe ea.

IDIOTULE!

Ochii mei erau umflati, dar nu plansasem deloc. Nu puteam sa plang pe baza unor informatii care pentru mine nu erau clare. Nu puteam sa plang dupa o femeie care in capul meu a fost moarta tot acest timp.

Imi iau telefonul, pe care nu il mai atinsasem de zile bune si caut numele lui Matt la contacte. Dupa cateva secunde, acesta raspunde, stiind sigur scopul pentru care il sun.

-De unde stii? intreb direct

-Ce anume sa stiu?

Mai face si pe prostul cu mine. Cine stie de cat timp stie nenorocitul asta, dar imi spune abia acum, pentru ca a aflat ca sunt cu Jesy si ca vreau sa o cer in casatorie. Nemernicul a fost si la New York, exact unde " a murit" Kim. Daca s-au intalnit?

-De unde stii ca iubita mea moarta traieste! De cat timp stii, idiotule? Te omor!

-Calmeaza-te, spune el si suspina, parintii ei au tinut asta ascuns, dar eu, cand am fost in NY m-am dus direct la spitalul unde stiam ca ea trebuia sa fie operata. Am vorbit cu doctorul ei si cu ajutorul unor bani grei am aflat ca ea nu a murit si ca a fost platit sa scrie pe fisa ei ca e decedata cand ea de fapt nu este. Operatia a fost un success!

-Nu-mi vine sa cred!

Telefonul mi-a cazut din mana instant cand am auzit asta. Nu pot sa cred ca nu a venit la mine in momentul in care a iesit din spital. Nu pot sa cred ca nu mi-a spus ca a iesit din spital si ca e..vie. Am vrut sa plang, dar am auzit in difuzor tipetele lui Matt.

-Aiden, nu ti-a spus pentru ca nu stia cui sa ii spuna.

-Ce tot spui acolo? Intreb nervos

-Ea nu isi aminteste cine e. Nu-si aminteste cum o cheama, nu-si aminteste de familia ei si nu isi aminteste pe cine iubeste si pe cine nu. Operatia fost un succes pentru cancer, dar memoria ei a fost afectata. Toata mememoria ei. Nu mai stie nimic din ce a facut in tot acest timp.

Inchid telefon si trantesc tot ce imi sta in cale. Tabloul cu mine si cu Jesy e primul, urmat de hainele ei si dulapul de langa pat. Ea a uitat ca ma iubeste. Ea a uitat. De ce nu mi-au spus, de ce?

Ma prabusesc pe podea plangand toti ani in care ea traia, trecea peste, si eu credeam ca e moarta, rugandu-ma si vorbind cu cerul in fiecare seara.

KIMBERLEY TORRES

Antrenamentele la tenis nu imi amintesc nimic. Nu imi amintesc sa ma fi descurcat vreodata la acest sport, asa cum spun parintii mei.

-Te descurci minunat, scumpo, striga mama mea de langa terenul de tenis.

Ma descurc oribil. Apreciez enorm gesturile mici pe care acestia le fac. Dar cred ca cel mai necesar ar fi niste poze. Niste poze cu mine si cu ei in tot acest timp. Nu am poze cu ei, oare? Amintiri cu mine cand am devenit majora, amintiri cu mine din orasul in care m-am nascut...Amintiri cu mine facand orice, dar nu tenis.

Ma duc langa ei pe banca, epuizata, aruncand paleta de tenis cat mai departe de mine.

-Ce faci? Intoarce-te la joc, striga tatal meu spre mine.

-Nu. Nu imi place jocul asta si nu inteleg de ce tot il fac. Asta nu ma va ajuta sa-mi aduc aminte de mine cea adevarata. Ce faceam eu de fapt in timpul liber? Am lucrat vreodata? Care a fost primul meu iubit? Am iubit vreodata cu adevarat?

Vedeam lacrimile care urmau sa cada din ochii mamei mele, dar merit raspunsuri. Merit sa-mi cunosc viata pierduta. Telefonul tatei suna si imi dau ochii peste cap. Ma aplec spre el, dar poza unui baiat imi atrage brusc atentia.

-Cine e Aiden King?



!!

Buna, dragii mei! Am reusit sa scriu si capitolul acesta, cu toate ca da, stiu, e foarte scurt, dar la obiect! O sa urmeze capitole lungi, va promit asta, pentru ca am planuri mari cu Kim. 

Va iubesc mult si va multumesc pentru cei 5k! Va multumesc pentru tot! 

ONE BOY-Thousand feelingsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum