Umbrele Nopții

Capitolul 22 - Încrederea oarbă

„Un om inteligent poate oricând să scoată dintr-un rău un bine neașteptat."
– Drieu La Rochelle

JULIE

        Mulțimea de cărți întinse pe podea nu par să conțină nicio informație nouă. Am aflat majoritatea lucrurilor pe parcursul timpului petrecut în oraș. Ce-i drept, nu le-am citit cu atenție. Am răsfoit paginile în speranța că voi găsi ceva care chiar să mă intereseze: informații legate de pacea făcută de familia Waldgreave cu vampirii. Vreau să știu dacă oamenii din trecut au mai încercat să realizeze un astfel de pact și, dacă da, cum s-a sfârșit. Însă nu găsesc nimic relevant.

        Îmi duc părul într-o parte și mă aplec deasupra unei alte cărți despre umbrele nopții. Evenimentele pe care tata mi le-a relatat sunt mai clar explicate aici, dar esența e aceeași.

        Deja plictisită, îmi ridic privirea asupra teancului pe care nu am apucat să-l citesc încă. Oftez. Apuc una dintre cărți și o citesc pe diagonală, căci știu că nu am timp de pierdut. După câteva zeci de pagini și sute de înjurături în minte, găsesc, în sfârșit, ceva relevant.

        Textul nu ocupă mai mult de două pagini, dar pare să fie exact ce aveam nevoie.

Subiect: Anna Smith
Vârstă: Șaisprezece ani
Data morții: 20 iunie 1824
Culoarea ochilor: negri
„...Anna Smith fuse prima umbră a nopții care reușise să fie capturată până în acel punct. Tânăra dispăruse din camera ei în noaptea de 20 iunie 1824; nimeni nu se îndoia de faptul că devenise un copil al întunericului. Christian Cooper, primarul orașului, reușise să o captureze în data de 26 iunie și să o aducă în subsolul primăriei din motive experimentale. O legase cu lanțuri de perete pentru siguranța tuturor. Domnul Christian dorea să afle care erau slăbiciunile acestor creaturi și, în special, dacă erau cu adevărat pierdute. În prima zi, Anna nu vorbise deloc, iar deoarece trebuia ținută în viață, i se oferise sânge din rezervele vindecătorilor. După încercări îndelungate, Christian reușise să o facă să-și amintească numele ei. Treptat, în următoarele zile, Anna relatase amintiri din copilăria ei cu lux de amănunte. Dăduse dovadă chiar și de durere în momentul în care domnul Christian lăsase razele soarelui să o atingă. Datorită experimentului asupra ei, se aflase că umbrele nopții erau afectate doar de lumina naturală. Zile în șir trecură, iar Anna începuse să ceară cu ardoare să-și vadă părinții. Văzând că nu mai avea apucături sălbatice și că se comporta relativ precum un om, Christian le permise părinților ei să o viziteze în data de 21 iulie – ba chiar i se și întrerupse hrana cu sânge și i se oferise mâncare reală. Anna vorbise cu părinții ei și totul decurse normal. Asta fuse perioada în care unii oameni crezură că mai exista speranță pentru umbrele nopții. Toate suspiciunile asupra salvării lor fuseseră însă spulberate în ziua de 25 iulie 1824, când Christian îi tăiase gâtul Annei după ce fata reușise să scape din lanțuri și să-și atace tatăl venit în vizită. Jonathan Smith  fuse omorât datorită infectării. Trupurile tatălui și a fiicei fuseră arse ulterior."

        Îmi ridic ochii din carte și îmi duc palma la gură. Anna pare că a făcut progrese asemănătoare cu cele ale Lissei, însă, în final, și-a pierdut controlul. Oare e posibil ca Lissa să pățească la fel? Sau a pățit deja? Oricare ar fi răspunsul, Nathan trebuie să afle despre asta!

        Mă îndrept spre pat și apuc walkie-talkie-ul de sub pernă, apăsând butonul ce-l pornește.

        — Nathan, trebuie să vorbesc cu tine. Te rog, răspunde!