Umbrele Nopții

Capitolul 15 - De bunăvoie

„Era deasupra tuturor și nu participase la nimic: uitase pur și simplu să trăiască."
– Emil Cioran

          Seara trecută a fost una dintre cele mai lungi din viața mea. Nathan a rămas la mine până aproape de răsărit, dar inima îmi stătea în loc de fiecare dată când auzeam vreo mișcare în afara dormitorului meu. Mirabela nu a apucat să vorbească cu mine, căci azi-dimineață am plecat la Marco's la ora șase, deși nu trebuia să fiu aici decât la opt.

Nici nu știu de ce o evit, va trebui să o confrunt mai devreme sau mai târziu. Totuși, ideea de mai târziu îmi surâde.

— Julie! Joseph, șeful meu, mă strigă din depozit.

Este zece dimineața, iar, de obicei, Joseph vine la ora aceasta pentru a reface stocul și a se asigura că totul este în regulă. Sam nu lucrează astăzi, suntem două fete. Nu interacționez prea mult cu ceilalți colegi de muncă, dar nici nu pot să am întotdeauna ture cu Sam – deși mi-aș dorii.

O las pe colega mea să se ocupe de comenzi și merg în depozit, nedorind să-l fac pe Joseph să aștepte.

— Da, domnule? întreb din prag.

— Închide ușa, îmi cere fără a se întoarce spre mine, continuând să așeze pe rafturi cutiile pe care le-a adus.

Fac ce-mi cere, înghițind în sec. E semn de rău faptul că nu dorește să ne fie auzită discuția?

— S-a întâmplat ceva, domnule?

— Tu să-mi spui, se întoarce spre mine, încrucișându-și brațele la piept. Uite, Julie, nu am avut probleme cu tine anul trecut, tocmai de aceea am fost de acord să te reangajez imediat ce Sam mi-a spus că vrei să te întorci, dar nu înțeleg ce s-a întâmplat cu tine în ultima vreme, ultimele zile, de fapt. Pari... absentă. E totul în regulă?

— Desigur, mă grăbesc să-i răspund.

— Nu îmi stă în fire să-mi ameninț angajații sau să le scot ochii, de aceea nu vreau să crezi că acesta este motivul pentru care te-am chemat, dar chiar vreau să știu dacă este totul în regulă cu tine. Ai nevoie de un concediu de câteva zile?

— Nu cred că este necesar, domnule. Sunt doar obosită, dar nu am lăsat asta să-mi afecteze eficiența la locul de muncă. Nu trebuie să vă faceți griji, totul este în regulă, îl mint, iar judecând după zâmbetul ce-i apare pe buze, îmi dă crezare.

— Bine. Te poți întoarce atunci, îmi spune, reluându-și activitatea precedentă. Oh, încă ceva! adaugă înainte să ies pe ușă, privindu-mă peste umăr. Data viitoare când vrei să aduci un băiat în depozit, nu uita să oprești camerele de filmat. M-am uitat ieri peste filmările din ultima lună, mă lămurește când îmi observă confuzia din ochi.

Warren.

Obrajii îmi iau foc când îmi amintesc de sărutul pe care l-am împărtășit în această încăpere în urmă cu ceva timp.

— E în regulă, mă asigură, amuzat de expresia mea, am fost și eu tânăr, Julie.

Minunat!

Nu era îndeajuns că Warren a recurs la acest gest prostesc, a trebuit să mai fim și filmați. Zâmbindu-i fals șefului meu, mă întorc în spatele tejghelei, unde colega mea caută să scoată ceva din frigider.

— Te pot ajuta cu ceva? o întreb.

— Julie, se întoarce spre mine cu două beri în mână, fiind parcă luată prin surprindere de apariția mea. Bine că ai venit! O fată de la o masă de pe terasă a întrebat de tine, mă informează pe măsură ce iese din spatele tejghelei. A comandat și o cafea, așa că poți să i-o duci tu, te rog, când mergi să vorbești cu ea?