Capitolul 23 - Jocul sentimentelor

3.6K 470 135
                                    

Sentimentele sunt cele mai cumplite arme pe care le poate folosi omul ca să-și lovească adversarul."
– Honore de Balzac

WARREN


        Mă trântesc pe canapea și apuc doza de energizant uitată pe măsuță, luând o gură din ea fără a mă mai obosi să întreb cui îi aparține. După ce-mi potolesc setea, îmi întorc privirea spre centrul încăperii, unde jumătate dintre cei prezenți la petrecerea lui Jordan dansează pe ritmul muzicii.

        Din pricina condițiilor din oraș, amicul meu a hotărât să-și organizeze aniversarea în toiul zilei, ceea ce mă calcă pe nervi. Chiar dacă umbrele nopții și-ar fi făcut apariția dacă organiza petrecerea noaptea, cu toții avem antrenamentele încheiate. Vampirii nu ar fi reprezentat o problemă – ba chiar din contră. Puteam să-i omorâm și să ne și distrăm.

        Dar, desigur, siguranța e pe primul loc în viziunea părinților lui – care oricum nu sunt prezenți. Niciodată nu sunt, căci stau aproape de granița orașului, alături de bunicii lui Jordan. E mai sigur acolo. Spre deosebire de amicul meu, ei nu sunt nici pe departe apți să lupte cu vampirii.

        Privirea mi se oprește asupra unei fete ce își mișcă șoldurile pe ringul de dans fără pic de reținere. Nici nu trebuie să-i văd fața pentru a-mi afișa un zâmbet pe buze. Câte aș putea face cu acele două fese apetisante! Trebuie doar să scap de golul din stomac care nu-mi permite să flirtez cu tipele de aici. Am o vagă idee de ce interesul meu față de ele e atât de scăzut, dar refuz să accept.

        — Clarke, deja ai obosit?

        Lena sare peste canapea și se așază lângă mine.

        Spre deosebire de restul fetelor – care poartă rochii și fuste de-o palmă –, Lena e îmbrăcată într-o pereche de jeanși negri și un maiou transparent, care îi lăsa la vedere sutienul roșu. Cred că e cea mai sexy ținută pe care și-o putea alege, pentru că ea nu poartă niciodată rochii. Nici nu cred că are așa ceva în garderobă.

        — Atmosfera e moartă, îi răspund distant. Dar o vezi pe tipa în galben?

        Îi fac semn cu capul către ea. Lena o sesizează imediat și își înclină capul într-o parte.

        — Hm. Picioare lungi, păr negru, ochi verzi, buze roz, total lesbi... da, o văd! Nu ți-aș recomanda să vorbești cu ea, cavalere, s-ar putea să ai parte de o respingere pentru care nu ești pregătit psihic, mă avertizează amuzată.

        — Oh, haide, Lena! Doar pentru că tu ești lesbi, nu înseamnă că toate fetele sunt.

        — Ea chiar e lesbi, ne confirmă Mirabela, care își face apariția la braț cu un băiat.

        Pare destul de slăbănog, dar Mirabela nu are vreun tipar atunci când vine vorba de tipii pe care și-i ademenește în pat. Atâta timp cât o satisfac, sunt perfecți.

        — Kalista mi-a fost colegă în clasa zecea, mă informează ea. Nu e atrasă de băieți.

        — Ce să vezi! Lena sare de pe canapea, trecându-și degetele prin păr. Aveam dreptate, Clarke!

        Își trece degetele prin păr și pornește spre fata cu păr negru, făcându-mă să-mi rotesc ochii. Urăsc când fata asta are dreptate!

        Dau să ies pe verandă pentru a-mi îneca amarul într-o țigară, însă Mirabela mă prinde de braț și mă oprește în loc.

        — Nu atât de repede, Warren! Vreau să vorbesc cu tine.

Umbrele NopțiiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum