Alpha's Daughter

Capitolul 86

Pentru a nu stiu cata oara astazi, mi-am simtit corpul inghetand pret de cateva secunde, si respiratia oprindu-se. Fiori mi-au trecut prin sira spinarii, si am tresarit. Urasc si iubesc in acelasi timp impactul pe care il are prezenta sa asupra mea. Mi-am strans genunchii la piept, afirmand din cap. S-a asezat langa mine pe patura, iar parfumul lui m-a ametit instant.

- Presupun ca nu pot fugi la nesfarsit, murmur privind marea.
- Cred ca doi ani au fost mai mult decat de ajuns, desi nu vrei sa recunosti.
- Poate..., soptesc . 
- Nu exista cuvinte pe care sa ti le spun ca sa intelegi cat de rau imi pare pentru tot ce ti-am facut. Cu toate astea nu voi inceta niciodata din a-ti spune asta. Nici eu nu ma pot ierta pentru tot ce ti-am facut, dar totusi sper ca tu o poti face. Pentru ca sunt egoist Heaven. Cu tine nu pot fii altfel decat egoist. Stiu cat de mult rau ti-am facut, si ca nu te merit. Ai fost prea buna pentru mine, iar eu cu incercarile mele de a te proteja te-am ranit mai rau decat ar fi facut-o altii. Si imi doresc enorm de mult sa te vad cu adevarat fericita, si as face orice ca asta sa se intample, dar nu pot minti ca nu m-ar durea sa stiu ca fericirea ta ai gasit-o in altcineva. Ar durea ca dracu, dar as accepta, daca asa ti-ar fi bine. De aceea am inteles de ce ai plecat, si am acceptat. Dar cand te-am vazut la spital, cand am vazut ca nu esti bine, am inteles ceva. Si oricat de mult ai nega, stii ca asta e adevarul: noi nu putem fi bine unul fara celalalt. 

   S-a pus in genunchi in fata mea, prinzandu-mi mainile in ale sale. Disperarea din ochii lui imi frangea pieptul. 
- Te iubesc mai mult decat orice pe lumea asta, si in absenta ta ma destram, Heaven Hale. Si, desi stiu cat rau ti-am facut, si noi voi uita vreodata, ultimii doi ani m-au schimbat mai mult decat crezi tu, si sunt hotarat sa lupt pana mor pentru fericirea si protectia ta. Dar trebuie sa-mi dai o sansa. Trebuie sa imi permiti sa te recastig, si sa lasi frica la o parte. Stiu ca e greu, si nu iti cer sa te dezarmezi total in fata mea acum, stiu ca ti-ar fi prea greu si nu te condamn. Iti cer doar sa ma lasi sa-ti demonstrez ca m-am schimbat, si ca sunt gata sa te pretuiesc cu adevarat si sa iti ofer tot ce meriti, si, cu timpul, poate vei reusi sa ai incredere in mine. Pentru ca nu mai vreau sa te pierd Heaven. Vreau sa imbatranesc langa tine, sa ne uitam impreuna la copiii nostri cum cresc, sa ma trezesc zi de zi langa tine, sa nu mai fiu nevoit sa-ti vad zambetul doar in amintiri, sa te aud cum spui "Da" in fata altarului in timp ce ma chinui sa nu plang de fericire la prorpia nunta. Vreau sa te iubesc, in fiecare secunda care mi-a mai ramas din viata asta. Pentru ca doar tu ma poti face sa simt ca traiesc. 

     Plangeam amandoi ca doi copii, tremurand si privindu-ne cu disperare. M-am refugiat in bratele sale, strangandu-i hanoracul in pumni si scuturandu-mi corpul spasmodic de la plans. Nu ma puteam opri din plans. Pentru ca il iubeam atat de tare pe barbatul din fata mea incat ma durea. Ma durea dependenta de el, dar stiam cat adevar e in vorbele sale. Noi nu putem fi fericiti unul fara celalalt, dovada stand toate incercarile noastre de a ne reface vietile cu alte persoane. 
- Te rog, te implor, nu mai plange. Ma sfasii, spune cu glasul tremurand in timp ce imi mangaia spatele. 
   Un alt hohot de plans m-a bufnit la auzul vorbelor sale. Stiam ca ma iubeste, simteam asta prin orice por, dovada fiind si faptul ca el insusi plangea pentru mine si totusi imi cerea sa nu mai plang pentru el. 
Timp de inca vreo douazeci de minute am plans, pana sa reusesc sa ma opresc. Shane nu s-a oprit nicio secunda din a-mi mangaia cu grija spatele si bratele, soptindu-mi rugaminti ca sa ma opresc din plans. M-a imbracat cu hanoracul sau ca pe un copil, caci frigul se lasase, si eu am primit bucuroasa materialul ce era imbibat in parfumul sau. Isi tinea bratele infasurate in jurul meu strans, iar eu ii strangeam tricoul in pumni, stand cu capul pe umarul sau si ascultandu-i inima. Ne tineam strans, de parca ne-ar fi frica sa nu ne pierdem in secunda in care ne dam drumul. 
    Pentru prima data in ultimii doi ani am regasit linistea. Stand in caldura bratelor sale, inhalandu-i parfumul si ascultandu-i inima, toata furtuna din interiorul meu s-a oprit. Nu mai simteam menghina din piept, puteam sa respir, nu-mi mai simteam trupul amortit, acum fiecare loc in care pielea noastra se atingea ma furnica intr-un mod placut, iar gandurile nu mai navaleau in mintea mea. Era pace. El mi-a redat pacea. 
Mi-am ridicat capul spre el, si respiratia sa fierbinte mi-a lovit fata. Ma privea cu atata dragoste si speranta, ochii sai erau iar vii. Mi-a mangaiat obrazul, iar eu am inchis ochii la atingerea sa, bucurandu-ma de confortul primit. M-am uitat din nou la el, pierzandu-ma in verdele ochilor lui, si mi-am pus mana pe gatul sau, apropiindu-ma incet. S-a apropiat si el usor, temator parca sa nu ma alunge. Cand mai erau cativa centimetri intre noi ne-am zdrobit buzele intr-un sarut flamand, incarcat cu atatea sentimente ce ne consumau. Nici o secunda nu am uitat cum se simteau buzele sale, dar pasiunea, dorul, disperarea, au amplificat totul pana la superlativ. Mainile noastre cutreierau pe corpul fiecaruia, explorand fiecare particica, cautand parca sa tinem cat mai bine minte acele atingeri. Mi-am bagat mainile pe sub tricoul sau, mangaindu-i spatele, si i-am simtit tremurul aproape imperceptibil. A facut si el acelasi lucru, iar corpul meu s-a lipit de el ca la comanda, de parca acum eram papusa si el papusarul. Eu nu mai detineam controlul. M-am lasat usor pe spate dupa ce mi-am dat hanoracul si apoi tricoul jos, gest imitat si de el, reluand apoi sarutarile. 
Ardeam amandoi de dorinta, dar nu ne grabeam. Savuram fiecare secunda. Traiam. 
In sfarsit. Dupa mai bine de doi ani, traiam din nou. Si ce dulce se simtea...

.
.
.
.
.
.
.

- Nu putem dormii impreuna Shane, ii spun baiatului, stand cu mana pe clanta de la camera mea. 
- Doar o noapte, se uita la mine rugator. 
- Shane...
- Bine, nu te voi presa, spune si dupa ce se apleaca si ma saruta pe obraz pleaca. 
  
      Intru in camera si scap de hainele de pe mine, bagandu-ma sub apa fierbinte a dusului. Imi imbratisez corpul firav si contemplez la ultimele ore. Zambesc la amintirea momentului in care ne-am consumat dragostea pe malul marii, dar scutur din cap inlaturandu-mi repede gandul. Asta nu e o vacanta. Am venit aici sa o omor pe Antonia Calistro si nu plec pana nu imi indeplinesc scopul, chiar si cu pretul propriei vieti. Muschii mi se incordeaza odata cu amintirea inamicei mele, si imi simt pumnii strangandu-se pe langa corp. Ma imbrac cu un hanorac larg si o pereche de pantaloni scurti si ies pe balcon. Imi amintesc fericita de sticla de whisky pe care am luat-o cu mine special pentru astfel de momente in care am nevoie sa ma linistesc si ma indrept spre bagaj. O scot, si luand un pahar de pe masuta imi torn cam 100 ml si ies inapoi pe balcon. Briza usoara imi misca parul inca ud in diferite directii, gadilandu-mi fata. Imi aprind o tigara si inchid ochii, bucurandu-ma de senzatia linistitoare pe care mi-o ofera fumul toxic. 
Maine facem antrenamente, apoi spionam garzile sclifositei aleia mici, apoi atacam si plecam acasa. Nu imi pot permite sa fiu distrasa de Alpha-ul pe care il simt acum cum ma priveste de la balconul sau. Refuz totusi sa-mi deschid ochii, pentru ca nu prea vreau sa purtam o conversatie. Dar, bineinteles ca nu se intampla ce imi doresc, prin urmare peste vreo 3-4 minute vocea sa sparge linistea. 
- Vad ca te-ai pregatit bine pentru deplasarea asta, spune amuzat si stiu ca vorbeste despre sticla de whisky. 
- Mda, se poate spune si asta, replic amuzata. Doresti? il intreb.
- Daca esti dispusa sa imparti, da, zambesc amuzata de replica sa si ii torn si lui intr-un pahar, pe care i-l intind apoi peste balcon. 
- Stii, cred ca ar fi mai comod daca am fi amandoi in acelasi balcon, nu sa stam sa ne intindem unul la altul, spune zambind stangaci cand ia paharul. 
- Probabil, dar nu o sa fie atat de usor cu mine, Shane.
- Ma asteptam la un astfel de raspuns, spune scarpinandu-se la ceafa incomod. 
      Cateva minute se lasa tacerea, in timp ce fumam amandoi tigara dupa tigara. 
- Sper totusi ca dupa ce ne intoarcem acasa sa nu fugi de mine unde vezi cu ochii, spune privindu-ma oarecum ingrijorat. 
- Promit ca incerc sa nu o fac.
- Stiu ca iti e frica de mine, ma rog de faptul ca istoria s-ar putea repeta, si stiu ca momentan tot ce spun sunt doar vorbe, dar chiar vreau sa mearga de data asta intre noi, pentru ca am realizat cat de multa nevoie am de tine, si promit ca dupa ce ne intoarcem, voi trece si la fapte. 
   Ochii ma usturau din pricina lacrimilor pe care le tineam captive. Stiu ca e sincer, vad asta in ochii lui, dar cum a spus si el, vorbele nu sunt de ajuns. 
- Odihneste-te, ne asteapta o zi lunga, spun ridicandu-ma si intrand in camera.