Alpha's Daughter

Capitolul 62

    Furia imi pulsa in vene. Am alergat pana la locul in care il vazusem pe lunetist. Cand am ajuns in camera nu mai era nimeni, insa mirosul sau era inca in aer. Am inhalat aerul cat am putut de mult si mi-am inchis ochii concentrandu-ma pe miros. I-am deschis, vazand in reflexia geamului de langa mine ca erau albastri. 
- I-am prins mirosul, spun cand cobor si ii vad pe Liam si tata cum intra in cladire. 
- Heaven, ochii tai, o sa te vada oamenii! spune tata cand dau sa ies.
- Mirosul duce spre padure din fericire, spun si incep sa alerg. 
           Eram foarte aproape de padure, doua strazi despartindu-ma de ea. Cand am calcat pe iarba am sarit in aer transformandu-ma in lup. Imediat i-am simtit pe tata si Liam alergand langa mine. Mirosul devenea din ce in ce mai intens, semn ca ne apropiam. In cateva minute am ajuns in fata unei cladiri parasite, cu un singur etaj. Le-am facut semn celor doi sa faca liniste si m-am concentrat incercand sa aud ceva. Se auzeau zgomote de pasi grabiti. Erau ai unei singure persoane. Am intrat fulgerator, facand persoana sa se intoarca spre mine. Tocmai isi punea luneta in geanta. Cand ma vede are un soc dar intr-o secunda ridica arma spre mine.
- S-o crezi tu, marai si imi rotesc piciorul lovindu-i arma, aceasta cazand pe jos. 
     Apuca de pe masa de langa el doua cutite si se pune in pozitie de lupta. Nu trebuia sa ma uit in spate ca sa stiu ca Liam si cu tata erau pregatiti sa il sfasie in orice moment. 
- Cine te-a angajat? marai apropiindu-ma lent de barbatul ce avea in jur de 30 de ani. 
- Nimeni, spune privindu-ma cu ura.
- Tata e vreunul din inamicii tai? spun inca privind barbatul. 
- Nu l-am mai vazut in viata mea, spune tata simplu.
- Atunci de ce vrei sa ne omori? adaug.
- Oh Wanheda, nu are rost sa faci pe proasta. Stii bine ce mi-ai facut, spune acesta.
     Cand am auzit numele am inghetat. Cat voi mai plati pentru greselile facute?
- Uite, orice ti-as fii facut atunci, aia nu mai sunt eu acum, ok? Imi pare rau daca te-am ranit dar acum sunt altfel si nu iti vreau raul. 
- Da, sigur! spune si se repede la mine.
    Ma feresc aplecandu-ma pe spate cand incearca sa imi taie gatul cu cutitele si ma ridic si il prind de maini. Ii pun mainile la spate si il lipesc cu fata si abdomenul de masa. Il privesc pe tata nestiind ce sa fac si intr-o secunda de neatentie tipul se elibereaza, reusind sa imi faca si o taietura destul de adanca pe bratul drept. Scancesc punandu-mi mana la rana. Fratele si tatal meu dau sa intervina dar ii opresc.
- Asta e lupta mea, spun si imi redirectionez atentia catre barbat. Ce ti-am facut? spun incruntata.
- Chiar nu mai stii? Atata lume ai omorat incat nu mai stii cui ce i-ai facut? Mi-ai omorat sotia si copilul de 3 luni impreuna cu restul haitei! tipa nervos si sare pe mine. 
      Ma feresc si ii dau un picior in spatele genunchiului. Acesta cade in genunchi si il prind de cap de la spate. 
- Nu mai sunt asa! Jur! Nu vreau sa iti fac rau! spun respirand alarmat.
- Lupul isi mai schimba parul dar moravul ba, maraie. 
    In acel moment am stiut ca nu am de ales, eram eu,Liam si tata, sau el. 
- Imi pare rau, soptesc strangand ochii.
      Mi-am muscat buzele si printr-o miscare mi-am scos ghearele si i-am taiat gatul. Sangele a inceput sa curga ca o cascada din corpul ce acum statea inert la podea. Am cazut in genunchi si mi-am privit mainile pline de sange, plangand. 
- Heaven nu ai avut de ales, spune tata venind si luandu-ma in brate.
- Tu nu l-ai auzit!? Am ucis un bebelus! Eu! Si stiu ca nu e singurul! Sunt un monstru! ma rastesc plangand. 
- Aia nu erai tu, spune Liam prinzandu-mi mana.
- Ba tot eu eram. Oricat de mult incercati sa imi gasiti scuze, nu exista nimic care sa imi motiveze faptele. Am ucis un varcolac, si era nevinovat. Trebuia sa il las sa ma omoare, merit asta, spun inghitind in sec si privind podeaua. 
- Daca o singura data mai spui asta te incui in temnita si n-ai sa mai vezi lumina zilei pana iti vei invata lectia! se rasteste tata facandu-ma sa tresar.
- Si care ar fi aceea? 
- Hevs, toti facem greseli dar ele nu  ne definesc prezentul si viitorul. Ai fost un monstru. Pe care noi l-am creat. Dar acum nu mai esti. Si nici nu vei mai fii, spune Liam bland mangaindu-mi fata. 

   ***

      Ies din dus si ma schimb in pijamale. Ma trantesc pe pat dar nu am somn. Razele lunii imi lumineaza usor camera. Ma fac ghem in mijlocul patului strangand perna in brate. Oftez inchizand ochii si meditand la lucrurile bune si cele rele din viata mea. La inceput un micut zambet imi ridica colturile gurii cand imi amintesc diferite momente din copilaria fara griji. Dar apoi durerea ma loveste din plin, ca o avalansa. Sar ca arsa din pat si cobor cele trei etaje in graba pana la parter. Nu era nimeni. Cand aerul noptii imi loveste fata ma transform in lup si fug. Alerg probabil mai bine de zece minute pana intru pe porti si incep sa vad diferite pietre funerare. Ajung spre capat si ma transform inapoi. Pasesc pana la piatra funerara si cad in genunchi plangand. Pieptul incepe sa ma doara si respir din ce in ce mai greu la amintirea lucrurilor pe care am fost in stare sa le fac dupa moartea mamei. Cred ca am dezamagit-o teribil.  
- Mama... daca ma auzi, vreau sa stii ca imi pare rau, spun strangandu-mi mainile in jurul corpului si plangand. Imi pare asa de rau ca te-am dezamagit. Dar a fost greu dupa ce ai plecat. Acum e si mai greu, pentru ca trebuie sa traiesc cu greselile acelea pe constiinta. Si doare. Doare al naibii de tare, spun plangand. 
   Corpul imi tremura din cauza plansului incontrolabil, ma doare capul si simt cum amortesc toata. Continui sa plang inca vreo jumatate de ora apoi ma holbez in gol.
- Ne mai vedem, soptesc intorcandu-ma si plecand.

     Intru in camera si ma trantesc in pat lasand lacrimile sa ma napadeasca din nou. Oh Shane, nici n-ai idee cata nevoie am de tine. Dar nu te pot lasa sa imi faci iar rau. E prea greu. Trebuie sa merg mai departe... si poate Hendrix ma va ajuta sa trec peste. 
   Imi inchid ochii strangand perna la piept si lasand alte lacrimi sa se prelinga pe obrajii mei. Aud un ciocanit slab in usa. Ma uit la ceas si vad ca e 1 dimineata. Ma ridic din pat, imi sterg fugitiv lacrimile si deschid. In fata mea se afla Liam, cu parul ravasit si avea pe el un short verde. 
- Ce faci sor-meo? spune si zambeste stramb si ii vad ochii stralucind.
     Ma dau din usa lasandu-l sa intre. Acesta intra si se aseaza pe marginea patului. Ma catar in mijlocul patului facandu-i semn sa vina langa mine. 
- Ce s-a intamplat? soptesc. 
       Nu mi-a raspuns din prima. Dupa aproximativ un minut umerii sai au inceput sa tremure si s-a intors spre mine cu lacrimi in ochi. 
- Imi pare rau, spune cu vocea franta.
     Il iau in brate lasandu-l sa-mi planga pe umar in timp ce ii mangai usor parul. 
- Pentru ce? spun confuza.
- Esti sora mea mai mare, ar fi trebuit sa te ajut sa te razbuni pe Shane, cand colo eu l-am lasat sa imi faca rau in fata ta, numai ca sa iti repornesti sentimentele. Si uite unde te-a adus asta. Imi pare asa de rau Heaven, spune plangand. 
- Liam uita-te la mine, ii spun serioasa.
        Acesta isi ridica capul si ochii sai verde-caprui ca ai mamei erau acum o nuanta deschisa de verde din cauza lacrimilor. 
- Nu mi-ai facut niciun rau. Ai facut ce era corect la momentul respectiv. Si chiar daca pe atunci imi era mai usor, acela nu era un mod de viata. Mi-ati facut un bine, spun si il iau in brate. 
- Daca Shane se mai apropie de tine il omor, spune acesta si eu zambesc amuzata. 
- Mai usor Hulk, eu sunt sora mai mare ai uitat? Eu trebuie sa te protejez, spun amuzata ciupindu-l de obraz. 
- Nu ma intereseza cine e mai mare, daca vreun baiat se mai apropie de tine cu intentii proaste sau nu se potriveste cu standardele mele, nu scapa cu viata, spune serios. 
     Ma uimeste cat s-a maturizat. 
- Ai crescut asa mult, spun mangaindu-i obrazul.
- Doar nu voiai sa stau pe loc, bunico, spune si deschid gura socata.
- Cum mi-ai spus!? spun si ridic o perna amenintator. 
- Bunicooo, spune scotand limba. 
- Bunica e hibrid si ne poate bate pe amandoi, spun in timp ce ii dau o perna in cap. 
- Atunci bunica din partea tatei, spune ridicand umerii.
- Si aia ne bate, spun amuzata. 
- Avem un neam de nebuni, spune Liam amuzat. 
- M-ai facut cumva nebuna? spun ridicand spranceana.
- Oh sa fii sigura. Tu esti regina neamului la cat esti de dusa cu pluta, spune razand. 
- A da!? spun si sar pe el. 
     Ma urc peste el si il apuc de picioare. Il tarai pana la balcon si intr-o fractiune de secunda e pe partea cealalta a balustradei, iar eu il tin de picioare.
- Lasa-ma jos nebuno! spune Liam.
-Bine, spun si ma prefac ca il scap.
- Nu-mi da drumul! Ma refeream in casa! Lasa-ma jos in casa! spune panicat. 
- Oh pai trebuia sa specifici, spun amuzata. Dar totusi e amuzant sa te vad asa.
- Heaven imi urca sangele la cap! Si in plus stii ca sunt exact in dreptul geamului lui tata? spune acesta.
- Cacat, spun si il ridic rapid.
- Stai linistita, dormea, spune amuzat. 
- Stai putin! Camera tatei e la etajul unu, noi suntem la etajul trei! spun revoltata.
- Da stiu, de ti-ai fi vazut fata cand ti-am zis ca e camera tatei! spune razand. 
- Fugi, marai.
-Ce? spune serios.
- Fugi, repet apropiindu-ma de el.
- Unde sa fug ca daca ies trezim casa! spune fugind in celalalt colt al camerei. 
    M-am dus dupa el dar a sarit in pat. Am sarit si eu si am inceput sa il gadil unde stiam ca are punctele sensibile.
- Nu nu nu! Gata! Stop! Imi pare rau! Opreste-te! spune razand. 
- Asa ziceam si eu, spun amuzata oprindu-ma. 
- Pot sa dorm cu tine? Ca atunci cand eram mici mai stii? 

- Normal ca poti, spun eu.

    Ne-am intins amandoi in pat privind tavanul. 
- Stii mi-am amintit ceva ce voiam sa te intreb de mult, spun amuzata.

- Spune.
- Faci 18 ani deci presupun ca e normal sa vorbim si despre asta.

- Presimt ca nu o sa imi placa, spune strambandu-se.
- Esti virgin? spun curioasa.
- Nuu! Doamne Hevs am aproape 18 ani, spune incruntat.
- Pai nu ai adus niciodata fete aici asa ca am presupus ca ori esti virgin ori ai alte orientari. Sa stii ca e cu totul normal sa iti placa baietii! spun serioasa.
- Tu vorbesti serios credeai ca sunt gay? 

- Eh, spun privind in alta parte.
- Singurele fete care vor pasi in camera mea sunteti tu si sufletul meu pereche, care aparent nu vrea sa apara, spune oftand.

- Ai destul timp sa o gasesti fratioare. Si cand o faci fii sigur ca o tratezi asa cum merita sa fie tratata, pentru ca ea e singura care te va calma indiferent de situatie. Numai sufletul pereche e in stare sa faca asta, spun ganditoare.
  Au urmat cateva minute de liniste apasatoare ce adanceau golul din sufletul meu.

- Hevs?

- Da Liam?
- Stii ca poti veni la mine cand nu esti bine si vrei sa vorbesti cu cineva, nu?
- Da, spun sec.
- Noapte buna Hevs.
- Noapte bune Liam.

      Cred ca asta e cel mai lung capitol pe care l-am scris la aceasta carte. Pareri? Liam e la media.