Alpha's Daughter

Capitolul 82

   Dupa ce imi fac rutina de dimineata ma imbrac cu o fusta mulata neagra, o camasa lejera rosie cu o funda la guler si geaca de piele neagra. Imi fac un smokey eye si imi indrept parul, apoi ma incalt cu o pereche de tocuri negre si cobor. 
- Unde mergi asa devreme, si mai ales asa gatita? intreaba Luke curios.
- La o intalnire cu un prieten vechi, spun turnandu-mi cafea in termos. 
- Nu stai sa mananci ceva inainte?
- Nu, multumesc, nu prea mananc dimineata, adaug apoi ies. 
    Intru in garaj mergand pana la vechiul meu Ferrari. L-am analizat, observand ca nu avea nici cea mai mica zgarietura. Am urcat la volan, zambind cand am pornit motorul si masina a tors ca o pisica sub picioarele mele. 
  In mai putin de o ora am intalnit semnul ce anunta intrarea in orasul Starling City. Am condus prin orasul aglomerat pana am ajuns in fata locului stabilit. Am parcat si la 10 fix am intrat pe usile localului. 
- Ma bucur ca nu ti-ai pierdut punctualitatea de-alungul timpului, barbatul blond imi vorbeste in timp ce ma asez la masa in fata lui. 
- Kozlov, niciodata nu poti incepe o conversatie cu "Buna", spun amuzata imbratisandu-l.
- Ma cunosti. Si, ce vant imi aduce vulpea in oras? intreaba curios. 
- Am nevoie de talentul tau de detectiv.
- Mi-ai captat atentia.
- Cred ca ai auzit despre accidentul fratelui meu.
- Toata lumea supranaturala a auzit. Sper ca este mai bine acum tanarul Alpha.
- Este bine.
- Presupun ca vrei sa aflu cine a fost faptasul?
- Da. Tata are 4 suspecti, mai exact liderii haitelor Mane, Bone, Crystal si Pefka. 
- In regula, o sa ma interesez si iti zic tot ce stiu maine, cel tarziu poimaine. 
- Multumesc, Ivan.
- Acum spune-mi, cum mai e viata ta? Am auzit ca ai fost in Grecia.
- Da, fac facultatea in Atena, in rest totul e bine, la limita normalului ca de obicei, raspund amuzata.
- Pe Wanheda ai bagat-o la naftalina?
- Cam asa ceva. 
- Tu stii cum e mai bine. 
- Mda, tu cum mai esti? Ce mai face Anna?
- Anna e bine, ne-am logodit acum 2 luni, ne merge bine.
- Ma bucur sa aud asta. 
- Mi-ar placea sa mai stam la vorba, dar trebuie sa plec, te voi suna imediat ce fac rost de informatii. 
- In regula, multumesc pentru ajutor, spun ridicandu-ma. 
- N-ai pentru ce, lisitsa, spune rusul facandu-mi cu ochiul si zambind. 
   M-am intors inapoi in haita, gasindu-l pe tata in birou ingandurat.
- S-a intamplat ceva? intreb intrand in incapere.
- Unde ai fost? ma intreaba privindu-ma serios.
-Starling City, ti-am zis si aseara ca merg sa ma intalnesc cu cineva. Acum spune-mi ce s-a intamplat. 
- M-a sunat mama lui Shane, spune si simt cum imi ingheata sangele in vene. 
- De ce?
- Sa stii ca nu iti spun asta ca sa faci neaparat ceva, nu ai nicio datorie fata de el. Iti spun doar pentru ca m-ai intrebat ce s-a intamplat.
- Spune odata!
- Aparent Shane are o cadere nervoasa. Probabil ca lupul lui vrea sa preia comanda si Shane nu il lasa si e blocat intre mentalitatea de lup si cea de om. Au zis ca nu se mai intelege nimeni cu el, ca a distrus tot ce a prins in cale si au trebuit sa il lege. Nu stiu ce sa-i mai faca deoarece sedativele nu isi fac efectul. 
- Si de ce te-au sunat pe tine? 
- In primul an in care ai fost plecata el a dezvoltat o dependenta de alcool, nimeni nu se intelegea cu el, era agresiv si respingea pe toata lumea. Pana la urma mi-am calcat pe mandrie si am purtat o discutie mai dura cu el, iar dupa aceea nu a mai pus gura pe alcool. Probabil s-au gandit ca pot si acum sa-l calmez. Dar ma indoiesc. 
- Nu te uita asa la mine, stiu privirea asta. As agrava situatia daca m-as duce eu acolo.
- E imposibil sa agravezi situatia si stii si tu asta. Dar ti-am zis, nu ai nicio datorie fata de el, nu trebuie sa te duci. 
  Am stat cateva minute analizand situatia si optiunile pe care le aveam. Nu vreau sa raneasca pe cineva, cu atat mai mult pe el. 
- Merg in haita, spun ridicandu-ma din fata tatei.
- Vin si eu, sa fim pregatiti in caz de orice, adauga ridicandu-se. 

  In mai putin de jumatate de ora intram pe teritoriul haitei Hell, casa perechii mele infatisandu-se in fata noastra. Am inghitit in sec incercand sa-mi calmez bataile inimii. Cand am iesit din masina i-am auzit urletul indurerat. M-am sprijinit de portiera straduindu-ma sa-mi pastrez luciditatea si sa nu cad. 
- Esti sigura ca vrei sa faci asta? ma intreaba tata apucandu-ma de brat pentru a-mi recapata echilibrul.
- Da, spun si pasim amandoi spre casa.

  Am batut la usa si ne-a deschis Katherine, avand o mine ingrijorata. Fata i s-a mai luminat cand mi-a remarcat prezenta. 
- Multumesc ca ai venit! spune imbratisandu-ma. 
- N-ai pentru ce, unde e ?
- In temnita, spune fata si ne conduce la locul in care era tinut. 
     Atmosfera din temnita era sumbra, era rece si intunecat si mirosea a sange. Tin minte cand m-au tinut si pe mine aici. Am coborat treptele, simtind cum raman fara respiratie cu fiecare pas facut. 
- Dati-mi drumul idiotilor! Sunt Alpha-ul vostru! Cum va permiteti sa ma legati! strigatele sale revoltate rasunau in tot locul. 

  Am ajuns in fata celulei in care era tinut si imaginea m-a facut sa ma cutremur. Era legat cu lanturi de maini, transpirat si cu hainele rupte pe alocuri. Parea ca nici nu ma vede. 
- Ajutor! a tipat ca mai apoi sa strige in timp ce si-a infins ghearele in maini. 
- Shane, nu! strig si fara sa ma gandesc intru in celula si il apuc de maini. 
 Parea ca nici nu ma aude si a incercat sa se elibereze din stransoarea mea. I-am dat drumul la maini si l-am strans in brate. 
-Doare! striga, apoi simt cum ma strange in brate si ii simt ghearele in spatele meu. 
     Mi-am dat seama ca nu era constient de ce face cand am simtit cum isi adanceste ghearele. 
- Chase! Chase sunt eu, Heaven! spun si am incnit din cauza durerii. Calmeaza-te, te rog! 
  A marait indurerat strangandu-ma mai tare pentru cateva secunde, ca mai apoi sa-si retraga ghearele.
- Heaven? vocea ragusita si extenuata a lui Shane abia s-a auzit. 
-Eu sunt, e-n regula, doar respira, spun si simt cum corpul lui se relaxeaza.
     Simt cum isi pierde echilibrul, si fiind slabita nu pot sa il sustin asa ca, cad si eu cu el in genunchi. Si-a infasurat bratele in jurul meu, strangandu-ma mai tare si rezemandu-si fruntea pe umarul meu. 
- Esti aici, murmura oftand. 
- Sunt aici, spun mangaindu-i usor spatele. 
- Doamne, spatele tau! Sangerezi! spune tresarind ca ars. 
- Am patit si mai rele de atat, e-n regula. 
- Ce face ea aici!? o voce cunoscuta se aude din spatele nostru. 
- Melanie, calmeaza-te, stii bine ca ea era singura care l-ar fi scos pe Shane din starea in care era.
- Asa cum s-a descurcat fara ea 2 ani s-ar fi putut descurca si acum! Dupa ce ii bandajati spatele o vreau plecata din haita asta! tuna femeia apoi pleaca.
- Poti sa mergi? il intreb pe Shane.
- Da, daca m-ar si dezlega. 
     Dupa ce este dezlegat Shane insista sa merg la doctorul haitei lor, ca sa nu mai pierd sange.
- Alpha Suprem, o placere sa va revad, spune doctorita zambitoare cand ma intampina. 
- Meredith, te rog, spune-mi Heaven, nu m-am schimbat atat de mult incat sa fie nevoie sa ne vorbim pe titluri.
- In regula, adauga si ma indeamna sa ma asez pe patul de consultatie. 
    Isi trage masuta cu ustensile langa ea si ma anunta ca voi simti o usturime. Strang din dinti si icnesc cand simt mai intai rece apoi o senzatie intepatoare imi cuprinde spatele. In jumatate de ora ma anunta ca a terminat, timp in care amortisem pe patul ala, prin urmare atunci cand ma ridic de pe pat imi pierd echilibrul pentru o secunda deoarece nu imi mai simteam picioarele. Shane ma prinde de brate, sustinandu-ma.
- Mersi, spun zambind stangaci.
- Eu iti multumesc pentru ca ai venit. 
- Banuiesc ca chiar si dupa atata timp tot nu pot fi indiferenta la suferinta ta, spun in timp ce ne indreptam spre masina. 
- M-am schimbat, sa stii.
- Observ.
  Ajunsi la masina tatei am ramas unul in fata celuilalt privindu-ne. Era ceva in privirea lui care arata ca s-a schimbat, avea ochii mai tristi, obositi parca, iar asta imi punea un nod in stomac. L-am vazut pe tata iesind din casa, cu mama lui Shane pe urmele lui.
- Trebuie sa plec.
- Poate iesim la o cafea sa mai vorbim, sa lamurim lucrurile, spune Shane privindu-ma cu speranta.
- Poate, spun privind pamantul.
- Esti gata? intreaba tata deschizand masina.
- Da, adaug apoi ma intorc la cele doua persoane de langa noi. La revedere, spun si Shane imi raspunde la fel, in timp ce mama sa ma fixeaza cu o mina incruntata.

- Melanie ma uraste, nu? il intreb pe tata, satula fiind de linistea din masina.
- Ura e mult spus, dar nici nu te mai are la inima. Si Shane a avut de suferit de pe urma plecarii tale, iar ea te invinuieste pe tine. Dar o sa-i treaca la un moment dat, cand o sa inteleaga tot.
- O inteleg oarecum, spun pregatindu-ma sa cobor.
- Cum asa? intreaba tata curios.
- Si eu ma urasc, adaug apoi cobor din masina intrand in casa si mergand direct in camera mea.

     Sper ca v-a placut capitolul, nu uitati sa va spuneti parerea in comentarii.

Love you all!