Capitolul 69

1.8K 144 33
                                    


*Sfarsitul vacantei de vara*

- Nu stiu ce sa fac. Am incercat sa ignor sentimentul asta dar pur si simplu nu pot. Simt ca locul meu nu e aici, dar nu vreau sa va las. Nu pot pur si simplu sa plec doar fiindca nu ma simt eu in pielea mea, trebuie sa tin cont si de voi. 
- Heaven, eu cred ca mai mult ne folosesti pe noi ca pe o scuza, iti e frica sa pleci de fapt. Te chinui sa ignori faptul ca aici nu te simti bine pentru ca ai impresia ca atunci cand vei ajunge acolo vei deveni o persoana diferita. Nu te gandi ca vreau sa te alung sau sa scap de tine, Doamne fereste! Dar toata vacanta de vara am stat si te-am observat, si s-a vazut ca nu esti bine. Perioadele in care erai fericita erau doar temporare, apoi te intorceai la starea de indiferenta sau chiar tristete. Vreau doar ce e mai bine pentru copii mei si in acest moment aici tie nu ti-e bine. Ai nevoie de timp departe, pentru a-ti vindeca singura ranile produse de acei idioti. 

- Multumesc tata, spun si il imbratisez. 
- Cum ramane cu ceilalti? Le vei spune tara in care pleci?
- Nu, daca as face-o de fiecare data cand vor avea vacanta ma vor vizita si nu vreau sa-si piarda timpul vizitandu-ma pe mine. Trebuie sa isi continue viata la fel cum voi incerca si eu. 
- In regula, spune zambind bland. E alegerea ta si sunt sigur ca ei o vor respecta.
-Sper, spun muscandu-mi buza. 
- Poftim? aud deodata vocea lui Luke. Heaven pleci? spune confuz.
- Luke... trebuia sa va spun tuturor in acelasi timp.
- Deci e adevarat? 
- Hai in casa, sa vorbim toti, spun ridicandu-ma de langa tata si intrand cu Luke in casa.

 I-am anuntat pe toti mintal ca trebuie sa vina in living si in 10 minute toti erau jos.
Toata gasca statea pe canapea privindu-ma curios. Trag aer in piept oftand. 
- Plec, spun sec privindu-i.
      Toti erau confuzi neintelegand.
- Chiar ma gandeam sa mergem intr-o vacanta cu totii! spune Lexa zambind. 
- Nu Lexa... eu plec... la facultate.
- Aaa toti o sa mergem la facultate ai uitat? Vom veni in haita in weekend e-n regula.
- Gasca, eu nu vin la aceeasi facultate cu voi. Ma mut in alta tara.
- Cum adica te muti? De ce? spune Liam confuz.
- Simt ca nu mai e locul meu aici, spun oftand. Imi pare rau ca nuv-am spus cum ma simt de fapt.
- Oh Heaven, noi stiam de la inceput ca nu esti fericita. Nu te-am intrebat de ce pentru ca am considerat ca ne vei spune tu cand vei fii pregatita, spune Kath zambind bland.  
- Imi pare asa de rau ca va las asa, mai ales cand noi deja aveam planuri, stiu ca sunt egoista, dar nu pot sa vin in fiecare weekend in orasul asta si sa retraiesc amintiri dureroase. Vreau sa trec peste, spun abtinandu-ma sa nu plang. Inteleg daca sunteti suparati, aveti tot dreptul.
- Socati da, dar cum sa fim suparati? Suparati ca vrei sa iti continui viata? spune Xander.
-Eu sunt! spune Liam revoltat. Cum adica sa pleci? Dar la haita nu te gandesti? Ai o responsabilitate fata de ea! 
- Dar nu mai sunt Alpha-ul haitei, spun ca un copil acuzat ca face prostii.
- Dar la mine? La mine nu te-ai gandit? Poate ca aveam nevoie de sora mea mai mare! 
- Liam...
- Las-o balta, fa ce vrei, maraie urcand pe scari.
       Ma trantesc pe un fotoliu oftand si punandu-mi palmele pe fata. 
-Stiam eu. A fost o prostie chiar si sa iau planul asta in considerare, spun trista.
- Heiii, nu spune asta! spune Bree venind langa mine cu Kath si Lexa.
-Da, Liam e doar socat, o completeaza Lexa.
- Au dreptate, el stie ca asa iti e mai bine de fapt, doar ca l-ai luat prin surprindere, adauga Kath.
- Daca are dreptate? Adica nici nu a terminat liceul. Are 18 ani si inca nu si-a gasit perechea, asta i-ar putea cauza depresie si eu trebuie sa fiu aici ca sa impiedic asta.
- Heaven, Liam e baiat mare, isi poate purta singur de grija, iar in ceea ce priveste perechea o sa avem noi gria de asta, spune Luke punandu-si mana pe umarul meu.
- Dar,
- Hevs totul o sa fie bine, ma intrerupe el. Tu doar mergi acolo, refati sufletul iar cand te simti in stare viziteaza-ne.
- Totusi unde mergi? spune Lexa curioasa.
- Chiar as vrea sa va spun, dar tocmai pentru ca va stiu firea stiu ca atunci cand veti lua prima vacanta ma veti vizita si nu vreau sa va irositi vacanta cu mine.
- Sa o irosim? Vorbesti prostii esti prietena noastra cum sa irosim o vacanta daca venim sa te vedem?
- Simplu, spun sec. In loc sa fiti la plaja sau la munte sau alte nebunii voi veniti sa ma vedeti  sa va asigurati ca sunt bine.
- Ba nu am face asta.
- Luke iti aud bataile inimii si imi dau seama ca  minti, spun zambind.
- Bine am face-o dar asta nu inseamna ca am irosi timpul!
- Eu asta consider ca se numeste ceea ce ati face. De aceea nu va spun unde merg. Dar va voi suna cat de des pot si vom vorbi pe chat! Nu scapati de mine chiar asa usor, spun zambind. 

   Acestia au suras amuzati si apoi s-a lasat o liniste stanjenitoare timp de cateva minute.

-Cand planuiesti sa pleci? spune Bree.
  Oftez privindu-i trista.
- Peste o saptamana, spun privind in jos.

- Atunci vom face saptamana care ne-a mai ramas sa merite! spune Lexa zambind.
- Hei e devreme, ce ziceti sa mergem la grajduri si sa punem caii aia la treaba? spune Bree.
- Daa nu am mai calarit de mult! spune Lexa incantata.
- Toata lumea e de acord? spun si toti aproba fericiti. In regula vin imediat.

     Urc la etaj si bat usor in usa lui Liam.

- Stiu ca esti acolo, spun inghitind in sec. Uite imi pare rau ca a trebuit sa afli asa si vreau sa vorbim dar nu voi purta o discutie din spatele unei usi asa ca atunci cand vrei sa o faci cauta-ma. Apropo mergem la calarit, ma gandeam ca poate vrei sa vii si tu, spun dar cand nu aud niciun raspuns ma dau batuta plecand.  

      In cateva minute ajungem la grajduri si ma duc la singurul cal pe care il calaream cand veneam aici. 

- Artemis! Ce mai faci fetito? spun zambind cand vad iapa in spatele portitei a grajdului sau. 

     Artemis a fost calul mamei foarte mult timp pentru ca este cea mai puternica de aici. Este alba ca un nor intr-o zi frumoasa si cam cu doua capuri mai inalta ca mine. De mica mi-a placut sa calaresc numai cu ea si ne-am inteles bine inca de la inceput. Ii mangai coama bland si apoi pun pe ea saua si restul echipamentului iesind. Cand ajung afara privesc in jur si niciunul dintre prietenii mei nu era gata. 
- Heaven pot sa iau eu calul tatalui tau? Te roog! se milogeste Luke. 
- Daca Hex te lasa sa te urci pe el, poti, spun desi stiam ca nu o sa se intample. 
     Peste cateva minute aud o bufnitura si Luke iese cu fan in par. 
- Nu ma lasa pe mine dar pe ea da? spune iritat si fix atunci Kath iese zambind pe calul tatei. 
- Daca e deranjant pot sa imi iau altul! spune dupa ce realizeaza ca sta pe calul Alpha-ului.
- E-n regula Kath, oricum tata nu prea a mai venit pe aici sa calareasca. 

  Vin si restul si stabilim sa facem o intrecere prin padure. In varf eram eu si Kath, evident, in spate erau Bree si Xander, iar Lexa, Ty si Luke concurau in linie. Calul lui Luke observa ceva mai interesant si fuge in alta directie. Toti radeam de el si priveam cum calul il duce in departare. 
  Cursa se termina iar eu ies invingatoare, Kath fiind la un metru in spatele meu, apoi Lexa, Bree, Xander si Ty. Stateam toti pe un bustean si spuneam glume asteptandu-l pe Luke. Dupa vreo 10 minute apare si el. Parea putin sifonat si avea cateva frunze in par.
- Ce ai patit? spune Kath razand si luandu-i frunzele din par.
- Calul meu a vazut o veverita si s-a gandit sa fuga dupa ea, spune morocanos si toti radem de el.

       Mai petrecem putin timp plimandu-ne pe cai sau sarind obstacole si nici nu observam cand se insereaza. Telefonul lui Xander incepe sa sune iar acesta il scoate si raspunde. L-am putut auzi pe Shane rastindu-se prin telefon si intrebandu-l unde este. Beta-ul si-a dat ochii peste cap murmurand un "vin acum" si inchizand. Bree, Lexa si Luke isi urmeaza perechile in cealalta haita iar eu raman singura. Oftez simtindu-mi golul din piept apasand mai tare si duc calul inapoi in grajd. 

   Ma intorc in casa urcand in camera mea. Fac un dus si ma schimb in pijamale aruncandu-ma in pat. O saptamana. Atat. Rezista.


    Ce parere aveti? M-am grabit sa il postez asa ca imi pare rau daca sunt greseli!

Alpha's DaughterUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum