Legiunea Decăzuților | Volumul I [În curs de editare]

XII. Lecția despre magie

XII. Lecția despre magie
.
.
.

~*~
.
.
.

    În mijlocul bibliotecii din Castelul de Piatră răsărise un înalt copac, a cărui coroană cuprindea întregul tavan. Doar că acel pom nu era un arbore magic, ci era integral format din particulele de føtelle ce copiaseră cu acuratețe impresionantă textura maronie a trunchiului încovoiat, frunzele verzi și florile roz de cireș ce se desprindeau, cădeau cu grația unor fulgi purtați de suflarea Ielenei, însă înainte de contactul cu vreun obiect se spulberau și se contopeau cu aerul.

     Sato se minunase de copacul magic de când intrase în încăpere, urmat de țâfnosul Malvis ce îi acuzase pe Remy și Milliana că i-ar fi șterpelit cartea cu povești, din câte înțelesese. Dormise în camera lui Remy, acesta argumentându-i că varianta aceea era cea mai bună, căci forma predominantă de relief din camere Millianei erau munții de haine și tâmpenii luate de la târguri, iar el putea înnopta în camera fratelui său, Lethabo, care părea că își formase un fel de cult cu celelalte două tinere membre ale legiunii și era preocupat să sfințească locul decât să doarmă.

    Apoi, în dimineața aceea, primise haine tot de la Remy și câteva din cele oferite la casa ducelui Auclaire. Toate îi veneau mai mult sau mai puțin largi, dar reușise să își întocmească o ținută decentă. Pantofii săi noi îi erau potriviți, așa că nu se plângea. După ce luase micul dejun alături de cei doi, nici nu apucase să ofere răspunsul aparent mult așteptat la propunerea oferită, că fusese trimis la cursuri pentru a își face o idee despre magie. Chiar dacă încă se considera nedemn de a primi acea protecție oferită de Legiunea Dragonului, tot voia să afle cum să își stăpânească puterile, căci nimeni nu-i explicase vreodată.

    — Bun, se pare că va trebui să fac o scurtă recapitulare, zise Malvis ștergând energic cu mâneca tunicii sale crem schemele complicate, mâzgălite cu creta pe tabla negricioasă din lateralul neocupat de copac al bibliotecii.

    Sato ședea pe o pernă atât de pufoasă, încât avea impresia că în loc de puf de gâscă, în burduf se aflau nori culeși de pe cer. Milliana își formase un adevărat pat din vreo trei astfel de perne, neinteresată de cele predate de Malvis. Acesta observând, tuși fals captându-i atenția.

   — Așa, spuse vrăjitorul, pentru Sato, dacă am reținut bine numele, magia este magie. Merlin, însă, a consemnat existența a două tipuri de magii prezente în natură și citez: ,, cea pe care toți o au și cea neîmblanzită, sălbatică". Føtelle este cunoscută sub prima denumire, o vedem, o stăpânim, chiar dacă uneori scăpa de sub control, zise arătând spre copac. Uneori pare să aibă voință proprie și chiar așa este, însă de cele mai multe ori acționează în scopul de a-și proteja recipientul.