Legiunea Decăzuților | Volumul I [În curs de editare]

XXVII. Să înceapă dansul!

XXVII. Să înceapă dansul!
.
.
.
⚜️
.
.
.

   Zenan se trezise amețit, înnabușit în căldura inespirabilă din camera lui de la Orhideea Albă. Cu broboane de transpirație pe frunte, își șterse fața cu dosul mânecii și primul instinct fu să bâjbâie pe noptieră până apucă mânerul carafei din cupru, apoi vărsă pe gât întregul conținut care nu-l răcori câtuși de puțin.

   Se ridică din pat, însă picioarele nu-i erau pregătite să-i susțină greutatea, așa că trebui să se țină de tăblia patului pentru a nu cădea cu totul. Fuyu se așeză lângă el, lovindu-l cu lăbuța de parcă încerca să-i spună să stea cuminte. Zenan se încăpățână, iar din disperare își adună toate forțele pentru ca din doi pași lăbărțați să apuce pervazul geamului pe care-l deschise în speranța unei adieri răcoroase venite dinspre Munții Soarelui în acea dimineață.

   Zeii își făcură milă de el, astfel încât o boare binecuvântată i se izbi de corpul încins. Zenan oftă, așezându-se pe scaunul de la masă și începu să-și frece ochii încercând să-și amintească ce-l adusese în acea ipostază.

   Acele buze roșii...

   Dacă n-ar fi zărit masca cumpărată cu o zi în urmă lăsată pe masă, ar fi crezut că avusese un vis foarte detaliat și extrem de ciudat, mai ales că treptat îi apăreau în minte și fragmente din lunga predică pe care i-o ținuse ducele Michael Auclaire despre pneumonie și traiul de prin Insulele Vëndr.

   Și în minte îi apăru și scopul pentru care plecase de la han înainte de a se caza, cum își ascunsese armele, cum voia să își pregătească calea de ieșire și cum plănuia să îi împrăștie creierii lui Selah chiar în fața regelui Darveonul sosit în vizită.

   — Cât dracu' e ceasul?!

   Zenan blestemă în minte, apoi trase nădejdea că dacă avea să fie rapid, urma să își îndeplinească misiunea. Poate că ar fi fost benefic să sape în căutarea unor persoane ce l-ar fi dorit scos din peisaj pe Selah, doar așa, poate ar fi primit și o sumă frumușică de bani, pe lângă satisfacția personală. Dar se gândea că oricare ar fi fost prețul, tot nu se putea compara.

   Și nici n-ar fi adus-o pe Rysa înapoi.

.
.
.

   Drumul înspre Verston îl parcurse în mai puțin de zece minute, iar din fericire, fisura ascunsă din zid nu doar că era tot acolo, dar era și nepăzită. Singurii care l-ar fi putut vedea erau soldații ce patrulau pe metereze, doar că la adăpostul vegetației și concentrați asupra sutelor de persoane adunate în curtea palatului, adăugând și agilitatea lui Zenan la ecuație, rezultatul era o infiltrare mult prea simplă, mai ales că teoretic acel loc trebuia să fie cel mai păzit spațiu din întreg ținutul.

   Se întreba cum de Cyrus și Miria nu fuseseră asasinați până atunci, însă ei nu îi erau prioritari pe listă, deși se îndoia că poporul ar fi suferit prea tare în urma pierderii lor.