Legiunea Decăzuților | Volumul I [În curs de editare]

XLI. Minciuni

XLI. Minciuni
.
.
.
⚜️
.
.
.

    Districtul Roșu din Vermely nu avea tocmai cea mai morală reputație. Deși străzile sale încurcate erau flancate de case de toleranță, printre acestea se găseau și magazine, localuri, croitorii, o piață în care se vindeau obișnuitele produse și clădiri rezidențiale. Desigur, ponderea lor nu se compara cu cea a bordelurilor, dar o astfel de lămurire era necesară pentru cei care considerau districtul un pol al desfrânării – nu că asta ar fi fost neadevărată. Exista o lege internă acolo, nescrisă, necontestată de conducerea orașului – care se bucura de serviciile oferite și nu ar fi deranjat ordinea normală a lucrurilor. Casele erau situate în partea dinspre intrarea în district, apoi piața rotundă constituia o graniță cu cartierele în care se practica cea mai veche meserie. Cu cât se apropia de centru, cu atât prestigiul caselor de toleranță creștea.

    Noaptea se aprindeau felinare roșii la intrarea fiecărei case de toleranță, pentru ca nu cumva niște amețiți să încerce să intre peste oameni în case – situații des întâlnite. Felinarele respective erau agățate de ghirlande și deasupra străzilor străjuite de astfel de localuri, pentru a mai diminua din fricile inspirate de către superstiții. Superstiții precum creaturile nopții care nu mai erau ținute la distanță de Siegen sau Ageon sau vrăjitoare malefice care imediat ce soarele apunea, încălecau pe mături și răpeau bărbați pentru a le mânca inimile... care mai de care poveste, înfrunzită și desfrunzită până nici originea nu se mai cunoștea întocmai.

    Ziua, nimic n-ar fi trădat ocupația primordială din acel loc. Se practica negoțul, copii alergau pe străzi, se mai isca câte un scandal doar când vreun fiu al unei familii bogate sosea dornic să fugă alături de prostituata care îi căzuse dragă și pregătit de războiul ce urma să apară în urma acestui gest absurd. Dar acestea erau nimicuri, majoritatea cazurilor de acest tip fiind mușamalizate pentru a salva reputația familiei. Dar gura lumii nu se putea opri în veci, așa că străzile acelui district ascundeau cele mai mari scandaluri. Tainele acelea ar fi încheiat reputațiile multor persoane, dar cum nu exista niciun om care să fie fără de păcat, iar păcatele se confesau adesea într-un bordel, nu într-un templu, acestea erau atent păstrate de rivali.

    Incidentul petrecut în Arena Oaselor stârnise o adevărată adunare de forțe. Toate gărzile capitalei începuseră să patruleze pe străzi, intrând fără rețineri în orice casă le stătea în cale, încercând să dea de cei pe care Saleh îi trimisese în urmărire. Erau întâmpinați fie cu teamă, spaimă sau cu diverse obiecte în cap de la locuitorii cu adevărat iritați.

    Varyovne-ul primise vestea că cei doi bastarzi fuseseră prinși într-unul dintre bordelurile Districtului Roșu, cel pe nume Casa Magnoliilor. Soldații regali străjuiseră intrările și ieșirile din casa respectivă, așteptând sosirea lui. Una din gărzile orașului oferise detalii despre respectivele persoane unei femei la întâmplare – probabil cocotă –, iar aceasta le semnalase prezența lor în acel loc.