Legiunea Decăzuților | Volumul I [În curs de editare]

XLIII. Frate pentru Frate

XLIII. Frate pentru Frate

.
.
.
⚜️
.
.
.

    Rutina prințesei Cèline nu fusese câtuși de puțin afectată de vizita familiei Strahon. Încă se trezea deodată cu primele raze palide, obicei pe care îl avea de când se știa. Isra o mai dojenea din când în când, spunându-i că soarele avea să răsară și dacă mai dormea un ceas sau două, dar prințesa – din obișnuință sau nu – nu putea dormi până mai târziu nici dacă se străduia. Era de parcă însuși soarele o trezea, iar când dispărea, somnul o trântea de îndată la pat. Cu greu suportase cinele și balurile din ultimele zile, abținându-se cu greu să nu ațipească pe scaun. Evantaiul devenise un adevărat scut pentru a ascunde cât căsca pe parcursul petrecerilor de la Verston sau meselor importante la care Rysagi o sfătuise să participe.

    Sau poate încă se temea de sir Crasey și intențiile sale.

    Nu o mai vizitase din momentul în care Amèlie se prefăcuse că leșinase, dar asta nu o făcea să se simtă prea în siguranță. Avea libertatea de a se plimba mai mult prin palat, chiar și în grădini, ceea ce putea să o ajute să-l evite în cazul în care încă se afla la Verston și nu-și luase o scurtă pauză la reședința de la țară. În plus, aștepta ca Rysagi să vină pentru a-i da programul pe acea zi.

    Dar ceea ce-i bântuia gândurile era schimbarea de personal. Cèline avea o gardă nouă, dar care nu i se prezentase încă. Chiar era atât de măruntă încât să nu se bucure de un minim de respect? Ah, da, uitase că unicul ei scop era să se căsătorească și să perpetueze dinastia Artoaise! Scăpă brusc un suspin. Zeii îi luaseră mințile pentru o secundă, căci altfel cum să conceapă un altfel de gând decât acesta?

    Înainte de a se culca, primise o misivă din partea Rysei, care-i solicita să poarte cele mai comode haine de plimbare pe care le avea în garderobă. Cèline adormise cu zâmbetul pe buze, anticipând o nouă plimbare prin curtea palatului. De când gustase aroma libertății, abia mai rezista fără aceasta. Poate avea să o înduplece pe vrăjitoare să-i fie călăuză și prin capitala Anehorei la un moment dat. Putea să o facă sub pretextul unei piese de teatru, operă sau spectacol de balet, doar Rysagi spusese că era important să se afle la cât mai multe evenimente, iar prima săptămână a festivalului nici măcar nu trecuse. Voia să vadă mau multe, voia să viziteze Vermely-ul, nu doar să-l privească de la fereastră.

    Că tot se adusese vorba de fereastră, Amèlie, gata aranjată, oftă prelung, uitându-se la acoperișurile acoperite de umbra Verstonului. Își lăsă palma să alunece de-a lungul geamului, scoțând un sunet absolut teribil, care-i provocă o senzație de parcă cineva îi zgâria viscerele și care-i zbârli Cèlinei pielea de pe brațe.

    Până și Isra fu cuprinsă de un frison, aproape scăpând din mână pieptenul cu care îi termina coafura prințesei. Începuse să poarte cocuri lejere, dar elegante, dar de data aceasta, guvernanta sa realizase o pieptenătură mai simplă, fiindcă urma să poarte pălărie pentru a se feri de soarele ce debuta treptat, dar cu îndrăzneală.