Legiunea Decăzuților | Volumul I [În curs de editare]

XXII. Întâiul Bal Mascat

XXII. Întâiul Bal Mascat
.
.
.
~*~
.
.
.

    Vermelyul, ca orice oraș ce se respecta și dorea autenticitate, avea poveștile sale urbanistice ce aveau rolul de a oferi un anume farmec. Una din ele, care era cât se poate de adevărată, era Întâiul Bal Mascat.

    Conduita vremii dădea startul sezonului de vară, sau într-o traducere mai invederată, piața măritișului de vară, în prima zi a Festivalului Soarelui. Data era aleasă special, marcând sfârșitul perioadei de vânătoare de vulpi, iar pe lângă că majoritatea nobililor se adunau pentru serbarea dedicată zeului lor, mai trebuiau și să le găsească fiicelor bune de măritiș. Astfel, pe lângă obiceiurile religioase, baluri și petreceri erau organizate la reședințele impunătoare ale Riparchului, spectacole de operă, teatru și balet pentru a distinge atmosfera încinsă și duhnitoare a capitalei.

    Sezonul începea cu prezentarea debutantelor înaintea reginei, deseori prezentând aceleași rochii pe care urmau să le poarte și la nuntă, cu câteva modificări, desigur. Apoi se dădea startul celorlalte baluri, primul și ultimul fiind organizat mereu de regină.

    La un moment dat, însă, se spunea că un rege din dinastia Artoaise avusese o amantă pe care o îndrăgise mai mult ca pe propria regină. Influența ei era prezentă la Curte, însă conduita nu i-ar fi permis regelui să lase organizarea unui eveniment așa important ibovnicei, aducându-i soției oficiale o asemenea jignire fățișă. Așa că, cu un acord discret, chiar înaintea primei zile de Festival sau sezon de vară, Întâiul Bal Mascat avea loc. Organizatorul era mereu anonim, unii crezând că era o tradiție de familie, alții susținând că în fiecare an, o scrisoare nesemnată ajungea la diferite soții de nobili în care li se cerea să organizeze balul mascat în acel an.

    Întâiul Bal Mascat era un afront adresat suveranilor, însă nu existase vreun cap încoronat care să fi încercat interzicerea evenimentului. Nu prea aveau cum, căci era aproape imposibil ca organizatorul să fie găsit. Zenan avusese la un moment dat ideea să facă pe detectivul, însă amânase această căutare. Într-o bună zi, poate avea să afle.

    Și ca orice bal mascat, regula impunea chipul ascuns de nelipsita mască, iar intrarea era la liber tuturor celor ce își permiteau biletul: nobili, burghezi, hoți, prostituate, asasini. Și din cauza asta, Întâiul Bal Mascat inspirase de-a lungul vremii tot felul de povești: cu prințul ce se îndrăgostise nebunește de o fată de rând, vândută de la o vârstă fragedă unui bordel, sau a unei fiice a unui venerabil duce, ai cărei inimă și colier cu smaralde fuseseră furate de un escroc. Finalurile variau cu fiecare curent ce împânzea societatea. De pildă, tragicul final al prostituatei ce fusese ucisă de mama prințului, pentru ca acesta să nu renunțe la tron - gest pe care aproape îl comisese. Sau mai existau și variante fericite, ca fiica nobilului ce își luase zestrea de la părinți și călătorea cu soțul ei escroc în jurul lumii, recuperându-și colierul și furându-i asemenea inima partenerului ei.