Legiunea Decăzuților | Volumul I [În curs de editare]

XXXIV. Prima Misiune a lui Sato

XXXIV. Prima Misiune a lui Sato
.
.
.
⚜️
.
.
.

    Sato coborî împleticindu-se pe scări, întrebându-se dacă nu cumva își luase bluza pe dos în fuga lui pentru a se pregăti cât mai rapid. Zenan nu fusese prea concret în exprimarea sa, dar cum niciun om de rând nu se putea opune forței naturii și a unui sfejdan, băiatul fu nevoit să își părăsească culcușul, încă plângând lăuntric după somnul pe care începea să îl piardă.

    Membrii legiunii – cei care se strânseseră – îl priveau cu mare părere de rău, ceea ce nu-l ajuta cu nimic. Micul dejun era pe cale să fie servit, Ananya, Mylan și majoritatea celorlalți aranjând pe mese farfurii și tacâmuri.

    — La ce l-ai trezit pe puști, nu-l vezi ce amețit de somn e? îl certa Kaira pe Euclife, poate printre singurii în măsură să cugete așa o faptă.

     — Am misiune de la Master, spuse Zenan și îi făcu semn lui Sato să se apropie. Iar acum are și el prima misiune de membru oficial. Și dacă nu fac ceva cât de curând, îți ofer garanția că voi recurge la gesturi necugetate.

    — Ai început deja foarte promițător de nebunie, comentă Aramil ce-și împături ziarul pe care-l citea pe genunchi.

    Puștiul căută să găsească alinare în privirea lui Aramil, care așezat în liniște alături de Kaira la masa de care Zenan se rezema încă în picioare. Nu găsi decât o privire la fel de confuză ca a sa, semn că Zenan nu-și dezvăluise încă planurile vreunuia din apropiații săi. Tot pe acea masă se afla și un buchet de trandafiri, care avuseseră zile și mai bune, însă era rar ca pe timp de secetă florile să fie într-o stare excelentă. Petalele lor uscate și mult mai dese ca la trandafirii obișnuiți aveau niște pete mai închise, iar coșul împletit nu era nimic ieșit din comun, doar înconjurat de o panglică albă pe care era simbolul lui Siegen, soarele la răsărit.

    Zenan îi puse coșul în brațe, iar Sato îl analiză confuz. Era un banal buchet de trandafiri.

    — Până nu se pune căldura, adică chiar acum, vei merge până la palat și îi vei livra asta lui Rysagi Yura. Și nu vei spune nici că ești membru al Legiunii Dragonului, nici că mă cunoști măcar dacă te întreabă fie ea fie oricine altcineva. Ești un simplu livrator discret. Ai înțeles?

    — Să merg la palat?

    Sato simțea cum i se înmuiau picioarele. Singur la palat? Dacă se prindea cineva că era vrăjitor și se treze la Darwen legat de rug? Cu flăcările sub tălpi, gata să-l înghită?

     — Zenan, tu cum naiba vrei ca Rysa să știe că încerci să iei legătura cu ea dacă îl pui pe Sato, pe care nici nu-l cunoaște, să o caute cu buchetul ăla uscat? puse Aramil o întrebare foarte bună.