Legiunea Decăzuților | Volumul I [În curs de editare]

XXXVII. După Faptă și Răsplată

XXXVII. După Faptă și Răsplată
.
.
.
~*~
.
.
.

    Drumul înspre Verston fusese destul de liniștit. Într-un fel, Seth se bucura fiindcă acel calvar se sfârșise mai devreme. Neliniștea sa era, însă, îndreptată către evenimentul tragic care anulase celelalte probe ale jocurilor, în ciuda scuzei cu vremea caniculară. Un vrăjitor murise strivit de propriul cal, iar prințul era mai mult decât convins că o posibilă fraudă avusese loc și contribuise la acel incident. Din păcate, nu avea pe cine să întrebe dacă observase ceva suspect. Tristan nu văzuse mai nimic fiindcă stătuse în picioare lângă intrarea în lojă, Tamy ațipise, iar întreaga atenție a lui Sirius fusese mai mult îndreptată către sticla de vin pe care o terminase fără niciun ajutor. Nici nu se mira de ce abia își menținuse mersul drept până la trăsură.

    Sirius și alcoolul nu prea aveau ce să caute în aceeași ecuație, mai ales că fratele lui Seth se simțea amețit doar când o vedea pe Rysa bând. Ceea ce era foarte des.

    Trăsura în care se aflau Strahonii ajunse concomitent cu alta, din care Rysagi, îmbrăcată într-o pereche de pantaloni de călărie crem, cu talia înaltă și o cămașă largă din mătase, într-o nuanță de vișiniu. Pentru a se feri de căldură, părul negru îi era prins tot într-un coc simplu la spate, format prin unirea a două împletituri și poate făcuse și vreun jurământ în a nu-și așeza vreo pălărie pe cap.

    — A trecut timpul așa rapid? întrebă ea, fiindu-i imposibil să îi ignore datorită statutului și locului public în care se aflau.

    — Jocurile au fost amânate, zise Seth, cumva bucuros că o vedea pe vrăjitoare, uitând că în ziua precedentă îl obligase să valseze în continuu cu prințesa Cèline pentru a se asigura că dansul de la bal era perfect. Doar când își amintea, durerea de picioare îi revenea.

    Seth o călcase pe biata copilă de vreo două ori pe picior, însă nimeni nu observase. Își ceruse și iertare, desigur.

    — Cum așa? S-a născut zeul rațiunii și inteligenței și i-a binecuvântat pe toți? Stai un pic, Majestate, ești beat?

    — Nu, e de la soare, răspunse Sirius.

    — A băut o sticlă întreagă, îl pârî Seth.

    Nu de alta, însă Seth chiar dorise să încerce vinul acela. Din păcate nu se putuse, fiindcă Sirius îl acaparase pe tot, ba parcă o făcuse intenționat.

    — Nu mă îmbăt din atât, protestă regele încercând să încheie discuția.

   Măcar vorbea coerent.