Legiunea Decăzuților | Volumul I [În curs de editare]

XXXVI. Începutul Jocurilor

XXXVI. Începutul Jocurilor
.
.
.
⚜️
.
.
.

Noi, copiii nopții, ne trezim odată ce luna ne cheamă din amorțire.

    Puterea de a se strecura prin orice crăpătură, de a auzi fiecare șoaptă, de a afla totul cu o lejeritate rușinoasă, i se părea mai mereu o abatere de la regulile jocului. De data aceasta, însă, tot ce făcuse fusese să se așeze la o masă cu spatele la doi bărbați care conversau despre un subiect ce o interesa.

    Trișa? Sau oare acei doi idioți erau prea proști să-și dezvăluie planurile în acel loc, iar cei din jurul lor și mai proști că nu-și dădeau seama de ce anume se vorbea chiar lângă ei.

    Pereții sălii erau tapițați cu perdele din mătase, iar fumul lumânărilor stinse, sunetul șoaptelor, băuturii turnate în pahare, atingeri și oftaturi, pe fundalul muzicii ar fi dus cu gândul la un bordel de lux, în niciun caz la încăperea dintr-un templu.

    Marele Preot, al cărui nume era complet irelevant, în timpul zilei, era un slujitor al lui Siegen, o persoană importantă în Consiliul Regal  și o figură admirată de majoritatea din motive complet misterioase, dar care puteau avea de a face cu profesia sa spirituală. Sir Crasey Lauvand era Sir Crasey Lauvand, posibil amant sau rudă cu regina – la cât de dereglați păreau, puteau la fel de bine să fie ambele – și care avea o datorie de șapte ori cât Verstonul, de care nu se părea prea îngrijorat.

    Regina îi făgăduise că avea să i-o dea în căsătorie pe prințesa Cèline, făcându-l astfel rege. Și cumva asta ar fi șters datorile. Marele Preot știa cât de ambițioasă era regina Miria, așa că alesese să se împrietenească din timp cu pretendentul la tron. Ambii aveau ambiții politice, dorințe de înnavuțire, o pasiune pentru cocotele de lux din Districtul Roșu și împreună, o minte cât o nucă necoaptă.

   — Se prea pare că avem necazuri, țâțâi reprezentatul clerului, amețit de alcool și opium. Selah vrea din răsputeri ca prințesica ta să-l ia pe prințul din Darveon. Au și dansat împreună la balul din această seară.

    — Miria mi-a promis că asta nu se va întâmpla, spuse Crasey, într-o stare similară.

    — Și dacă nu poate? Știi că este mare și tare până o trage Selah de mânecă.

    — Trebuie să scăpăm de oaspeții din Darveon atunci! se răsti el.

    Persoana care stătea cu spatele la ei și îi asculta se îngrijoră că ceilalți din încăpere aveau să fie distrași, dar se înșelă. De fapt, toți erau prea atenți la spectacolul obscen desfășurat în incinta Templului lui Siegen. Oare și zeul răsăritului avea o preferință pentru astfel de activități sau era prea ocupat să atârne soarele de bolta cerească în fiecare zi?