Iubiri imposibile dar totusi posibile

Capitol 28

  Trecu inca ceva timp, Lunna era din ce in ce mai ocupata cu scoala, dar invata destul de bine asa ca nu-si facea mari probleme. Intr-o zi, avea dansuri cu Diaz. El trebuia sa o invete un nou dans. Era asa de schimbat acum proful. Adica, se comporta cu ea de parca ar cunoaste-o de-o viata . Dupa 1 ora de dans :
*Lunna* - Nu mai pot! Trebuie sa iau putina pauza.
*Diaz* - Ce pauza? Nici o pauza!!
Lunna se uita la el cu niste ochisori dulci de catelus.
*Diaz* - Incerci sa ma santajezi cumva cu ochii aia la care nici macar nu ma pot uita?
*Lunna* - Dar cine nu te lasa sa te uiti? Uita-te!
Era impresionant felul cum erau la inceputul lui noiembrie deja si totusi vorbea cu el ca si cum vorbea cu cineva de varsta ei. Proful i-a zis sa vorbeasca asa cu el, credea ca asta i-ar fii dat mai multa incredere in ea! Si chiar avea dreptate, se simtea mult mai bine stiind ca putea vorbi asa cu el.
*Diaz* - Nici o pauza, altfel vin si te iau pe sus.
*Lunna* - Asta daca ma prinzi.
*Diaz* - Vrei sa ma pui la incercare?
*Lunna* - Hm... poate!
Si incepu sa fuga. Iesi din sala de dans , iar el dupa ea. Radeau amandoi ca nebunii. Au fugit prin aproape toata scoala, cand intr-un final Diaz o prinde pe Lunna, caci nu mai putea sa fuga. El o prinse si o stranse tare catre el, ca sa nu mai poate fugi. Avea niste brate asa puternice iar Lunna murea cand ii simtea atingerea. Ea se uita in ochi lui, iar el in ai ei. Lunna de abia mai putea respira... din cauza ca a fugit asa mult ori din cauza ca se afla asa de aproape de cel mai hot profesor pe care ea il vazuse vreodata, sincer nici ea nu stia .Au stat asa pentru cateva secunde, nemiscati.. pana cand Diaz se trezi la realitate si o lasa pe Lunna din mainile lui.
*Diaz* - Ar trebui sa ne intoarcem la lucrul nostru.
*Lunna* - Da...
Se intoarsera inapoi in sala si parca... relatia lor scartaia putin. Adica Lunnei ii era frica sa nu faca si pentru el o obsesie, caci stia ca el si ea nu era posibil si nu mai vroia sa sufere inca o data. Era foarte atenta sa nu se apropie de el foarte mult. Incerca sa evite ceea ce ar fii putut deveni o alta catastrofa in domeniul '' dragostei ' . Deja, sa zicem ca era obisnuita. Nici nu mai spera ca isi va gasi si ea ''printul '' . Era deja inceputul lui noiembrie si Lunna abia astepta sa vina Craciunul, pe care nu stia inca cu cine l-ar fii petrecut. Trecu cateva zile in care Lunna era plina de teste si de abia mai iesea din casa. Seara, sufletul ei era plin de lacrimi. A trecut deja aproape 5 luni si ea tot nu l-a uitat pe Ash. Ura faptul ca nu putea sa-l urasca. Mamei ei bineinteles inca nu-i spusese motivul despartirii ei cu Ash. Nu se simtea inca in stare. Iar cu Diaz, desi inainte se intelegeau foarte bine, relatia lor nu mai era ca la inceput. Asta si pentru ca Lunna incerca sa evite contactul fizic cu el, dar si pentru ca in scoala se auzeau niste barfe cum ca ei doi ar avea o relatie. Stitii cum e, barfele nu lipsesc sa apara niciodata. Intr-o zi, chiar inainte sa iasa afara din liceu, Diaz veni la ea sa o intrebe ceva legat de un dans ce trebuiau sa-l prezinte chiar cu cateva zile inainte de Craciun. Dar Lunna nici macar nu apucase sa-i raspunda, caci Nat o astepta la iesire. Nu il mai vazuse de o saptamana asa ca ii sari in brate. Diaz nici nu mai astepta ca Lunna sa-i raspunda, caci se sui direct in masina lui si pleca.
*Lunna* - Nat! Ce surpriza minunata mi-ai facut! Mi-a fost dor de tine stii?
*Nat* - Nu-ti imaginezi ce dor mi-a fost mie de tine! Nu am mai putut rezista asa ca am venit sa te iau de la scoala.
*Lunna* - Ma bucur ca ai venit sa ma vezi.
O duse acasa si ea il invita inauntru. Mama ei pregatea pranzul , asa ca Lunna ii spusese sa ramana si el sa manance cu ele ( tatal ei era la lucru ) . Intr-un final , accepta. Mama ei il cunostea deja pe Nat dar nu avusese ocazia sa-l cunoasca mai bine. Lunna si Nat au pregatiti masa impreuna si cand mancarea fu gata, se asezara toti la masa. In timpul masei , depanau amintiri si radeau ca nebunii. Nat le povestea ce neastamparat era cand era mititel. Radea si cu mama lui Lunna de zici ca se cunoasteau de-o viata. Dupa pranz, Nat pleca caci se grabea sa mearga la lucru.
*Lunna* - Ok atunci! Ne auzim mai tarziu.
*Nat* - Ok. Va salut acum! La revedere!
Lunna vroia sa plece in camera ei, dar mama ei o opri..
Oare pentru ce??? Voi stitii?