Iubiri imposibile dar totusi posibile

Capitol 47

  Zilele treceau, Lunna era tot mai fericita... facea mari eforturi sa se abtina la scoala cand il vedea pe Ryan, dar merita sacrificiul. Intr-o zi o suna pe Lily, caci ii era tare dor de ea.
*Lunna* - Lily!!! My bitch. Ce faci??
*Lily* -Bitch!!! Da uite lenevesc pe aici. Tu?
*Lunna* - Acum ma duc acasa. Cum merge cu Alin?
*Lily* - Tu deci... totul e perfect. Adica se simte inca vinovat de faptul ca m-a inselat atunci si acum se comporta cu mine ca si cum as fii cel mai pretios lucru de pe pamant. E asa de dragastos acum....
*Lunna* - Serios? Nu-mi vine sa cred. Deci chiar nu eram de acord ca te-ai impacat cu el, dar acum cand te-ai impacat si cand aud ca va merge asa de bine impreuna sunt foarte fericita pentru tine bitch. 
*Lily* - Mda.. deci sunt extra extra fericita..
*Lunna* - Si cand o sa-l cunosc si eu pe cumnatzelu meu?
*Lily* - Hahaha cand o sa-l cunosc si eu pe domn' profesor.
*Lunna* - Noh si tu incepi cu domn' profesor? Sunteti clar neebune.
*Lily* - Auzi cine vorbeste.. regina nebuniei curate.
*Lunna* - Nu.. murdare. Nu deci chiar trebuie sa vii aici intr-o vacanta sau daca nu o sa vin eu acolo intr-o vacanta. Iti promit.
*Lily* - O sa vedem amore... Da cum va merge impreuna?
*Lunna* - Supeeerrr. Deci nu credeam ca asa ceva este posibil. Sunt foarte fericita in sfarsit.
*Lily* - Si Ash.. l-ai uitat?
*Lunna* - Lily stii ca pe tine nu te pot minti.. sincer inca ma gandesc la el din cand in cand, dar incetul cu incetul sper sa mi-l scot de tot din suflet.
*Lily* - Ma bucur. Ma bucur ca in sfarsit o sa uiti de dobitocul ala.
*Lunna* - Nu-i zice asa. A fost cum a fost, dar macar am tinut la el mult, as spune chiar exagerat de mult. Acum sunt fericita, Lily si ce-a fost in trecut nu mai conteaza. Ceea ce conteaza este prezentul.
*Lily* - Ai dreptate. Ce-a fost nu conteaza. No bine pisi, te las ca ma vad cu Alin. Ai grija de tine ok?
*Lunna* - Ok. Ai si tu grija de tine. Miss you.
Mai avea putin si ajungea acasa, cand se gandea sa-l invite pe Ryan la ea. Parintii ei nu-l cunosteau si sincer ea se simtea mai bine daca si parintii ei il cunosteau . Asa ca-l suna.
*Lunna* - Alo, iubi?
*Ryan* - Da iubita?
*Lunna* - Ce faci mai tarziu? Vii pe la mine?
*Ryan* - La tine? Serios? Si parintii tai?
*Lunna* - Pai vii sa-i cunosti.
*Ryan* - Ok. Deci pe la 7 e ok?
*Lunna* - Perfect. Abia astept.
*Ryan* - Si eu.
Ryan, chiar daca nu vrea ca Lunna sa observe, era foarte emotionat. Se simtea din nou ca la 15 ani cand a avut prima iubita si mergea sa-i cunoasca parintii. Lunna a mers acasa si le-a spus parintiilor ca Ryan va veni sa-i cunoasca. Ei erau nerabdatori sa-i cunoasca. Mama ei se uita prin casa, vroia sa fie totul perfect ( tipic mamelor ) , cand intr-un final a sunat la usa. Lunna merse sa-i deschida usa. L-a pupat pe obraz ( sincer ii era cam rusine sa-l pupe pe gura in fata parintiilor, ii trebuia doar ceva timp sa se obisnuiasca ) .
*Lunna* - Mama, tata... el e Ryan.
*Ryan* - Imi pare bine sa va cunosc. Lunna mi-a povestit multe despre voi.
*Mama* - Si noi ne bucuram sa te cunoastem.
*Tata* - Mda... Chiar eram nerabdatori sa te cunoastem.
S-au asezat la masa si tatal ei si Ryan vorbeau si radeau unul cu celalalt ca si cum s-ar cunoaste de o viata. Nu ca vroia sa-l laude pe Ryan, dar avea el asa un farmec al lui cu care cucerea pe oricine instant. Si din vorba in vorba, tatal ei il intreba pe Ryan.
*Tata* - Deci Ryan cum de un barbat ca tine nu e casatorit la varsta ta?
*Ryan* - Eu am fost casatorit...
Nici Lunna nu stia acest lucru. Mai sa-i stea in gat mancarea cand a auzit asa ceva.... Vroia sa-i puna un milion de intrebari gen : Ce?, Cum?, Cand? De ce nu mi-ai spus?.. dar nu putea sa faca asta de fata cu parintii ei...