Iubiri imposibile dar totusi posibile

Capitol 38

  *Ash* - Nat s-a sinucis! Adica a incercat sa se sinucida dar nu stim inca daca poate fii salvat.
*Lunna* - E doar vina mea!!
Se simtea in cel mai rau hal posibil.
*Ash* - Ce-ai facut? Ce i-ai zis? Stiai bine ca el tinea mult la tine. Nu trebuia sa te pui cu el daca stiai ca nu tii la el. E numai vina ta.
Lunna stia ca era vina ei, dar totusi sa-l auda pe Ash sa spuna asta o durea atat de tare incat a lesinat. Dar dupa 1 minut se trezi. Il suna din nou pe Ash.
*Lunna* - Unde e Nat? Vreau sa-l vad!
*Ash* - E la spital. Medicii incearca sa-l salveze dar au spus ca e intr-o stare foarte grava.
*Lunna* - La ce spital? ah ok, imediat sunt acolo.
Intr-o secunda s-a imbracat si s-a dus la spital. Acolo mai era doar Nat, parintii lui nu aflsera inca. Ash a spus ca vroia sa vada intai daca pot sa-l salveze si pe urma sa le spuna. Au asteptat vreo 2 ore fara sa-si spuna o vorba unul altuia. Lunna se ruga mereu, nu-i venea sa creada ca asa ceva este adevarat.
*Ash* - Ma duc sa iau ceva de baut. Vrei si tu?
*Lunna* - Nu multumesc. Nu vreau nimic.
*Ash* - Ok.
Intre timp, a venit un doctor.
*Doctor* - Rudele lui Nathaniel Lasley.
*Lunna* - Aici. Adica, rudele lui nu sunt aici dar eu sunt prietena lui. Imi puteti spune mie cum e Nat?
Lunna intrebase direct cum e Nat, pentru ca nu concepea faptul ca el sa nu fii fost salvat.
*Doctor* - Am reusit sa-l salvam. A fost inconstient pentru ceva timp, dar am reusit sa-l salvam. Va sta sub observatie inca 2 zile.
Lunna era extrem de fericita.
*Lunna* - Pot sa-l vad? Va rog?
*Doctor* - In 10 minute.
*Lunna* - Ok! Ok!
Intre timp veni si Ash, iar Lunna ii sari in brate cand il vazu. Nu-i mai pasa de nimic.
*Ash* - L-au salvat?
*Lunna* - Da da!
Era asa de fericita.
*Ash* - Putem sa-l vedem?
*Lunna* - Au spus ca in 10 minute.
*Ash* - Ok pai te duci tu la el si pe urma ma duc si eu.
*Lunna* - Ok.
Peste cateva minute se duse la el. Nat de abia putea vorbi caci era inca slabit.
*Lunna* - De ce ai facut asta Nat?
*Nat* - Imi... pare... rau..
*Lunna* - Lasa asta, acum important e sa te faci bine.
Dupa catva timp veni si Ash, care ii spuse lui Lunna sa mearga acasa, sa manance si sa se odihneasca. Iar ea acepta intr-un final si merse acasa. Era asa de obosita, incat se puse direct in pat. Dimineata se trezi si incepu sa se gandeasca la tot ce s-a intamplat. ''E numai vina. Am avut atatea ocazii sa-l uit pe Ash dar eu nu. Tot credeam ca o sa-l recuceresc. Am fost obsedata de el si poate inca mai sunt. Dar gata, s-a terminat! N-am realizat cat de grava a devenit aceasta obsesie pana acum. Era sa moara un om si nu oricine, ci Nat din cauza acestei obsesii ale mele pentru Ash. Nu mi-as fii iertat-o niciodata daca ar fii patit ceva. Totusi nu stiu daca eu si Nat vom mai fii impreuna. Uff se va vedea. ''
Merse sa manance ceva si pe urma merse la spital la Nat. Se simtea deja mai bine si putea si vorbi. Iar Ash i-a lasat singuri sa vorbeasca.
*Lunna* - Nat! Nu era nevoie sa faci asa ceva. Eu nu inteleg cum ti-a trecut prin minte asa ceva.
*Nat* - Lunna imi pare rau ok? Am crezut ca asa o sa rezolv tot, dar am inteles ca moarte nu e niciodata o solutie.
*Lunna* - Ai planuit asta de dianinte nu? De asta plangeai atunci cand am venit la tine pe  neasteptate nu? Ah si restaurantul prenotat doar pentru noi doi si toate acele complimente... Deci nu cred! Nu-mi vine sa cred. Ai planuit de dinainte asta nu? Si m-ai si mintit ca mama ta nu se simte bine.
*Nat* - Am facut ceea ce am crezut ca era corect sa fac.
Se infurie si incepu sa urle.
*Nat* - E vina mea ca te iubesc prea mult? E vina mea ca tot ce-mi doresc pe lumea asta e sa fii fericita chiar daca nu cu mine? E vina mea ca am vrut sa inlatur obstacolul ce statea in calea fericirii tale, adica eu?
*Nat* - Nat nu trebuie sa vorbesti asa! Toti gresim, dar ceea ce ai facut tu... este mai mult decat o greseala! In viata, trebuie sa ne gandim mereu la noi insasi si mai apoi la ceilalti.
*Nat* - Eu pur si simplu nu pot sa ma gandesc intai la mine.
Nu vroia sa-l raneasca si mai tare spunandu-i cine stie ce, asa ca merse sa-l imbratiseze. Dar el o indeparta.
*Nat* - Poate ca nu mi-a reusit ''greseala, catastrofa'', dar totusi am observat multe lucruri si noi doi nu mai putem fii impreuna.
*Lunna* - Nat, dar de ce? Nu trebuie sa faci asta! Eu te iubesc!
*Nat* - Nu incerca sa te minti singura caci stii foarte bine ca nu e asa.
*Lunna* - Dar... nu inteleg? Unde e Nat cel de acum 2 zile? Cum te-ai schimbat asa?
*Nat* - Nu m-am schimbat. Pur si simplu am avut curajul sa infrunt realitatea, care desi vazusem care e de mult timp, nu am avut curajul nici macar sa o cred.
*Lunna* - Promite-mi doar un singur lucru. Ca o sa ramanem in continuare prieteni.
*Nat* - Ok.
Dar Lunna stia ca nimic nu va mai fii la fel cu el. E ca si cum ai sparge o vaza si oricat ai incerca sa o lipesti la loc,nu vei reusi niciodata s-o faci sa fie ca inainte. Exact asta s-a intamplat si cu relatia lor : s-a spart. Si orice s-ar fii intamplt, Lunna stie ca nu va mai fii la fel ca inainte. Si stia si Nat asta...