Iubiri imposibile dar totusi posibile

Capitol 30

  Simtea ca se indragostea de el si nu vroia acest lucru. Suferea deja destul si nu vroia sa sufere si mai mult. Vroia sa-i spuna ce avea pe suflet, dar nu putea. El nu trebuia sa afle niciodata cat de mult il placea.
*Lunna* - Serios ca nu e nimic. Doar am.. m-am intristat din cauza unor lucruri... pentru ca sunt o fraiera. Ma astept mereu sa se intample unele lucruri care stiu ca nu se vor intampla niciodata.
*Diaz* - Dar trebuie sa fie ceva foarte important pentru tine daca plangi asa. In viata trebuie sa zambesti mereu. Lucruri rele se intampla mereu, noi trebuie sa invatam sa trecem peste ele. Viata e doar 1, doar nu vrei sa ti-o petreci plangand din cauza unor lucruri pe care le vrei dar stii ca nu se vor intampla. Fiecare dintre noi avem destinul scris, asa ca daca nu ti-e scris ca acele lucruri sa nu se intample, nu trebuie sa stai sa plangi pentru ele.
*Lunna* - Ai mare mare dreptate. Cum am spus, sunt eu fraiera. Oricum sa spunem ca deja m-am obisnuit.
El o stranse tare in brate. Din nou.
*Diaz* - Eu sunt aici. Mereu. Asa ca cand vrei, daca vrei poti sa vii sa-mi povestesti orice ok? Imi promiti?
Ea zambi.
*Lunna* - Iti promit!
*Diaz* - Ok acum. Du-te la baie, spala-te pe fata si du-te in clasa. Daca te intreaba de ce ai intarziat, spune-i ca a trebit sa vorbim despre unele lucruri legate de dans.
*Lunna* - Ok.
Facu 2 pasi si pe urma spuse :
*Lunna* - Chiar iti multumesc. Ma simt de 1 milion de ori mai bine acum!
*Diaz* - Hai, hai! Du-te!!
Intra in clasa.
*Profa de mate* - Unde ai fost pana acum?
*Lunna* - Am avut de vorbit unele lucruri cu prof. Diaz despre dans.
*Profa* - Ok. Ia loc.
Cand trecu pe langa banca lui Selena, aceasta zise : '' Normal ca ati avut de vorbit! '' , punand accent pe cuvantul ''vorbit'' . Lunna nici n-o baga in seama. Nu-i mai pasa de ea. Ce trista era acum 20 de minute si acum era fericita. Si asta doar datorita lui. ''Lunna trebuie sa incetezi sa te mai gandesti la el. Doar nu vrei sa suferi din nou nu? ' , isi zise ea. Incerca sa nu se mai gandeasca, dar evident nu putea.In fine, ajunse acasa si o suna pe Carolyne si ii povesti ce s-a intamplat azi la scoala.
*Carolyne* - Nu-mi zii ca te-ai indragostit de el!
*Lunna* - Chiar vrei adevarul?
*Carolyne* - Nu draga! Spune-mi o minciuna.
*Lunna* - Carol, adevarul este ca nici eu nu ma stiu ce simt, ma simt asa confuza. Dar tu intelegi ca nu vreau sa ma indragostsc de el? Nu mai vreau sa sufar inca o data. Numai ghinion am! Toata lumea imi spune mereu : ''Ce frumoasa esti! '' Dar la ce bun atata frumuste daca numai ghinion am la capitolul dragoste?
*Carol* - Amore ai sa vezi ca va rasari soarele si pe strada ta. Asa cum a rasarit si pe a mea.
*Lunna* - Ce? Cum? Cine e? Ia stai asa... e Nick nu?
*Carol* - Aham. Suntem impreuna de ieri.
*Lunna* - Am stiut ca voi doi combinati ceva. Eu ma bucur enorm pentru tine pisi. Chiar e de treaba tipu sa stii.
*Carol* - Si eu sunt fft happy. Te las acum ca ma vad cu el. Ai grija de tine. Smack
*Lunna* - Smack !
Zilele trecura pe nesimtite, Lunna era mai mereu ocupata cu scoala. Macar asa nu mai avea atat timp liber si nu se gandea atata la el. Erau zile cand nu-l vedea deloc si parca avea impresia ca incepea sa-l uite. Dar degeaba, cand il vedea, parca il placea si mai mult Intr-o zi, Lunna era la dansuri cu Diaz si ceilalti. Trebuiau sa se pregateasca din greu caci peste 2 saptamani aveau un specatcol.
*Diaz* - Hei Lunna pot sa te intreb ceva?
*Lunna* - Da!
*Diaz* - Stii, acel baiat care a venit sa te ia del a scoala in aceea zi ( se referea la Nat ) e prietenul tau?
''Incredibil! Da ce naiba aveti toti cu el? ''
*Lunna* - Nu. Nu suntem impreuna. E doar un prieten foarte bun si atat.
*Diaz* - Ok.
''De ce naiba m-a intrebat asta despre Nat? Nu stiu si nici nu ma intereseaza. Acum vreau doar sa termin spectacolul cu bine si sa vina Craciunul...Mai sunt inca 2 saptamani. ''
In aceea zi Nat ii trimise un mesaj :
**Nat** - Lunna! Ce faci de Craciun?
**Lunna* - Nu stiu inca. De ce?
**Nat** - Pai am vrut sa te invit cu noi.
**Lunna** - Cu voi, cu cine?