Wattpad: Critici & Sfaturi [×]

46 - @ RoxanneHolocaust - Cameleonii & Strigă-mă din umbră!

Cameleonii

Sunt atât de confuză... M-ai amețit de tot. Din Cameleonii nu pricep nimic. Da'  nimic, mă. Nu înțeleg sub nici o formă ce e cu peisajul ăla descris în primul capitol. E un vis? Și partea de la început, în care spui câte capitole ai citit, câte mai ai de citit, etc. mi se pare inutilă. Îmi pare rău, dar cu greu am reușit să termin de citit primul capitol. E o ciorbă de verbe prost folosite și mult prea multe figuri de stil. 

Ok, s-o luăm pe rând. 

Verbele. De ce ai început să scrii la prezent? Din punctul meu de vedere, este cel mai greu timp la se poate scrie o poveste. Este mult mai complicat să combini prezentul cu restul timpurilor, decât un eventual perfect compus sau un perfect simplu. Nu începe cu prezentul, lasă-l naibii, că e prea greu.

Vocabular. Măi, se vede că ai un vocabular destul de bogat. Figurile de stil pe care le-ai folosit nu sunt urâte, ba chiar unele sunt chiar drăguțe. Dar sunt prea multe! Mult prea multe! Într-o propoziție de 10 cuvinte, nu poți avea 7 adjective. E obositor și îngreunează enorm de mult citirea, mai ales că nu era totul „una mare și frumoasă figură de stil", ci mai multe, enumerate.

Punctuație. Ai probleme mari la virgule. Da' mari rău. În fine, nu stau acum să-ți transcriu tot textul ca să îți arăt unde lipsesc cocârjatele, dar zău că ar trebui editat capitolul. Ah, și folosești prea multe linii de pauză. Majoritatea liniilor de pauză pe care le-ai folosit, au înlocuit virgula. Why?

ex: „Sunt amețită de somn, dar cu ultima fărâmă de rațiune decid să îmi odihnesc [...]"

„[...] cu ultima fărâmă de rațiune [...]" trebuie pusă între virgule. Propoziția principală este "[...] dar decid să-mi odihnesc ochii." Bucata „cu ultima fărâmă de rațiune" este doar o informație în plus, care ar putea fi așezată oriunde în frază, deci trebuie delimitată de propoziția în sine atunci când e în mijlocul ei.

ex: „Sunt amețită de somn, dar, cu ultima fărâmă de rațiune, decid să îmi odihnesc ochii."

ex: „Sunt amețită de somn, dar decid să îmi odihnesc ochii (,) cu ultima fărâmă de rațiune." (Știu, sună forțat rău, dar, din punct de vedere gramatical, e corect. E vorba de context aici și de aia sună așa de idiot. Uite, ia exemplu bucata scrisă cu italic. Ai văzut că bucata de după „dar" e pusă între virgule. Pot s-o schimb așa: Știu, sună forțat rău, dar e corect (,) din punct de vedere gramatical.)

Mai departe.

„Singurele lucruri existente fiind eu și trandafirul din mâna mea ce strălucea cu aceeași putere deși nu mă ajuta la nimic."

Am rămas fără aer citind asta. Unde e predicatul? Ce vrea propoziția asta să spună? Ce strălucește, mâna sau trandafirul? Ce nu te ajuta la nimic? Trandafirul? Faptul că ceva strălucea - ori mâna ori trandafirul.

Nu știu, Cameleonii nu mi-a plăcut, n-am înțeles nimic. Trebuie să te mai uiți peste ea și să încerci să-i dai un sens.

Strigă-mă din umbră!

Nu sunt fană a semnelor de punctuație în titlu. Este o regulă generală  care, sigur, permite și excepții,  însă trebuie justificate. Este vreo replică din carte de mare importanță? Nu știu, eu mereu aleg să formulez titlul astfel încât să nu am nevoie de semne de punctuație. „Strigăt din umbră" ar fi sunat la fel de bine și te-ai fi scăpat de o posibilă greșeală.

La fel ca și în Cameleonii, ai scris-o la prezent. A fost mai ok decât celălalt prim capitol, n-am văzut mare ciorbă iar descrierea, deși muuuuultă, a fost destul de frumoasă. Întrebarea aia de la final mi s-a părut inutilă și prea trasă de păr. Tipa era o simplă fată care a intrat în minunatul salon, nu-i văd nicaieri misterul. Dacă invitații n-o cunosc, nu înseamnă că e misterioasă, ci o simplă necunoscută. Din descrierea pe care i-ai făcut-o, cel puțin, eu asta am văzut; o fată de o frumusețe mult prea mare care și-a făcut apariția la ziua fetei. Apropo, puteam să jur că era vorba de o nuntă la început.

În fine, față de Cameleonii, pare mult mai bună povestea asta. N-am văzut la fel de multe greșeli, e mai ordonată.