Wattpad: Critici & Sfaturi [×]

67 - @KayandJo - First and last and always

Ok, tre' musai s-o spun p-asta, chiar de n-are legătură cu despre ce mi-ați cerut voi să vorbesc: la cât de sexos și jmequeros e Atsushi, poza pe care ați folosit-o pentru copertă e tare neinspirată, zău. Puteam jura că e un fel de Steven Tyler, da' nici nu se compară.

Aaașa. Să trecem la oile noastre. Am dedus eu - din comentarii și reply-uri - că cea care scrie din punctul de vedere - relativ - al lui Tatsurou este Kay și cea care scrie capitolele lui Raven, este Jo. Dacă greșesc, pls enlighten pe moi, să nu mor în umbră și întunerici.

M-ați rugat să spun dacă se simte diferența dintre stiluri, iar răspunsul meu este da, da, se simte. 

Ce am observat este în felul următor; Kay pune virgulele tare prost câteodată, în special înainte de „și" - atunci când nu e adversativă - deoarece se ia prea mult după intonație. Se repetă destul de des, iar paragrafele sunt foarte lungi - și propozițiile also. Jo folosește foarte multe expresii în engleză, unele pe care ar putea să le traducă („more than meets the eye"= mai mult decât se arată la prima vedere). Pe mine, una, nu mă deranjează în special chestia asta, dar am observat mai târziu că ai început să traduci replicile din alte limbi. Ei, cam aiurea să traduci doar o parte, iar restul, care fac parte din narațiune, din portretizarea personajului, să le lași netraduse. Cel mai bine ar fi să încerci totuși să le găsești un echivalent și în limba în care scrii sau, dacă nu, să o iei pe de-a cotitelea și să reformulezi astfel încât să nu mai folosești expresii străine.

Dintre cele două stiluri, cel mai mult mi-a plăcut cel al lui Jo. Narațiunea mi se pare mai cursivă și gândurile lui Raven mi se pare mult mai ordonate decât cele ale lui Tatsurou. Jo e mai jucăușă. Jo e mai amuzantă. Jo e mai flexibilă. 

Bine, acum mai e și partea asta... cei doi sunt personaje total diferite, deci e foarte posibil ca stilul să nu fie de fapt stil, ci să fie pur și simplu personajul de vină. Dar nu mi-a plăcut de partea „Tatsurou". Mi se pare foarte împrăștiat, iar gândurile lui n-au pic de coerență, încercarea lui de a fi filosof nu prea dă roade. Cel puțin... tot ce am priceput în legătură cu el este că vrea să fie director și că i-l dă pe Raven actualului director. În rest, n-am priceput nimic din toate ce le bălmăjea în timpul discuțiilor. Nu i-am priceput problema când Sakuranomiya l-a îndemnat pe Raven să bea, sau când i-a spus că buzele nu-i vor mai fi pecetluite cât de curând. La urma urmelor, nu pentru asta i-l adusese acolo? Nu i-am priceput nici gândurile legate de reacțiile lui Raven și de răspunsurile pe care le dădea el. Era de bine? De rău? Urma Raven planul cum trebuia sau se lăsase purtat de val?

Pe de altă parte, Jo a reușit să prezinte foarte clar dorințele lui Raven, trecutul lui, poftele lui, nedumeririle lui. Ce voia să facă mai departe, modul în care ar fi făcut orice pentru bani. O singură treabă n-am înțeles-o, iar asta posibil din cauza faptului că nu este îndeajuns de clar cine și când vorbește. Uneori am impresia că vorbește Tatsurou, dar de fapt e Sakuramiya și invers. Pe cine își dorește Raven de fapt? Ce părere are Tatsurou despre Raven până la urmă? E mulțumit de ce face brunetul sau nu?

În rest, îmi place la nebunie povestea. Cel puțin, ce am citit până acum, 8 capitole. Îmi place faptul că acțiunea nu s-a mișcat prea mult din loc, că totul se învârte în jurul unor replici cu subînțeles atent aruncate. Dar, pentru că desigur că există și un dar, parcă prea vă încercați una pe alta. E super mișto ce faceți și vă iese, dar am impresia că vă cam lăsați duse de val și uitați de firul în sine al poveștii. Ya know, dialogul nu e totul in dis lyf. Saaau poate greșeșc și atât cât ați pălăvrăgit până acum, ați și vrut s-o faceți. Văd eu ce și cum după ce continui cu lectura.

TLDR: Sfat pentru Kay (cred): ordonează-i gândurile lui Tatsurou, că e cam greu de urmărit ce gândește el de fapt. Misterul e mișto, dar când citești și tot citești și nu pricepi, e cam aiurea. 

Saau, once again, îs eu bătută-n cap și nu pricep ceva ce mi-e trântit în fața ochilor. Who knows?