Wattpad: Critici & Sfaturi [×]

54 - @ Georgianna348 - Inițierea

Mboon. Scuze de întârziere, dar vecinu' a fost plecat în concediu săptămâna asta și a închis netu'. *glume*

În fine. Tu mi-ai cerut părere la Inițierea. Auzi, vezi ce frumos arată cuvântul ăsta cu o virguliță sub „t"? Ia încearcă tu să pui virgulița aia în titlu, o să fie tare kawaii.

Să începem.

Textul tău este o ciorbă de timpuri verbale amestecate. Câteodată reușești să te menții pe același timp pentru o bucată de timp, dar apoi dai cu bâta-n baltă. Scoate prezentul. Scoate-l, n-are ce căuta acolo.

„Afară era întuneric. Noaptea părea că nu se mai sfârșește. Un sunet lung se aude și luminile se sting una câte una." 

Ți se pare că sună bine? Era - părea - se aude - se sting. Teoretic, afară era întuneric ATUNCI, noaptea părea că nu se mai sfârșește ATUNCI, iar sunetul lung se aude ACUM și luminie se sting tot ACUM. Cu alte cuvinte: Un sunet lung se auzi și luminile se stinseră una câte una. Perfect simplu. Ăsta-i.

Cam ai problemuțe la virgule și nu sări peste paragraful ăsta crezând că nu sunt importante, fiindcă sunt. Chiaar sunt. Pune virgule înaintea verbelor la gerunziu. În 80-90% din cazuri se pune virgulă. Bine, adevărul e că de cele mai multe ori depinde foarte mult de context. Hai să-ți dau un exemplu, folosind bucata scrisă cu italic.

Eu n-am pus virgulă. De ce? Pentru că dacă aș fi pus, din cauza contextului, s-ar fi înțeles cu totul altceva.

- Nu sări peste paragraful ăsta crezând că nu sunt importante. - nu sări - verb la persoana a 2-a, imperativ. Nu face ceva deoarece tu crezi că [...].

- Nu sări peste paragraful ăsta, crezând că nu sunt importante. - nu sări - verb la persoana a 3-a, indicativ, perfect simplu (trecut). El/ea nu au sărit peste paragraf, fiindcă au crezut că [...].

Înțelegi ce zic? Contează foarte mult contextul. Aici, din păcate, nu prea am cum să te ajut, nu este o regulă fixă, trebuie să-ți dai tu seama când și cum.

Singura regulă este pentru construcțiile gerunziale de la începutul propoziției; acolo se pune mereu virgulă. Nu contează dacă au sau nu determinant.

fără determinant

ex: Alunecând, el și-a rupt piciorul.

 sau cu determinant

ex:Alunecând pe gheața din fața casei, el și-a rupt piciorul.

Mai departe. Nu știu dacă sunt greșeli de tastare sau din neștiință, dar ai construcții în genul „m-a lovit" scrise ca „ma lovit". Am văzut asta de mai multe ori, eu zic să le corectezi asap.

Știi de regula lui m înainte de p și b? Dacă nu, uite-o: Întotdeauna se scrie „m" înaintea lui „p" și al lui „b", niciodată „n". 

Cu alte cuvinte, se scrie „împrejurimi" și nu „înprejurimi".

La fel cum câteodată ai problemel cu virgula ori pusă unde nu trebuie, ori nepusă unde trebuie, așa ai și cu i-urile. Și nu mă refer musai la verbe, ci la cuvinte gen „copiii". Aș zice că e greșeala de tastare, dar am văzut-o de prea multe ori.

Acum despre exprimare.

„Trupul îmi era străbătut de un fior."

Uhm, de obicei - dacă nu mereu - imperfectul exprimă o acțiune continuă, nu ceva busc și scurt. Un fior (mai ales când e unul singur) este ceva ce se întâmplă dintr-odată, care te electrocutează subit, dar care dispare la fel de repede. Nu e ceva continuu, ce persistă (repet, dacă e unul singur). Cu alte cuvinte, schimbă „era" ori cu „fu", ori cu „mi-a fost", în funcție de timpul pe care l-ai ales pentru persoana I.

Mai departe.

„Fără să-mi dau seama cuvintele care până acumblocate, s-au revărsat din gura mea ca un râu ce curge în apă lină și rece."

1. se pune virgulă după „seama"

2. între „până acum" și „blocate" lipsește un verb

3. „s-au revărsat din gura mea ca un râu ce curge în apă lină și rece" ???? Draga mea, eu înțeleg că tu vrei să folosești cât mai multe figuri de stil, să înfrumusețezi textul, dar unele comparații sunt chiar penibile, chiar nu-și au locul. Uite, am vrut și eu, la un moment dat, să descriu ceva în genul și am zis așa: „Înjurăturile care până atunci alunecaseră ca unse cu ulei din gura lui Luis, îi muriră brusc pe buze." I don't know about you, dar din punctul meu de vedere se potrivește mai bine decât cascada ta cu apă lină și rece. Poate că aș fi putut scoate „cu ulei" și să fi lăsat doar „ca unse". Meh, oi vedea eu.

Ah, și să nu uităm faptul că după toată această comparație, această figură de stil care mie-mi spune că fata aia nu-și mai putea ține cuvintele în gură și că urmau să o izbească pe mă-sa ca o avalanșă, fata noastră zice doar „Mi-e frică...". Serios? :))

„Mi-am așezat capul pe pieptul lui, iar el si apus capul pe umarul meu."

Lăsând deoparte faptul că te-ai repetat, parcă tatăl tipei era super înalt! Cum vine asta, ea și-a pus capul pe pieptul lui și el l-a rezemat pe al său pe umărul ei. S-a rupt în două, cum a făcut?

„sufulcat" - Was bedeutet das? Ce înseamnă?

Na. Eu am citit cam 5 capitole. Nu pot să spun că nu știi să scrii, că aș minți. Spre deosebire de multe alte scriitoare, știi să narezi, știi să descrii, dialogul nu e chiar așa sec și inutil, e ok. Dar mai ai de învățaț. N-ar strica să mai citești câteva cărți. Chiar ajută. 

Cât despre subiect... Vampiri, vârcolaci, vânători. Mai mult ce să spun. Nu am citit mai departe, deci nu știu cum ai dezvoltat conflictul principal (și nici care este el, de fapt), dar începutul poveștii tale nu mi s -a părut foarte original. Tipa descoperă că e vampir și fuge cu taică-su de un grup de vârcolaci, lucru cu care te-ai întins pe 4 capitole destul de lunguțe. E ok să nu te grăbești, dar nici să te lălăi așa cum s-a lălăit ea. Păi să-mi fi spus mie taică-miu să mă grăbesc de câte ori i-a zis ei, și eu să stau și să admir pereții, păi cre'că mă lua de ciuf de mult și mă arunca în portbagaj cu valiză cu tot. Enervantă rău a fost tipa în capitolul ăla. 

Oricum, eu îți urez succes în continuare și sper că te-am ajutat cât de cât.