62 - @WinderOfFrozenDreams - Răzbunarea Zorilor

87 8 19
                                    

Pentru început, iertare că am întârziat, da' jur că noua expansiune din WoW e addictive (nu contează dacă nu știi despre ce vorbesc, tu ia de bună ce zic).

Bun, deci. Răzbunarea Zorilor. Trebuie să recunosc că nu doar WoW e de vină pentru întârzierea mea, am cam amânat-o și eu, iar asta e fiindcă nu prea știu ce să spun despre cărțulia ta. Presupun că o să o iau pe categorii.

Gramatică: N- am văzut cine știe ce greșeli gramaticale, dar ai, în schimb, destul de multe greșeli de tastare. Știu că-s greu de reperat atunci când îți recitești capitolele de zece mii de ori, căci tu știi ce urmează, nu citești propriu-zis. Te sfătuiesc să găsești pe cineva care să se afle undeva la prima- a doua citire a textului și care să ți le arate, căci arată destul de urât.

Exprimare: Nici aici n-ai probleme, deși parcă m-aș fi așteptat la un limbaj mai greoi. (Cine citește ce scriu aici, zice că-s nebună. La povestea trecută m-am plâns de limbaj, că-i prea greoi, iar acum spun că nu-i destul...). Mă așteptam la ceva mai... fantasy, nici nu știu cum să mă exprim (ironia, huh). Ugh. Mi se pare că limbajul pe care-l folosești, atât la narare, cât și în dialog, nu se potrivește cu timpul și locul în care are loc acțiunea. Exprimarea ta poate fi găsită și-ntr-un chicklit. Nu face cu nimic specială cartea.

Logică: Am citit cinci capitole (cu tot cu prolog) și nu înțeleg un lucru. Două lucruri, de fapt. În primul rând, de ce nu s-a aflat cine l-a omorât pe rege/împărat (nu mai știu ce era). A fost o crimă, era conducătorul, nu mi se pare normal să se uite totul și să nu se continue investigația oricât ar fi necesar. În al doilea rând, actualul rege. Așa... pur și simplu? „Auziți băi, io d-acu' îs rege că așa vor urechile mele, înțeles?!". Aici unde e logica? Înțeleg, Ophelia nu exista, nu se știa de ea, era nevoie de un nou conducător, dar... așa, din senin? Plus că mă cam îndoiesc că ar fi fost el singurul care să vrea să-i ia locul lui Eryx (parcă). Puțin cam prea în favoarea lui.

Acțiune: Again, am citit cinci capitole și nu am în cap decât: 1. Oriana îi povestește ceva, 2. Antrenament greu cu Lorcan + niște replici acide aruncate în dreapta și-n stânga, 3. Biscuiți (sau prăjituri), 4. Vizită la familia care începe cu M, 5. Luptă cu Angus, 6. Ophelia află adevărul, 7. Ophelia e tare supărată și vorbește cu Angus. Înțeleg că eu aici am șapte numere și tu ai doar 5 capitole, da'... Mi se pare că ar cam lipsi acțiunea. Poate e mai înceată la început, nu știu, dar... Mna. Ideea e că dacă ar fi fost să mă iau strict după acțiune, nu m-ar fi împins să citesc mai departe. Știu din descriere că e fata regelui, că a fost omorât, că altcineva e pe tron și că tanti urmează să afle care e faza cu familia ei. Logic ar cam fi să-și ceară locul pe tron. Iar primele tale capitole nu spun nimic nou, nu mă fac să vreau să aflu mai multe. Nu introduci o altă intrigă sau ceva. Nu mă faci să mă îndoiesc că fata ar ajunge pe tron, ca să mă faci curioasă să văd ce și cum evoluează.

Personaje: Probabil nu e vina ta, dar sunt tare sătulă de eroine înțepate și care au prea multă încredere în ele. Mi se pare că nu ai cu ce lucra. Are curajul, are tupeul, are nesimțirea, doar o iei și o trântești pe câmpul de luptă. Nu încerci s-o modelezi, s-o evoluezi, s-o... pana mea. Iar Ophelia... Nu-mi place de Ophelia. Mi se pare cam fițoasă. Iar reacția ei atunci când a aflat adevărul, exagerată. Mi s-a părut normal să vrea timp singură, să rumege ce a aflat, da' dramele astea că vai, m-ați mințit, cum ați putut, bla bla bla, sunt... eh, nu pe gustul meu. Mai ales că nu o portretizezi drept o fată sensibilă, care să pară că ar putea fi șocată de faptul că familia ei nu e de fapt familia ei și că e ceva mai mult decât atât. Sau poate aberez eu. Mai fac și asta câteodată. Strict din punctul meu de vedere, bucata asta mi s-a părut cam exagerată, doar pentru a crea dramă.

Și acum ajungem la Angus. S-a schimbat cam repede de la un capitol la celălalt. Părea încrezut și îngâmfat prima dată când l-ai prezentat (și să nu mai spun cu capsa pusă pentru că tanti Ophelia l-a bătut măr), iar apoi a fost la propriu un umăr pe care să „plângă" Ophelia. Hm. Cam tras de păr, zic eu. Also, faptul că a fost învins de ea a fost ceva mult prea previzibil. Cum se poate ca eroina să nu fie cea mai tare? Ar fi fost un plot twist dacă nu Ophelia ar fi câștigat, sau dacă ar fi ieșit amândoi egali.

Lorcan... n-am înțeles nimic în legătură cu el. Inițial am crezut că e un adolescent, apoi spui că e bărbat. Ce vârstă are, până la urmă? Cine e? Despre el n-am nicio părere, e cam gri momentan, nu mi se pare în niciun fel.

Cu Oriana la fel, nu mi-am format o părere despre ea.

Un lucru nu prea pricep. În primul capitol, atunci când îi povestește Opheliei pentru a zecea mia oară legenda imperiului, Lorcan o oprește atunci când mai avea puțin și spunea prea multe. Apoi, când vine vorba de a-i spune adevărul, Oriana e aia care se ceartă cu Lorcan fiindcă nu vrea să se afle. Nu înțeleg de unde a venit schimbarea și de ce. Lorcan părea cel pus pe păstrat secrete, nu Oriana.


Cică n-am ce spune... Am găsit ce să spun =))

Na, ce să zic mai mult de atât. Per total, cartea ta nu e una rea, dar mi se pare superficial scrisă. Ar trebui ceva mai multe detalii și mai multă acțiune. 

Succes mai departe :)

Wattpad: Critici & Sfaturi [×]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum