Wattpad: Critici & Sfaturi [×]

55 - @ JazWhite - Secunde Fatale

Habar n-am cum să încep. Presupun că am știut de la bun început că urma să fie o lucrare bună – comentariile Antoanetei te-au dat de gol, ceart-o pe ea – dar nu mă așteptam să-mi placă atât de mult. Mie nu prea-mi place să postez capitole scurte – la cartea asta, zic – și de aceea nu prea-mi place să comentez povești scrise ca lumea (știu că sună super ciudat, mă uimește și pe mine felul în care gândesc). Am făcut capitolul ăsta atât de târziu tocmai pentru că, conștient sau inconștient, am încercat să amân cât mai mult momentul ăsta. Acum parcă-mi pare rău. Am citit destule povestioare de când am reînceput cu critica și, deși am dat și peste lucrări bine scrise, niciuna nu m-a făcut să vreau să-i aflu continuarea așa cum ai făcut-o tu. Dacă la început m-am bucurat că ai doar 2 capitole postate și că n-o să am mare lucru de citit, acum aș fi vrut să fie 10. Ironia asta...

Mi-a plăcut. Mult. Cel mai mult m-au uimit detaliile pe care le descrii. Dai foarte multe și fac astfel încât acțiunea să pară reală, nu inventată. Atâtea simțiri, atâtea senzații, atâtea... de toate. Mi s-a făcut pielea de găină atunci cînd și-a smuls ventuzele. Deși acolo poate că ai fi putut scrie mai mult, pentru că mi s-a părut că ai trecut prea repede peste durerea pe care a simțit-o. Dacă a încercat cu o ventuză și aproape că a leșinat din cauza „acelor" pe care le-a simțit, păi să le smulgă pe amândouă simultan trebuie să fi provocat o durere sfâșietoare, peste care nimeni nu trece atât de ușor. (Apropo, că mi-am amintit acum, e să fi făcut și să nu fi făcut, nu „fii". La perfect nu e cu doi „i", am văzut că ai scris asta de mai multe ori).

Aaah, ce mă enervează, știu că trebuie să trec mai departe și să vorbesc și de restul capitolelor, dar nu pot să trec peste cât de bine descrii toate detaliile alea, chiar m-ai uimit. A, și faptul că narezi la prezent și la persoana I. E wow, serios. N-am găsit până acum pe nimeni care să poată nara ca lumea la prezent; să îl mențină de la cap la coadă, să nu îl facă să pară tras de păr. Zău că ai talent.

M-ai sedus și cu cast-ul. Poate nu-mi place mie atât de mult de Holland (fața ei... are ceva antipatic, nu știu), dar Jamie – și Dylan, dar mai mult Jamie – are un soft spot în corasonu' meu. Bine, eu îl văd mai mult ca pe un cățeluș decât ca un bad boy misterios – I mean, just look at him ^ –  dar presupun că merge și așa.

Bine, bine, presupun că tre' să trec și reproșuri, nu?

Partea bună e că nu sunt multe.

Pentru început, mai recitește capitolele, ai niște de virgule de completat p-acolo.

Apoi, hotărăște-te în privința alineatelor; le pui sau nu le pui? Arată cam urât textul tău; câteodată ai spațiu între fragmente, câteodată sunt lipite. Câteodată ai alineat pus, câteodată nu. E ca o ciorbă și e păcat, căci strică.

Și ultima chestie, la începutul capitolului 2, în viziunea lui Beth – sau ce o fi fost aia – ea se adresează femeii cu „mamă". Mai apoi, însă, în monologul interior al lui Beth, vorbește despre ea zicând „femeia aceea" și că nu era sigură dacă ăla era numele ei, dar că i se părea că pentru tipa din vis, Beth părea importantă. Păi... dacă era maică-sa nu era normal să fie importantă? M-ai derutat aici.

Și... cam atât. Mda, nu mai am nimic de zis. Well done, chiar mă bucur că mi-am găsit și eu o carte pe care s-o urmăresc; statul pe facebook de dimineața până seara nu e chiar atât de interesant...