63 - @raluca1208 - I.Drugs

109 9 10
                                    

Well, ai zis să nu mă axez pe faptul că ideea e clișeică. Am să încerc să n-o fac, dar trebuie să spun ceva înainte; mă doare undeva dacă povestea este clișeică sau nu, dacă ideea e clișeică sau nu. Ce contează de fapt este modul în care o dezvolți. Problema userilor atunci când spun „ e clișeic, nu-mi place" nu este că scrii despre o drogată care iubește viteza și e excepțional de bună la condus. Problema este că urmează același fir narativ cu (aproape) toate celelalte cărți în care se vorbește despre o drogată care iubește viteza și e excepțional de bună la condus. Cu alte cuvinte, încearcă să introduci ceva original în clișeul ăla. Fă-o, cumva, unică. Pune-ți amprenta pe idee.

Bun. Am atâtea de zis și le-am notat pe măsură ce am citit, deci e foarte posibil să mă repet sau să pară că sar de la o idee la alta. Sau hai că încerc să le delimitez.

Narare: Cred că asta e ceea ce deranjează cel mai tare la povestea ta; modul în care narezi. Este atât de imprevizibil... și nu în sensul bun. Ba narezi prea repede, ba prea încet. Sari peste anumite scene de parcă ai o rachetă-n fund, iar la altele staaaai și staaai și descrii și staaai de zici te-ai metamorfozat într-un melc. Înțeleg nevoia de a trece peste anumite părți și de a ajunge acolo unde acțiunea e mai juicy, la ce ai tu de fapt în minte, dar pentru cititor e obositor și foarte nașpa. Creezi o nebunie în capul celui care-ți citește lucrarea. Niște exemple ar putea fi drumul cafenea-pistă și drumul pistă-casa lui Andrew. În două mișcări s-a ajuns dintr-o locație în alta, iar eu n-am înțeles mare lucru. Chiar și drumul casa Dev-cafenea a fost cam țaca-paca, dar mna, acolo ai mai zis câte ceva despre mașină (apropo, cine naiba e Dev de are o mașină de juma' de milion de dolari? Înțeleg la Andrew & co., afaceri, curse, ilegalități, alea alea, dar Dev? Ce floare-n dos are ea de deține o așa mașină?).

Also, vocea naratorului își schimbă persoana, iar asta e nu-bun.  Ba narezi la persoana I, ba la a III-a. Ceea ce mă duce la următoarea parte:

Logică: 1.La partea cu Ed în mașină, în drum spre casa lui Andrew, naratorul (tu) spune că el privea prin parbriz, dar că nu era atent, era în lumea lui. Apoi spui că ar putea foarte frumos să se ciocnească de unul care vine de pe contrasens. Apoooi, spui: „Râse. Nu îi păsa." de parcă ar fi fost un răspuns la ceea ce spusese naratorul. De parcă Ed auzise ce spusese acesta și râsul era răspunsul. E ciudat, e aiurea și e imposibil (există și unele cazuri în care este posibil, dar povestea ta nu pare genul acela).

2. Te inspiri cam mult din filme, iar scenele tale ies forțate. Exemplu e partea cu Dev și Will din mașină, când fac schimb de locuri. În primul rând, personalitatea pe care i-ai atribuit-o lui Dev nu te pregătește sub nicio formă pentru un astfel de răspuns din partea ei. M-aș fi așteptat la un „Bâști de pe locul meu.", care ar fi fost mult mai credibil și potrivit, decât să mă trezesc că i se trântește în poală și se pegătește să pornească mașina. În al doilea rând, trecerea lui Will de pe un loc pe altul, mai ales c-o fată-n brațe este extrem de incomodă și greu de efectuat fără a-i lipi un eventual cot în ochi lui Dev. Tu, în schimb, ai făcut-o să pară o nimica toată.

3. Mai departe. Reacția lui Will în mașină nu prea are logică. Mai deloc, de fapt. Se presupune că e șofer de curse, nu? Se presupune că e mâna stângă a lui Andrew, regele pistei, nu? Cu alte cuvinte, se presupune că este obișnuit cu viteza, cu mașinile de curse și cu acel condus nebun al curselor. Atunci de ce era aproape ud de frică? Și nu doar atât, dar schimbi stările de la o propoziție la alta; ba se roagă pentru viața lui, ba gata, s-a obișnuit cu ea, pare că știe ce face. Efectiv de la o propoziție la alta. No logic whatsoever.

4. Marele Andrew tremura de frică în fața unei puștoaice pe care o cunoscuse cu un minut și jumătate în urmă? Zău? Mai degrabă ar fi tremurat de râs din cauza încrederii pe care o are o copilă ca ea în fața unuia ca el. Ca să nu mai spun că te contrazici singură. Sau mă rog, naratorul. Ba spune că vede frică, frică adevărată în ochii regelui, ba spune că în ochii lui ca gheața nu zărești decât triumf și încredere. Uhm... serios? M-ai băgat total în ceață.

5. LSD-ul nu face parte din categoria etnobotanicelor. Și nici amfetamina. Nu ar strica ceva documentare dacă plănuiești să abordezi astfel de subiecte. Și același lucru te sfătuiesc să-l faci și la partea cu mașinile de curse. Nu poți vorbi despre o mașină de cursă și să spui „e frumoasă", nu din punctul de vedere al unui șofer. Contează să fie bune, să aibă mulți cai putere. Și 350 de km e o nimica toată, nu pricep de ce ar avea maică-sa probleme cu așa ceva. Mă duc până la Sinaia și înapoi și-mi ies tot atâția kilometri câți avea ea. 

Personaje: Dev: Dev e îngâmfată, rea, nepoliticoasă, rebelă, drogată, alcoolică și naivă. Este o persoană extrem de neplăcută și, totuși, toți băieții par s-o vrea pentru ei. Îl înțeleg pe Ed, din ce ai zis tu, pare s-o cunoască de dinainte să sufere de nesimțire cronică, dar ceilalți? Nu tu salut, nu tu răspuns care să nu fie dat în sictir, nu tu un zâmbet sincer care să nu spună „eu-s mai jmek ka tn". Nu pricep. Ce este atât de plăcut la ea? Mai e și parapantă (ca să nu zic celălalt cuvânt care începe cu para-). Naratorul a zis-o, atunci când a pomenit ceva de „[...] viteză, droguri, mult alcool și multă prostituție. În mare parte așa era și ea.". 

Un alt lucru pe care nu-l pricep, este de ce stă Dev cu Edward? El o iubește pe ea, dar ea? Mă gândeam că poate pentru că îi dă drogurile de care are ea atât de mare nevoie (halal iubire mai e și asta, da' mă rog), dar apoi o trântește p-aia cu „și eu te iubesc, pa" și nu știu ce să mai cred. Nu pare genul care să vrea prieteni, nu pare genul care să vrea persoane lângă ea care să servească alt rol decât acela de a o ridica în slăvi. 

Ed: Ce rol are Ed în toată povestea asta? Mi se pare că-l descrii atât de vag și superficial, în ciuda faptului că pare a fi bff-ul reginei. Îi dă droguri, o duce la Andrew, o face pe gelosul și... atât? Cel puțin la începutul poveștii, Edward e degeaba.

Will: Will și Ed par a fi aceeași persoană, nu au nimic unic.

Andrew: Pe el ai pus prea mult accent. Extraordinar de multă descriere se învârte în jurul lui, într-o încercare eșuată de a crea suspans și de a ne face să ne temem de el. Da' nu-ți iese. Insiști prea mult și dai prea multe detalii, iar misterul e pa-pa.

Lăsând deoparte frica ilogică pe care o vede Dev în ochii lui, avansurile pe care i le face tipei sunt și mai lipsite de logică. Mai ales având în vedere că o cunoscuse cu câteva minute în urmă și că îi arătase verigheta.

Gramatică: Treci de la trecut la prezent, iar asta este extraordinar de deranjant. Foarte deranjant. Prea deranjant. Nu sunt prima care îți spune asta, dar sper să fiu ultima. Alte greșeli gramaticale nu am văzut (cel puțin nu foarte grave). Dar...

Aspect: M-ai disperat cu diacriticile. Sau... mă rog, cu lipsa lor. Ba le pui, ba nu le pui. Juma' de cuvând are, juma' de cuvânt n-are. Hotărăște-te. În afară de asta, ai foarte multe greșeli de tastare. Am văzut că ți-au fost semnalate mare parte din ele, dar tot acolo sunt, nu le-ai corectat. Nu te supăra pe mine dacă asta mă face să cred că cei care vor să te ajute cam vorbesc degeaba.

Anyways. Nu știu dacă mai era ceva de spus, probabil că mai era, da' acu' nu mai am nimic în cap. Succes mai departe și sper că ți-am fost de ajutor :)

Wattpad: Critici & Sfaturi [×]Where stories live. Discover now