Prima Noapte -[ Volumul I + Volumul II ]

Capitolul I

N.A: Se prea poate sa fie un pic plictisitor la început. Dati-i totuși o șansă și continuați sa citiți. :)
Sper sa va placa..! Nu prea sunt obișnuită sa scriu cărți fără fantezie.

-------------------------------------------

PARTEA ÎNTÂI

" Iubire adolescentina"

Luna își trimitea strălucirea feerica, reflectandu-se in mulțimea de apa ce se întindea înaintea mea ca intr-o oglinda. Stelele picurau în apa pulbere magica, presărand-o cu lumina lor.
Am înclinat mai tare sticla de bere pe care o țineam în mana, savurând lichidul gălbui ce îmi încălzea parcă fiecare osisor din corp. Euforia nopții îmi luase în stăpânire întreg trupul, inclusiv gândirea. Mă simțeam vie, de parcă brusc cerul nu mai devenise un obstacol pentru mine... de parcă puteam face orice.
Mi-am rotit ochii prin jur, întâlnind cu privirea zeci de sticle aruncate pe jos si adolescenți întinși pe nisip.

Apoi l-am văzut... Obsesia mea de când mă știu, singura slăbiciune de care am dat vreodată dovada. Ce înger te-a lăsat din greșeală pe Pământ, Lucas..? Îmi surprinse privirea pentru o fracțiune de secunda, înainte sa si-o întoarcă iar spre blonda subțirica din stânga sa. Mi-am lăsat corpul sa cada inert pe nisipul rece, admirând sutele, poate chiar miile de stele ce străluceau pe bolta cereasca ca și niste particule de cristal.

Am simțit corpul cuiva cum se așează aproape de al meu, atât de aproape încât îi puteam simți bătăile inimii. Mi-am întors capul, zarind o claie de par blond și niște ochi, ce parcă pulsau lumina. Am zâmbit.
-Ce cauți aici, străine? Nu trebuia sa-i ții companie noii tale iubite blonde?
-Și sa-mi abandonez BFF-UL? N-ai sa vezi.
-Cum vrei tu Luke, dar sa știi ca nu vei fi iertat atât de ușor de ea. Cineva nu primește niho niho în seara asta observ.
Râse, arătându-si incisivii albi, ce parcă reflectau lumina stelelor în ei. Mi-am muscat buza de jos violent, simțind gustul sărat al sângelui proaspăt. Vezi ce-mi faci tu mie..? Oh tipule, nu știi ce imbold mă împinge sa sar pe tine chiar în clipa asta...
-Hai sa joci adevăr sau provocare cu noi.
Am continuat sa-l privesc gânditoare, mutându-mi mai apoi atenția spre valurile involburate ce se spărgeau cu zgomot la mal. Briza răcoroasă îmi făcea pielea de găină.
-Eu? Sa joc cu toți perverşii aia, controlați de hormoni? Nu Mersi...
-Oh, tu Sfânta Maria. Vei muri singura în ritmul ăsta, Katey.
M-am încruntat.
-Greșit, amice... Am destule pisici care sa îmi tina companie.
Ofta adânc, înainte sa-mi ia mana în a sa și a mă târî forțat spre focul de tabără ce ardea în flăcări vii în mijlocul plajei. Blonda zâmbi când ne văzu, făcându-ne cu mana semn sa ne așezăm lângă ea. Fata asta mă scoate din minți cu temperamentul ei calm și prietenos... Mă face sincer sa mă simt prost ca o urăsc atât de mult. Bine, nu e chiar ura... e doar gelozie, bănuiesc. Sunt geloasă pentru ceva ce nu pot avea.
-Kate! Adevăr sau provocare, dulceață?
Mi-am ridicat ochii, parcă scoasă din transa, incruntandu-ma la băiatul înalt din fața mea. Se vedea clar ca era mai mare decât mine, din clasa lui Luke probabil.
-Um... adevăr.
Niște murmure nemulțumite izbucnira din ambele direcții. Am mai spus ca urăsc jocul ăsta?
-Haide, Katey fată... Învață și tu sa te distrezi.
-Bine, fie! Provocare.
Pun pariu ca o voi regreta pe asta.
-Hey, Matt frate! Ai grija ce spui, avem o Sfanta Maria printre noi.
I-am aruncat o privire enervata lui Luke, lovindu-l în umăr.
-De ce trebuie sa fi mereu atât de nesimțit?
-Ce? Acum ce-am făcut? Încercam sa te protejez, micuto!
Mi-am încrucișat mâinile la piept, abordând o figura de copil supărat.
Matt zâmbi pe sub sprâncene, uitându-se când la mine, când la Lucas.
-Te provoc sa...
O parte din mine știa deja ca era ceva ce avea sa mă implice direct pe mine și unul dintre băieții de aici, pentru ca provocările de genul: sari într-un picior de N ori sunt deja demodate.
-Te provoc sa-ti pierzi inocenta pana la sfârșitul lunii cu unul din noi. Decizia Îți aparține.
M-am cutremurat, întorcăndu-ma spre Luke. El părea amuzat.
-Nu mă poate provoca asta!
-Și de ce mă rog? Haide, Kat... Oricum știu ca eu voi fi sigur acela.
Am scuipat gura de bere pe care o luasem pe jos.
-Poftim? Slabe șanse, Hateway! Eu vreau sa calc pragul bisericii încă sfântă, înțeles?
Îmi făcu cu ochiul, strângându-si în brațe prietena.
-Știi ce... Ar trebui s-o facem acum.
M-am cutremurat. Era beat rău de tot și niciodată nu iese bine când bea prea mult.
-Luke... Încetează!
Ii dădu drumul fetei, venind acum lângă mine.
-Haide, micuto... Știu ca vrei.
La care adaugă în șoaptă.
-Știu ca mă vrei.
Am înghițit în sec, simțind cum obrajii îmi capătă o tenta rozalie. Puteam pur și simplu sa mă las pradă sentimentelor și sa-l las sa facă orice ar fi vrut cu mine. Totusi acea parte rațională din mine îmi spunea sa mă controlez.
-Lucas... gata. Nu. Și în plus, mai am o luna la dispoziție. Ce se întâmplă dacă nu fac provocarea totuși?
-Primești o pedeapsa la sfârșit. Astea-s regulile noastre.
Rânji.