Capitolul XXVI

3.6K 228 23
                                    

I-am urmărit cu privirea mișcările calculate, de parcă mai făcuse asta de pe puțin o suta de ori... Cat despre mine, speriata era un adverb mult prea vag pentru a descrie starea mea de atunci. Anxietatea și teama îmi luaseră în stăpânire trupul, fiecare particica din trupul meu cerând îndurare. Nu voiam sa-mi pierd inocenta așa... nu așa îmi imaginasem eu ca va fi.
Am început sa mă zbat în brațele sale când ajunsese la pantaloni, îndepărtându-i mâinile pe cât îmi statea în putere. El doar ranji așa Cum numai el putea, un rânjet care pur și simplu Îți zguduie străfundurile. Mi-am înghițit nodul dureros din gat.
-Te rog... nu vreau sa fie așa.
-Nici eu nu voiam sa fie așa... Eram dispus sa mă schimb de dragul tău... Eram dispus sa mă rezum la o singura fata pe care sa o iubesc și protejez. Dar se pare ca acea fata nu se putea rezuma numai la mine...
Își deschise cureaua cu un clinchet scurt, dându-si blugii jos. Am profitat de momentul de neatenție pentru a mă ridica rapid din pat și pentru a fugi spre ușa. Am apăsat clanța cu disperare, uitând complet de încuietoare. Pana sa reușesc eu s-o deschid, el fu deja în spatele meu, cuprinzându-ma în întregime.
-Oh, Katey, Katey... Nu fi așa! O sa-ti placa. Ai sa-mi gemi numele... Ai sa mă implori sa mă opresc, dar n-am s-o fac.
Se așeza peste mine, privindu-ma pentru ultima data, înainte sa-si îndrepte mâinile mari spre încuietoarea sutienului.
-Te urăsc..., m-am auzit spunând. E incredibil nu..? Cum dragostea se poate trasforma în ura în doar câteva clipe.
Ridica din umeri, punându-ma în șezut pentru a-mi deschide penultima piesa vestimentara. M-am chinuit sa rămân acolo unde eram, însă puterea sa raportată la a mea era incredibila. M-am încruntat, lovindu-l cu pumnii în piept.
-Te urăsc mult de tot, fraiere!
-Știu... Dar asta era si ideea. Dacă nu mă poți iubi, măcar sa mă urăști... dar nu orice fel de ura. Sa spunem doar ca va fi acel gen de ura vie. Doar urmează sa-ti iau inocenta pe care Blondul trebuia sa ti-o ia în excursia asta, nu? Mmm... ce întorsătură interesanta. Luke nu vrea sa te mai vadă, iar eu sunt pe cale sa finisez provocarea pentru el. Știi ce-am sperat când ti-am dat provocarea asta..? Am sperat c-o vei face cu mine. Bănuiesc ca speranțele se trasforma în realitate cu putina voința, nu?
L-am privit dezgustata cum mă întinde înapoi pe pat și ma privește din cap pana în picioare. Când se apropie de mine mai mult, l-am scuipat direct în fata. Am zâmbit pentru un moment, scurt totuși, pentru ca m-am trezit întoarsă pe spate sub greutatea sa. Își incolaci degetele în parul meu, forțându-ma sa mă ridic în șezut. Pana aici mi-a fost...

Pasi apăsați se auziră pe hol. Într-un coltisor îndepărtat al mintii răsări ceva nou... flacara vie și firava a speranței. Și Matt paru sa fi auzit, având în vedere ca slabi strânsoarea, ascultând atent.
-Katey? Katey, ești aici?
-D...
Îmi puse mana la gura, aducându-mi chipul foarte aproape de al sau.
-Taci... Altfel Îți va fi mult mai rău.
Dar n-aveam de gând sa stau și sa văd cum sunt violată. Mi-am adus piciorul intr-o poziție prielnica, lovindu-l acolo unde doar cel mai tare. Băiatul gemu, căzând pe pat roșu la fata.
M-am ridicat rapid, adrenalina pura curgându - mi prin vene și am deschis încuietoarea. Când am privit spre pat, Matt dispăruse și reapăruse în spatele meu, trantindu-ma de perete.
-Ce ai făcut, tarfulita!?
Luke dădu buzna înăuntru, primul impuls fiind acela de a-l lua pe Matt de pe mine. Îl trânti de perete, lovindu-l peste fata.
-Care-i problema ta, omule!?
-Luke, frate, nu-i ceea ce pare... nu te-ai saturat sa fi jucat pe degete de ea?! Ca mie mi-a ajuns...
Luke își opri pumnul în aer, lăsându-l sa-i cada pe lângă corp.
-Katey nu vrea sa ne rănească, frate...
-Îți spun eu ca nu-i așa... Se distreaza prea bine avându-ne pe amândoi la cheremul ei.
Mă privi confuz, de parcă aceea era prima oară când mă vedea în toată viața lui.
-Nu-i adevărat! am strigat eu, însă Luke îi dăduse deja drumul lui Matt.
Băiatul brunet îl privi victorios, când pe el când pe mine.
-Pleacă, Matt... Și lasa-mi în pace prietena cea mai buna. Altfel, jur ca n-ai sa mai scapi din mana mea decat mort, priceput? Am știut de la început de ce nu te las sa te apropii de ea... Pentru ca tu distrugi tot ce atingi.
Matt ranji, apoi ridica din umeri.
-Te credeam mai breaz, Hateway... Vezi ce efecte negative are asupra ta acesta fata? Vei înțelege cândva de ce e ea în stare. Are comportament de tarfulita, iar când vei veni la mine sa-mi spui c-am avut dreptate, n-am sa-ti spun nici măcar "ti-am zis eu". Considera prietenia asta distrusa. Va las, porumbeilor.
Zâmbi pentru ultima oară în direcția lui Luke, iar mie îmi făcu cu ochiul.
-Oh si Katelyn... Eu zic sa ai grija de tine, fata.
Trânti ușa în urma sa, lăsând în camera liniștea aceea de dinainte furtunii. Am izbucnit în lacrimi. Luke veni lângă mine, cuprinzându-ma cu totul în brațele sale protectoare. Mi-am lăsat capul sa cada, strângând ochii.
-Oh Katey... Îmi pare rău că am tipat la tine... Știu ca voiai doar sa-i menajezi sentimentele lui Matt.
-Da... dar s-a dovedit ca nu merita deloc.
-Poate, dar n-a fost din totdeauna așa, știi... E așa din cauza mea. Eu am abordat stilul ăsta de a trai prin clasa a noua. Spre deosebire de mine, el exagerează în multe rânduri în ceea ce privește atitudinea asta de player. Lasă nebunia sa-i controleze ființa.

Îmi mângâie parul lung, strângându-ma mai tare la pieptul sau.
-Nu îmi mai pasa dacă vrei sau nu sa fi a mea... vrau doar sa-ti fiu prieten. Ca și înainte. Nu vreau sa te pierd.
Mi-am ridicat capul, lipindu-mi buzele de ale sale scurt.
-Atunci putem fi amândouă.
Mă privi buimăcit.
-Vrei sa spui ca...
-Vreau sa fiu a ta, Luke...  am vrut asta tot timpul, doar ca Matt mi-a întunecat gândirea. Și n-am vrut sa-l rănesc cu un refuz, dar se pare ca el n-ar ezita niciodată sa mă rănească nu numai psihic, dar și fizic. Nu mai are rost sa ascund faptul ca... Te iubesc, Lucas Hateway..! Chiar te iubesc. Ai reprezentat obsesia mea încă de când mă știu... Singurul lucru ce mi-a creat vreodată dependenta. Gata! Am spus - o. ...
Zâmbi larg, strângându-ma din nou la pieptul său.
-Și eu... Iubito.

Prima Noapte -[ Volumul I + Volumul II ]Where stories live. Discover now