Prima Noapte -[ Volumul I + Volumul II ]

Volumul II -CAPITOLUL XVIII

Am deschis ochii brusc, lovindu-ma cu capul de tablia patului. 
-Au...
Am privit în jur, oftând prelung. Și iată-ma aici...În viața pe care trebuie s-o accept. Nu cred ca mă voi obișnui vreodată cu patul ăsta. M-am ridicat ușor sa nu-i trezesc pe cei doi cu mai mult zgomot și am coborât scările sa-mi beau ceaiul de dimineață. Încă nu m-am obișnuit cu gustul amar al cafelei,asa ca sa o beau în fiecare dimineață nu intrase în rutina mea încă.
Am privit spre calendarul de pe perete, sorbind din ceaiul un pic cam prea fierbinte. Am scuipat fără sa-mi dau seama. 20 iunie... Azi era nunta. Trecuse deja o întreagă săptămână în care tot ce am făcut a fost sa stau și sa mă uit la filme animate cu Copiii și ocazional când nu îi mai suportam vocea lui Lexi, sa merg în parc cu ei. De când plecase Anabelle, cercul meu de prieteni se rezuma la ei. Exact, ei erau actualii mei BFF.

Am tresărit când am auzit ușa dându-se de perete.
-Neata, iubire!
I-am făcut cu mana doar, grăbindu-ma sa șterg mizeria pe care o făcusem pe jos.
-Nu calca acolo!
-Ce ai făcut..? Ai scăpat ceai?
-Sigur... L-am scăpat.

M-am așezat din nou pe scaun, privind gânditoare în cana de ceai.
-De ce mă iubești atât de tare, Felix..? Vreau sa spun, sunt un total dezastru pe doua picioare... Sunt un dezastru... Nici măcar atrăgătoare nu sunt... Ție ti-ar sta împreună cu un super model sau ceva...
-Kate...Nu îmi pasa de cum arăți. M-am îndrăgostit de personalitatea ta bizara... Chiar nu înțelegi ca ești unica? Cu tine nu e ușor...Dar dacă ar fi ușor ar fi plictisitor. Cu tine trebuie sa mă lupt sa te fac în fiecare zi sa te îndrăgostești din nou și din nou de mine, doar sa am certitudinea ca nu vei pleca.
-Și nici așa nu poți știi...
-Poftim?
-Nimic... Azi e nunta...
Mi-am ridicat ochii spre el.
-Dacă mă împiedic în timp ce merg spre altar? Stii ca urăsc tocurile...
-Știu... dar mai stiu și ca ești uimitoare... Și mai știu și ca reușești mereu tot ce îți propui... Așa ca n-ai de ce sa iti faci griji. Și chiar dacă te împiedici și cazi eu voi fi mereu acolo sa te prind.
Am zâmbit chinuit, ridicându-ma de pe scaun.
-Ești sigur ca I-ai trimis invitația lui Lucas în Londra..?
-Da, dar a spus ca nu poate veni...Are un examen azi...
-Oh... Bine...

---------------------------------------------

Mi-am privit reflexia în oglinda rotunda și înaltă. Arătam... Bestial...
Mi-am pus voalul pe cap, înghițind în sec. Toate astea...Toate astea erau exact cum mi le imaginasem. Totul, în afară de persoana... Mi le imaginasem de fapt cu Luke...
-Hey... Cum te simți..?
M-am întors, întâlnindu-i chipul mamei.
-Nervoasa... ușurată... Și fericita, cred...Ar trebui sa fiu fericita, nu? Atunci de ce simt ca fac o greșeală imensa..? Nu mă judeca, te rog... Sunt o mama singura de 18 ani, fără bani și posibilități... Am nevoie de el și el are nevoie de mine... Totul e bine.
Zâmbi trist, punându-si mâinile pe umeri mei.
-Nu trebuie sa iti sacrifici viața, iubito. Ai numai una și s-o trăiești în regret... În regrete...
-Dar nu înțelegi, mama! Asta e o viață liniștită... Cu Luke... cu Luke se întâmplă mereu ceva...ceva care sa imi distrugă liniștea, ceva care sa mă facă sa plâng, sa sufăr. Luke e o persoana atât de nehotărâta... îl știu de 14 ani și nimic nu s-a schimbat... El nu poate sta doar cu cineva. Nu îi poate jura credință unei singure persoane. Nu vreau o așa viața...
-Nici tu nu te crezi pe tine...Dar Hey,  ce știu eu? Ești destul de mare sa alegi și singura ce sa faci cu viata ta. Nu uita ca te iubesc oricare ar fi alegerea ta. Te iubesc și susțin... orice ar zice tatăl tău.
Am zâmbit.
-Mersi,mama...
-Oricând...

Și cu asta pleca, lăsându-ma singura cu propria-mi reflexie. M-am mai privit o data, înainte sa mă ridic. Mi-am scos capul de după perdeaua ce trebuia sa îmi servească ca un paravan, privind mulțimea.
-Draga...trebuie sa înceapă.
Tata purta un costum negru și zâmbea cum de mult nu îl mai vazusem. El dintre toți luase vestea cu sarcina cel mai rău. Pentru un timp alesese chiar sa nege faptul ca eu as fi fiica sa. A fost o perioada grea pentru amândoi, mai ales pentru mine...
-Știu...
Mă lua de braț, conducându-ma spre altar. Covorul roșu se întindea parcă infinit în fata mea,făcându-ma sa mă clatin și sa-mi mușc buza cu prea mult gloss. Toți ochii erau ațintiți spre mine, ca niste aligatori înfometați ce abia așteptau o greșeală sa mă infulece. Am înghițit în sec, sprijinindu-ma de tata. Acesta zâmbi, făcându-mi cu ochiul. Bine, Katey... Încă puțin.
Felix era acolo, cu parul sau cârlionțat peste umeri si zâmbetul pe buze. Arata ca un prinț, exact așa Cum arata toți aceia din clasicile povesti Disney. Arata cu adevărat bine, dar nu așa Cum voiam eu... Totul era mult prea perfect pentru gusturile mele. Încă câțiva pași, fato... Hai ca poți...
Am urcat cele trei scări pana la altar. Un om destul de scund cu barba ținea o carte de doua ori cât capul sau în mana. Am încercat sa mă abțin sa rad,dar mi-a ieșit o strambatura ciudata,nu chiar ceea ce ai numi atractiv. Băiatul din fața mea doar se încrunta ușor.  Am ridicat din umeri stânjenită. Asta e fata cu care ai vrut sa te însori, băiete...
-Ne-am adunat azi aici...
Și omulețul scund tot bolborosi formulele specifice pe care toată lumea le știe și restie, așa ca nu are rost sa le mai menționez aici.
-Felix John Winston, o iei în casatorie pe Katelyn Marie Brown sa iti fie soție credincioasa pana ce moartea va va despărți? 
-O iau...
-Katelyn Marie Brown, îl iei pe Felix John Winston sa iti fie soț credincios pana ce moartea va va despărți?
Acum era momentul... momentul final...Momentul decisiv în care trebuia sa hotărăsc singura dacă ce făceam era bine sau nu. Am înghițit în sec, privind mulțimea contrariata. Un semn... tot ce cer este un semn.
-Eu...
-Domnișoară? Nu ești singura care se merita azi... Deci te rog...
Doamne, spune-mi ce naiba ar trebui sa fac! Te rog... Sunt neputincioasă în fata acestei decizii...Trimite un înger sa mă îndrume sau ceva și...
-OPRIȚI-VA! 
Toată lumea se întoarse spre ușa, unde un nebun blond cu barba intrase în sala. Stai așa... as recunoaște acea nuanță de blond oriunde. Lucas Nicolas Hateway... Ce ti-a făcut Londra..?
-Luke..?
-Opriți nunta asta!
-Și de ce mă rog? întrebă tatăl lui Felix din mulțime.
-Pentru ca... Um... Fur mireasa! HA!
-Idiotule, mireasa se fura după! Luke, ce Dumnezeu faci..?
Era Lexi aia. Mi-am dat ochii peste cap, prinzând dintr-odata curajul care îmi fusese luat la vederea sa.
-Ia-ma de aici, Romeo...
Zâmbi doar cum el știe, luându-ma în brațe ca pe un bebeluș.
-Ai încredere în mine încă o data..?
-Sunt tentată sa spun nu la câte mi-ai făcut, dar sunt prea curioasa sa-ti aflu toate aventurile, deci, sunt la mila ta!
Rânji exact ca în a noua, fugind cu mine pe scările bisericii. Dap, ceva absolut normal când ai probleme mintale cum avem noi.

N.A: V-AM PROMIS ÎNTORSĂTURI DE SITUAȚIE, Nu? 😂😂😂♡ :))))