Prima Noapte -[ Volumul I + Volumul II ]

Volumul II -CAPITOLUL VII

Mi-am ridicat o sprânceană, așezându-ma mai confortabil. Nu puteam spune ca mă surprinde prea mult subiectul pe care voia sa-l abordeze.
-Katey a mea? Ce treaba poate avea un maimuțoi ca tine cu o fata ca ea?

Vru sa râdă relaxat, dar era evident ca îl deranjase remarca mea. Am ranjit. Orice as face, nu îl pot înghiți pe tipul ăsta. Fata lui îmi provoca greata, personalitatea sa mă exaspereaza, iar convingerea și încrederea excesiva de sine pur și simplu mă aduce la disperare.
Buzele sale se mișcau rapid, doar ca singurul sunet pe care îl auzeam eu era un bâzâit enervant venit de la el. Totusi, eu fiind un gentelman convins, dădeam din cap în chip aprobator după fiecare propoziție a sa.
-Mama ta e o curva si Katelyn e un panda. Ce, acum nu mai dai din cap?
L-am privit enervat, căscând plictisit.
-Tu încă vorbești?
Ofta.
-Bănuiesc ca nu ai auzit niciun cuvânt din ce am spus. Mă așteptam. Am sa mai repet o singura data. Vreau sa...
-La, la, la,la!
Mi-am băgat degetele în urechi, dând din cap. Figura exasperata a băiatului îmi puse un mare zâmbet le fata. Dacă el si-a pus în gând sa mă scoată din sărite, atunci mă simt nevoit sa-l răsplătesc și eu în același fel.
-Lucas!
Era deja lângă mine cu mâinile peste ale mele.
-Hey, frate, nu știu ce ai înțeles tu, dar nu sunt gay ,așa ca ai putea sa păstrezi o distanță mai rezonabila..?
Înjură în barba, dându-se un pas în spate.
-Nu vreau s-o mai suni pe Katelyn...
Am rămas perplex la auzirea numelui ei. Era oare posibil s-o fi găsit? Era oare posibil sa fi vorbit cu ea cât am lipsit eu?
-Ai pus-o complet greșit pe asta. Eu nu vreau ca tu macat sa o privești, pricepi maimuțel? Cineva ca tine nu are ce căuta în preajma ei.
Râse scurt, așezându-se pe patul opus.
-Asta te strica pe tine, Lucas. Îți dai mult prea multa importanta. Te supraestimezi. Ia spune-mi, ce ai vrea sa faci acum ca ești închis aici? Nu ai absolut nicio putere asupra vreunuia dintre noi. De fapt, chiar acum eu as putea sa fac exact ce doresc cu ea.

Ardeam de furie. Îmi țineam pumnii încleștati și mușchii încordați. Băiatul ăsta îmi dădea atât de multe motive sa vreau sa-i modelez fața cu pumnul, încât abia mă abțineam sa nu trec deja la treaba. Bănuielile mele cum ca el m-ar fi trimis aici în prima instanță se conturau și tot conturau cu mai multe dovezi.
-Tu ai făcut asta, nu..?
Stătu puțin pe gânduri, părând nedumerit.
-Ce vrei sa spui?
-Nu face pe prostul, Felix! Tu I-ai trimis mesajele alea mamei. Știu, pentru ca eu nu folosesc diacritice sau semne de punctuație.
-Ce argument simplu pentru a acuza o persoana mai aduci și tu, prietene. Exista mii, greșesc, poate miliarde de oameni ce scriu așa. Și chiar dacă ai descoperi ca făptașul sunt eu, cu ce te-ai ajuta asta? Ești vinovat din momentul în care ai consumat pentru prima oară droguri. Oricine ar fi trimis acele mesaje, nu a făcut decât sa-i ajute pe părinții tai sa găsească ce au găsit și sa iti afle micul secret murdar.
Am ranjit.
-Ce-i atât de amuzant?
-Nu ti-am spus niciodată ca a găsit ceva în casa mea. Știam eu... De ce ai făcut-o, Felix? Vreau sa știu de ce... Îți place să mă vezi suferind, nu? Dar ceea ce nu înțelegi tu este ca împreună cu mine suferă și ea, egal sau poate mai mult. Ne distrugi încet pe amândoi în egala măsură.
-Taci! Spre deosebire de tine, ea mă are pe mine.
-Ea nu te vrea pe tine!
-Atunci am s-o fac sa mă vrea... Am sa o fac sa-si atingă limitele de singurătate și când va claca eu voi fi acolo când tu vei fi blocat aici. Planul meu este atât de simplu.

Am țâșnit în picioare, alergand spre ușa. Era deja toamna, așa ca afară era încă întuneric la ora asta.
-Unde te duci? N-am terminat cu tine!
-Ai sa regreti! am urlat spre el, trantind ușa în urma mea.
Am început sa merg grăbit pe hol, încercând sa nu ridic suspiciuni. Priveam mereu înapoi sa văd dacă va vrea sa mă urmărească, dar când în sfârșit ieși pleca spre ieșirea din școală. Înnebuneam la gândul ca exact în acel moment, idiotul ăla se putea duce la iubita mea. În minte îmi jucau imagini teribil de dureroase cu ea plângând în camera ei și el luând-o în brațe în locul unde o ținusem eu când se certase cu mama ei pe tema mea. Mi le-am alungat într-un coltisor îndepărtat al mintii, concentrându-ma pe ce hotărâsem sa fac. Știu ca am sa regret asta mai târziu, dar în acest moment e singurul mod prin care îmi pot varsa nervii.

L-am văzut pe colegul meu de camera pe hol cum vorbește cu altul.
-Hey frate, stii cumva unde sta sora băiatului care a intrat la noi cu câteva minute înainte?
Se gândi puțin, înainte sa aprobe.
-Am văzut-o ieșind si intrand in camera 234. Ar trebui sa...
-Mersi!
L-am bătut pe umăr, luând-o din nou la pas. Niciodată în viața mea nu mai fusese atât de hotărât asupra unui lucru pe care în adâncul meu în consideram atât de greșit, doar ca nervii îmi luaseră în stăpânire gândirea. Vedeam negru în fata ochilor, obrajii arzându-mi și inima bubuindu-mi nebun.

Am deschis ușa fără sa bat, având norocul idiot sa o găsesc pe ea și toate colegele ei de camera vorbind.
-Luke? Ce cauți aici?
Celelalte mă priviră mirate, înainte sa înceapă sa râdă în surdina. Le-am ignorat complet, focusandu-ma numai pe ea și pe ceea ce decisesem.
-Vreau sa vorbesc cu tine. Singuri! am spus, privindu-le pe sub gene pe celelalte.
Ele o priviră pe prima, aprobând la unison. Imediat în camera nu mai rămase nimeni altcineva decât eu și ea. Am mai stat asa lipit de ușa,  privind-o lung, văzându-l în ea pe nenorocitul de Felix. Nici măcar nu știam cum o cheamă.
-Ce s-a întâmplat, Luke? Arăți palid. Te preocupa ceva?
Am mârâit gutural, încuiand ușa din spatele meu.
-Luke..? Ce te-a apucat? De ce ai încuiat aia?
M-am apropiat de ea încet, urmărindu-i fiecare mișcare. Furia mea mai scăzuse câtuși de puțin, totuși nu destul încât sa îmi schimbe decizia. Am luat-o în brațe, trantind-o pe pat. Ea mă privea, prea uimita sa mai facă ceva. I-am așezat mâinile deasupra capului, așezându-ma peste ea.
-Îmi pare rău... Dar trebuia sa te gândești la asta înainte sa-ti ajuți fratele sa ma aduca aici, tarfa.