Prima Noapte -[ Volumul I + Volumul II ]

VOLUMUL II- CAPITOLUL III

KATELYN

" Îmi lua mana intr-a lui si mă săruta pe creștet pentru ultima oară. Lumea începu sa se învârta, mintea mea încercând sa se convingă ca ceea ce trăiam atunci nu era altceva decât un coșmar din care aveam sa mă trezesc.
" Ai grija de ei ", îmi șopti trecându-si mana peste abdomenul meu.
" Plângi? Tu care ai spus de atâtea ori ca atunci când îți voi da pace măcar 5 minute vei rade?"
Mi-am permis atunci luxul de a zâmbi o fracțiune de secunda, înainte sa-i sar de gat. Mă cuprinse cu totul, suspinând adânc.
"Ești mai puternica decât cred ei. Arata - le cine ești cu adevărat. Eu cred în tine."

Silueta sa se evapora în acea mașină blestemata. Oricât strigam, oricât urlam din toți rărunchii părea ca vocea mea un era destul de puternica încât sa-l ajungă. Si atunci am realizat cât de slaba și neputincioasă sunt. Atunci mi-am dat seama ca nu pot face sa-l țin lângă mine. Iar acel sentiment sa-ti privești dragostea cum dispare de sub proprii tai ochi te distruge psihic. Doar ca eu i-am rezistat... Din contra, m-a ambiționat sa continui sa lupt, sa sper și sa-l iubesc. Indiferent de circumstanțe. "

Mi-am deschis ochii, privindu-mi reflexia în oglinda băii fetelor. " Ce s-a întâmplat cu tine?" mă întreb în fiecare zi de când a plecat și totuși nu găsesc un răspuns. M-am saturat sa stau fără sa pot face ceva. M-am gândit serios sa fac ceva atât de rău încât sa fiu dusă acolo unde este el, dar apoi mi-am amintit ca așa ceva este imposibil, având în vedere ca voi fi mama în curând. Nu le puteam face asta celor doi...

Mi-am șters lacrimile cu podul palmei și mi-am luat ghiozdanul de jos.
Am dat într-un hol plin de elevi și privirile lor pline de ura. Mi-am dat ochii peste cap automat, lăsându-mi capul în jos. Dacă puteam evita disputele, de ce nu. Oricum nu prea eram în stare sa mă apar acum. Nu cum trebuie.

M-am lovit de cineva și am simțit cum mi se taie răsuflarea. Mi-am ridicat ochii timid, întâlnind un chip incredibil de cunoscut. Am înghițit în sec, luând-o la fuga. Chiar acum uimirea era ceva vag, având în vedere sentimentul ce mă copleșise. Picioarele îmi erau pe cale sa se înmoaie când m-am lăsat sa cad peste un vestiar, căutând sa-mi recapăt respiratia. Era... Era acel băiat...
-Tu! am auzit o voce ascuțită și mi-am deschis ochii.
Era nimeni alta decât nesuferita de Hariet. M-am încruntat, ridicându-mă în picioare. Cat ghinion sa am ca dintre toate dulapurile din acesta școală, eu sa ajung sa mă sprijin fix pe al ei?
-Ce vrei târâtoare? am spus fără sa gândesc prea mult.
Fata paru surprinsa, dar se redresa imediat.
-Pe cine faci tu târâtoare, tarfa? Nu sunt eu aia însărcinată la 16 ani, nu? Mult tupeu obraznic mai ai! Din fericire, m-am decis sa te scap de astfel de apucături. Jack?
M-am crispat, vrând sa fug, doar ca băiatul mă apuca de ghiozdan. Mi s-a tăiat respiratia. Trebuie sa gândesc rapid...
-Ești chiar încuiată la minte dacă vrei sa mă bați în mijlocul holului. Sunt camere peste tot.
Fata râse, un ras crud, rău. M-am cutremurat din toți rărunchii. Știam prea bine ce avea de gând... Asta obișnuiau sa le facă celor ce trădau grupul. Eu cel puțin nu am vrut sa asist la vreuna din acesta scene, doar ca știam ca presupun forța. De fapt, forța era nelipsita din acest grup fără scrupule. Înainte nu era așa... Nu era așa decât când un membru al grupului se ridică împotriva altuia sau trăda grupul. Când Luke era conducătorul totul era atât de pașnic... Peste tot zâmbete... acum ca ea e la conducere, tot ce a făcut el s-a dus de râpă.

-Aici Îți dau dreptate. Tocmai de aceea vom muta spectacolul în curtea din spate.
Ii făcu semn lui Jack, iar acesta mă lua de umeri, împingându-ma înainte.
-Apreciez ca nu m-ai săltat pe umăr, Jake, am șoptit, iar acesta zâmbi.
-Măcar atât sa pot face pentru falsa surioara a lui Luke.
Am zâmbit.
-De ce o asculți..?
Ofta.
-Pentru ca nu vreau sa fiu exclus. Știi prea bine cât de mult mi-am dorit de la început sa fiu un membru al acelui grup.
Am aprobat ușor.
-Știu...
-Nu-ti face griji... Am sa mă prefac ca te atac.
-Chiar ar merge atât de departe încât sa pună băieți sa bata fete? Când era Luke, pedeapsa asta se aplica numai intre voi masculilor alfa.
Râse scurt.
-De fapt, tu ești prima fata care primește un astfel de tratament. Cred ca te urăște destul de rău...
-Da... Mi-ar plăcea totuși sa știu ce am făcut atât de rău.
Ridică din umeri, împingându-ma pe ușa.
-Jack! Nu mai vorbi cu prizoniera.
-Pst... Prefă-te ca am scăpat și lasa-ma sa plec.
-Nu pot sa...
-Te rog... Jack... Tu și Luke ați fost și sunteți prieteni buni. Chiar vrei s-o lași sa-mi facă asta?
Mă privi, ofta, dar aproba.
-Bine... fugi!
-Mersi.
M-am prefăcut ca-l lovesc și am luat-o la fuga înapoi la ușă. I-am auzit strigatul lui Hariet, apoi pașii cum se iau după mine. Era rapida, mai ales ca eram încetinita de kilogramele în plus. Se arunca peste mine, eu abia reușind sa pun mâinile jos sa nu cad pe burta. Femeie asta e mai nebuna decât credeam... sa mă atace așa, chiar dacă sunt însărcinată...
-Nu mai ai unde sa fugi! De geaba încerci!
Mă întoarse cu fata spre ea.
-Ce urmărești cu asta, Hariet? Îi cunosc pe copiii ăstia și nici unul din ei nu mă va ataca pentru ca vrei tu! Sunt toți din grupul al cărui fondator și actual conducător este Luke! Nu tu, nu oricine altcineva decât Luke. Nu-i așa prieteni?
Urma un moment de liniște. I-am privit pe fiecare pe rand, mușcându-mi buza. Hariet ranji cu toți dinții, întorcăndu-se spre mine.
-Te înșeli... Eu sunt actuala putere a acestui li...
Atunci Jack făcu un pas în fata și își ridică mana.
-Sunt de acord cu Katey... Ți-ai luat-o în cap acum ca Luke nu mai e.
Apoi pe rand fiecare ieși în fata sa mă susțină. Am zâmbit larg la Hariet.
-Vezi? Nici măcar tu nu poți distruge legătura pe care a creat-o Luke intre acești oameni. Știi despre ce vorbesc, Hariet? Se numește prietenie... Iar prietenia nu poate fi uitată așa ușor.
-O sa vezi tu!
Își ridică pumnul deasupra capului. Am făcut ochii mari, încărcând sa-mi mișc mâinile. Tarfa mi le prinse sub ea. M-am crispat, închizând ochii. Doar ca durerea nu mai veni. Am deschis ochii, văzând silueta unui băiat între mine și ea. Nu mi-am putut da seama cine e decât după ce începu sa vorbească.
-Destul cu asta... Domnule director, va descurcați dumneavoastră de aici?
Barbatul din ușa aproba, venind acum spre noi.
-Hariet Smith, în biroul meu acum! Un astfel de comportament nu este tolerat în acesta unitate educațională!
Fata se ridică de pe mine arzând de furie.
-Ești bine?
Îmi întinse mana și mă ajuta sa ma ridic.
-Da... cred ca sunt. Deci ești chiar tu... Credeam ca am vedenii. Totusi, ce cauți aici... Felix?