Prima Noapte -[ Volumul I + Volumul II ]

Capitolul XXVII

Sa îl aud numindu-ma așa era atât de ciudat... Mi-am întins mâinile spre chipul sau, trăgându-l mai aproape.
-Ce-i? Am ceva pe față?
-Nu... nu chiar. Pare doar mult prea ireal. Ești sigur ca ești real?
Își așeza palmele peste ale mele, zâmbind asa cum numai el putea.
-Crede-ma... nu m-am mai simțit niciodată atât de viu.

-Copii, n-ati auzit? Mergem cu toții pe plaja pentru focul de tabără, spuse profesoara de biologie, zâmbind. Oh, și luați-va și costumele de baie!
Eu și Luke ne-am distanțat imediat, aprobând la unison. Imediat ce aceasta pleca, am răsuflat ușurați, privindu-ne lung unul pe celălalt.
-Ar cam trebui sa plec.
-Da... Luke?
-Mmm?
-Lucrurile nu vor fi ciudate, nu? Acum ca suntem... un cuplu.
-Normal ca nu. Vreau sa spun, te cunosc din totdeauna. Îți știu toate secretele mici și murdare. Nu mai ai ce sa-mi spui sa faci lucrurile ciudate.
Mă săruta scurt pe buze, dispărând după colt. Am oftat prelung, sărind în același timp de fericire. Îmi va lua ceva sa mă obișnuiesc cu el așa... imi va lua un ceva destul de lung.

Nisipul strălucea în bătaia ultimelor raze roșiatice ale soarelui. Culorile apusului trimiteau flăcări vii pe toată suprafața plajei. Marea sclipea în depărtare, rece și infinita, valurile sale mișcându-se odată cu vantul intr-o armonie perfecta.
Picioarele mele se afundau în nisipul încă cald de la ziua torida ce fusese azi, aruncându-l în toate părțile. Briza marina îmi făcea pielea de găină, așa ca a trebuit sa-mi strâng şalul negru pe lângă mine. Suvitele de par rebele erau împrăștiate în toate părțile, intrându-mi enervante în gura și ochi. Cautam din ochi orice cunoscut din toată marea aceea de elevi. Privirea mi s-a oprit pe o fosta colega de biologie cu care obișnuiam sa vorbesc. Meh, vremurile disperate cer masuri disperate.
-Buna, Emily!
Fata își întoarse privirea surprinsa, dând din mana energica.
-Katelyn Brown? Nu pot sa cred! A trecut atât de mult timp! Parcă mai ieri eram...
Am lăsat-o sa vorbească, în timp ce eu doar scuturam din cap în semn ca da. Era imposibil sa mă concentrez când deja trecuseră 30 de minute de când nu-l văzusem pe Luke. Fusesem de acord sa ne întâlnim aici... Îmi era deja dor de el.
-Ce mai face Lucas? Îmi amintesc ca tot venea la tine în pauze. Pare un tip de treaba.
-Da, pai e într-un fel iubitul meu.
Fata paru surprinsa, dar apoi aplauda vesel.
-Serios!? Oh doamne, oh doamne! Trebuie sa fi tare fericita. Săruta bine? Ați făcut-o deja? Cat de ma...
-Emily! Da, săruta bine și nu, nu am făcut-o încă... Cat despre ultima întrebare, prefer sa mă prefac ca n-am auzit-o niciodată. Oh, Uite-l acolo! Ar trebui sa plec.
Am zâmbit strâmb, grăbindu-ma spre băiatul cu par blond ce privea pierdut marea.
-Aici erai! Te-am căutat peste... Shane?
Își întoarse privirea și zâmbi. 
-Buna, Katey! Cauți pe cineva?
-Um... pe Luke de fapt. L-ai văzut?
-Nu. Nu de când am venit.
-Oh...
L-am lăsat în urma, încă căutându-l din priviri pe Luke. Mi-am înghițit nodul dureros din gat. Unde putea sa fie? Se justifica oare sa-mi fac griji?
În goana mea, m-am lovit de un băiat.
-Scuze, eu...
M-am oprit pe ochii sai căprui. În lumina apusului, aceștia aveau o tenta roșiatică. Își drese glasul.
-Um... Nu-i nimic. Eu sunt Chris. Tu?
-Katelyn.
Băiatul făcu ochii mari, zâmbind larg la auzirea numelui meu.
-Katelyn? Acea Katelyn? Ești prietena lui Luke?
-Iubita mai nou. Știi cumva unde e?
-Iubita? I-am spus eu ca tu îl placi... Ultima oară când l-am văzut era pe terasa pensiunii. Poate îl găsești acolo.
I-am mulțumit scurt, alergand spre clădirea ce se înalta semeata la mica distanta de locul unde mă aflam.

-Luke! Lucas HATEWAY!
Alergam pe holuri ca o nebuna, cercetând fiecare încăpere deschisa. Cum ar fi trebuit sa ajung pe terasa?
-Luke..!
Am dat peste o scara îngustă la capătul unui hol și am urcat-o în graba. O silueta întunecată se sprijinea de bara de siguranță a terasei. Luke... M-am dus spre el cu pași ușori, arzând de nerăbdare sa-i văd chipul frumos din nou.
-Buna!
M-am întins sa-l iau în brațe pe la spate, însă am fost arsa de ceva.
-Au... Ce-a fost aia?
Se întoarse speriat, dând afară tot fumul inhalat din țigara pe care o ținea în mana. 
-Luke... De ce?
-Iubito, eu...
-Credeam ca mi-ai promis...
-Știu, dar...
-Dar o promisiune făcută mie nu contează, nu?
-Bineînțeles ca nu... contează și voiam sa mă las, dar...
-Dar ești un idiot drogat, asta ești!
I-am întors spatele, coborând înapoi scările.
-Katelyn! Așteapta! 
Mă prinse de mână, forțându-ma sa-l privesc în ochi.
-A fost ultima oară... jur!
-Asta ai spus și ultima oară...
-Da, dar ultima oară nu te aveam. Acum e altceva. Crede-ma!
-De ce te-as crede?
-Pentru ca iubitul tău Îți cere încrederea. Ai încredere în mine?
Am stat sa-l privesc cum mă roagă din priviri. Părea sincer... Parea cu adevărat ca-i pare rău. 
-Da-mi iarba aia...
-Katey...
-Da-mi-o!
-E în camera. Ti-o dau când ne întoarcem.
-Da-mi pachetul atunci.
Mi-l întinse fără tragere de inima,  eu luandu-l și călcandu-l în picioare.
-Înțelegi de ce fac toate astea nu?
-Pentru ca ești o persoana dependenta de conducere și vrei sa-mi monitorizezi viața?
-Pe aproape. Pentru ca te iubesc și vreau sa îmbătrânesc alături de tine, nu de un schelet.
L-am ridicat de jos, aruncându-l la cos.
-Mergem?
-Pff, nici o zi nu avem de când suntem împreună și deja îmi scoți peri albi femeie !
-Ce sa spun... Fiecare cu talentul sau.
Îmi zâmbi, incolacindu-si degetele cu ale mele. Și așa ne-am îndreptat, ținându-ne de mână, spre focul de tabără.