Volumul II - CAPITOLUL XVII

1.8K 127 32
                                    

      
                   KATELYN

Îl urmăresc pe Felix cum așează paturile celor doi gemeni imediat lângă patul nostru. Am inchis ochii, imaginându-mi prostește ca în locul sau ar fi Luke, zâmbindu-mi așa Cum face el de obicei.
Am oftat abia auzit, mergând lângă el.
-Sigur nu vrei sa te ajut? Chestiile alea par grele.
-Sunt bine... tu doar stai și odihnește-te! Ai făcut deja mai mult decât destule cu aranjamentele pentru nunta.
Am aprobat în sila, așezându-ma pe un scaun din camera. Încă un lucru care pur și simplu mă scotea din minți: eram tratata ca și cum as fi fost incapabila de a face ceva, orice. Grija exagerata pe care mi-o oferea Felix mă copleșea. Ei bine, cu Luke nu era deloc așa... Luke mă trata mereu de la egal la egal, chiar dacă undeva acolo știam totuși ca mă protejează de la distanta. Și tocmai aceste lucruri mi-au modelat caracterul cum este acum și m-au făcut o luptătoare.

-Merg sa văd ce fac copiii jos.
Aproba peste umăr, scăpându-si dulapul ,pe care a ținut musai sa il care singur, direct pe picior.
-Ti-am spus!
Și cu asta am coborât scările, găsindu-i pe gemeni pe canapea, uitându-se la desene. M-am așezat lângă ei, zâmbind. Erau deja capabili sa spună câteva cuvinte acolo, în limba lor, chiar dacă primul lor cuvânt fusese " tata". Dap, nu mama, ființa care i-a purtat pentru noua luni în ea, a suportat și trecut prin comentariile răutăcioase ale celorlalți, nu, nu ea... dar cine? Oh, da! Tipul care acum se distreaza cu vreo englezoaica pocita.

-La ce va uitați..? am întrebat eu, chiar dacă știam ca nu voi primi un răspuns.
-D...desene, spuse Maya, uitându-se la mine.
Am chicotit, luând-o în brațe.
-Aww... Cred ca pana la urma tatăl tău are dreptate... Vei fi la fel de vorbăreata ca și mama ta.
Am sărutat-o pe frunte, uitându-ma la celălalt. Nici măcar nu ne baga în seama. Ochii săi erau ațintiți spre ecranul televizorului. Sincera sa fiu, îmi aducea aminte de Luke când se uita la meci.
Am oftat prelung, luându-l și pe el în brațe cu cealaltă mana. Protesta, dându-mi mana la o parte sa vadă la televizor. Dap, Luke din cap pana în picioare, chiar dacă de obicei băieții seamănă cu mamele.

-Iubito!
Am oftat, punând-o la loc pe Maya lângă Edward.
-Mă întorc imediat.
Am urcat înapoi scările, pentru ceea ce părea a mia oară pe ziua de azi, ajungând în camera de sus. Am analizat locul, fiind incapabila sa-mi dau seama de unde venise vocea.
-Felix, draga... Ești aici?
Urma o pauza lunga, în care am dat sa plec.
-Aici... în spatele dulapului.
Mi-am ridicat o sprânceană, ducându-ma încet spre dulap. Și acolo era el, intre perete si dulap. Am zâmbit, mutând puțin dulapul, astfel încât sa poată ieși.
-Um... Dacă îl mutam eu îl dăramam și...
-Sigur... Cum spui tu...
Își dădu ochii peste cap, venind spre mine. Își puse brațele pe umerii mei, fixându-mi privirea.
-Mulțumesc... M-ai făcut cel mai fericit om...
Am încercat sa zâmbesc, în adâncul meu simțind vinovăția cum mă apasă. La început voisem sa-i dau o lecție lui Luke... Apoi... Apoi a început cu toate aceste cadouri, cu toate încurajările constante și m-am simțit în siguranță într-un fel. Am simțit pentru prima oară ca pot reuși... Cu ajutorul sau.

I-am zâmbit, cuprinzându-l în brațe.
-Eu ar trebui sa-ti Mulțumesc. Tot ce ai făcut pentru noi... Absolut incredibil.
Vru sa spună ceva, dar fu oprit de sonerie. Ne-am întors amândoi capul simultan, ridicând din umeri.
-Ai chemat pe cineva..?
-Nup... Am cam pierdut legăturile cu oricine altcineva în afară de Anabelle și ea e plecata la mare cu noul ei iubit.
-Atunci... merg eu. Stai aici. Poate fi un criminal.
Mi-am dat ochii peste cap teatral.
-Sa știi ca mă pot descurca și singura, Felix! Nu uita ca mi-am purtat de grija cât am fost însărcinată, având in vedere ca Luke a trebuit sa plece...
-Știu... doar ca nu vreau sa ți se întâmple ceva...
-Ești mult prea protectiv... Mișcă! Deschid eu!
L-am dat la o parte ușor, luând-o la fuga pe scări.
-Stai! Ai sa aluneci pe scări!
-Oh... acum vorbești ca mama! Nu stai, ca bunica!
-Hahaha... ne-am distrat. Acum vino aici!
-Prinde-ma!
M-am oprit la ușă, trantindu-ma de ea în încercarea de a mama opri din alergat. Am deschis ușa cu zâmbetul pe buze, exact când Felix m-a prins din urma.
Am dat nas în nas cu o bruneta înaltă și slupa, cu niște ochelari de soare, chiar dacă nu era soare și niște haine mulate. Îmi era oarecum cunoscuta, chiar dacă nu eram prea sigura de unde o știam... Mi-am ridicat o sprânceană, așteptând sa spună ce vrea, dar în loc de asta m-am trezit data la o parte cu ușa, în ce ea si-a făcut apariția în mijlocul sufrageriei noastre. M-am înroșit la fata, închizând ușa la loc.
-Cine ești, tanti?
-Frate! striga, fără sa îmi dea atenție.
-Frate?
-A trecut așa mult timp!
Am urmărit creatura cum merge si-l îmbrățișează pe Felix, apoi își așează ochelarii de soare pe cap.
-Deci alea sunt progeniturile lui Luke... Meh, ea a stricat copiii.
M-am încruntat la ea, bătând cu piciorul în parchet.
-Lexi... Te rog! Ea e chiar acolo...
Fata se întoarse, ca și cum era prima oară când mă văzuse și zâmbi fals.
-Ooh! Îmi amintesc de tine... tipa de pe vas.
-Mda... Eu te uitasem, dar un prieten drag mi-a reamintit de tine.
-Oh! Matthews presupun! Destul de hot tipul, nu crezi? Cu toate ca nu le înțeleg gusturile în materie de fete nici unuia dintre ei...

Am zâmbit la fel de fals ca ea, aruncând fulgere din ochi.
Bineînțeles ca se referea la mine... eu eram punctul comun al fiecăruia dintre ei.
Felix se scarpină stânjenit în cap, venind mai aproape de sora lui.
-Lexi, ce cauți aici..?
-Ce? Nu te bucuri sa mă vezi? Am auzit ca te măriți și chiar dacă ai ales sa te măriți cu... Cu ea, eu tot nu puteam rata nunta.
-Ce vrei sa spui prin ea?!
Îmi arunca o privire plictisita, înainte sa mă ignore complet.
Am bătut din picior, chinuindu-ma sa îi iau pe amândoi copiii.
-Iubito, ai sa-i scapi! Așteapta...
-Nu, nu... Ramai, vorbește cu sora ta scumpa. By the way, Luke te considera o curva! Mi-a zis mie special...
Și cu asta și cu o prezentare a semnelor păcii, am luat-o pe Maya, Felix pe Ed și am urcat înapoi în camera de sus, sub privirile nu tocmai prietenoase ale parasutei. Am ranjit.
-Chiar nu te poți abține, nu..? spuse Felix când eram deja sus.
-Felix... Cu ea m-a înșelat Luke. Nici măcar nu pot s-o privesc fără sa îmi amintesc videoclipul ăla blestemat... E o sluta! Și vreau sa plece... Fa-o sa plece, Felix... Te rog...
Ofta, zâmbind apoi din nou.
-Bine... Merg sa vorbesc cu ea.
-Minunat! Mersi!

            După zece minute

-Ei?
-Va... sta la noi.
-CE?!
-Vrea sa fie prezenta la nunta...
-Și nu poate sa fie prezenta la nunta de la ea de acasă!? Nu e de ajuns sa trebuie sa îmi împart tortul de nunta și mâncarea cu o astfel de creatura?!
-Kate... Te rog, fi mai înțelegătoare. Știi doar ca noi locuim în cu totul alt oraș...
-Dar...
-Te rog... e totuși sora mea.
-Unde va dormi?
-Avem o camera de oaspeți...
-Pff... fie! Dar doar pentru o săptămână pana după nunta...
Zâmbi larg, cuprinzându-ma în brațe și sărutându-ma.
-MERSI!

Prima Noapte -[ Volumul I + Volumul II ]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum