Prima Noapte -[ Volumul I + Volumul II ]

Capitolul XXV

Mi-am lăsat capul pe spate, dând frâu liber lacrimilor ce își anunțaseră cu mult timp înainte venirea. Țineam la ei și nu voiam sa-i pierd pe niciunul. Fiecare dintre ei reprezenta o parte din mine... și nu poți sa alegi dintre doua părți esențiale ale ființei tale. Am inchis ochii, vizualizandu-i pe amandoi cu ochii mintii. Era Matt, drăguț, romantic, dar monoton. Apoi Luke... imprevizibil, înnebunitor, absolut perfect... Sunt momente în care îmi doresc o viață normală lângă Matt și momente în care nebunia lui Luke îmi da dureri serioase de cap. Și îi iubesc... Sa-i rănesc ar fi ultimul lucru pe care as vrea vreodată sa-l fac. Dacă ar fi după mine, i-as lua pe amândoi, impacheta intr-o cutie și aduce acasă ca sa mă pot juca cu ei la nesfârșit.

Mi-am șters lacrimile cu podul palmei când am auzit doua bătăi scurte în usa. M-am ridicat alene, deschizând-o fără interes. Când am dat cu ochii de băiatul brunet, privirea mi s-a luminat.
-Ce cauți aici, Matt? Credeam ca ma urăști.
Băiatul mă privea vădit deranjat de prezenta mea. Se încrunta.
-Nu am spus niciodată ca te urăsc...
-Nici nu trebuia... Am văzut cum mă priveai. Bănuiesc c-o meritam.
Intra pe lângă mine, așezându-se pe unul din paturi. Am inchis usa, alăturându-ma lui pe celălalt pat.
-Da... sunt gelos, bine? Nu mi-am mai dorit niciodată o fata atât de mult cum te-am dorit și încă te doresc pe tine.
Ofta, ridicându-si mana spre chipul meu, apoi lăsând-o sa cada pe lângă corp inerta.
-Știu... si îmi pare atât de rău. Doar ca, îmi e imposibil sa aleg. Va iubesc pe amândoi atât de mult. Iar acum Luke mă urăște...
-Luke? Crede-ma, n-are cum sa te urască. E poate supărat, dezamăgit, dar sa te urasca? Nu te poate urî. Nu îi este fizic posibil, Katey... crede-ma.
Ramase pe gânduri un moment privindu-ma fix. Își mișcă buzele de câteva ori, oftând frustrat.
-Ce-i?
-Tu... tu ești. Simt cum Înnebunesc, Katelyn! Știu ca e atât de greșit pentru Luke sa te vreau, dar... Doamne, ce ti-as face Katey!
M-am dat un pas în spate, analizându-i chipul.
-De ce ai venit de fapt, Matt?
-O cautam pe Anabelle, recunoscu el cu regret.
-Oh... păi nu e aici. Poți pleca, dacă asta era adevăratul motiv.
M-am ridicat în picioare, deschizându-i ușa cu un gest scurt.
L-am urmărit cum vine spre mine precaut, punându-si la un moment dat ambele mâini de o parte și de alta a chipului meu. M-am cutremurat numai privindu-l direct în ochi.
-Nu vreau sa plec. 
Și cu asta își întinse mana spre încuietoarea argintie aflata deasupra clanței. Am făcut ochii mari.
-Care-i problema ta?
-Tu... tu ești marea mea problema Katelyn Brown. Iar pana acum te-am lăsat sa-mi vezi numai firea de băiat bun, dar ghici ce, eu nu sunt deloc așa... M-am saturat sa te pasuiesc, sa te aștept, m-am saturat sa mă port de parcă nu vreau sa-l iau la bătaie de fiecare data când te atinge. De acum înainte s-a terminat cu acel Matt prost. Am sa-ti arat cum sunt eu de fapt, frumoaso... începând chiar de acum.

Mă trânti de ușa, saltandu-ma în brațele sale și incolacindu-mi picioarele în jurul soldurilor sale.
-Nu știi cât am așteptat asta... oh și ghici ce... e final de luna.
Își lipi buzele de ale mele la fel sau poate mai sălbatic decât cum o sărutase pe Anabelle. Îmi devora efectiv fiecare particica din ele, mușcându-le dureros. Am gemut gâtuit în gura sa. El se mulțumi doar sa ranjeasca și sa treacă de la buze la gat. Buzele sale explorau fiecare particica înfierbântata, infigandu-si dinții din când în când, apoi sărutând locul afectat.
-Matt... Matt, încetează! Mă doare...
Își ridica capul o clipa și îmi zâmbi diavolesc. Cred ca tocmai făceam cunoștință cu adevăratul el... cel ce primise numele de bad ass-ul liceului pentru un motiv.
-Și pe mine m-a durut sa te văd cum Îți curg balele după taratoarea aia blonda. A durut... Și?  Ti-a pasat? Nu s-a prea văzut, tarfulita mica.
-Te răzbuni pe mine pentru ca nu te iubesc!?
-Am încercat cu binele la tine... Am încercat sa mă schimb doar pentru tine... de geaba încerci sa te schimbi pentru o tarfa. Ti-am acceptat jocurile destul timp... E rândul meu sa dictez regulile.

Mă duse în graba pana la pat și ma trânti fără pic de menajament pe acesta. M-am zguduit din toți rărunchii, privindu-l terifiata cum își sa tricoul jos. Am vrut sa mă ridic, însă el fu cu siguranță mult mai rapid decât mine. Mă trânti înapoi, rânjind cu toți dinții.
-Te duci undeva? Ți se pare cumva ca am terminat cu tine, păpușo? Stii, obișnuiam sa cred ca ești diferita, dar când colo ești doar o alta tarfa. Dar sa-ti spun ceva, nu prea exista tarfa virgina. Sa vedem cum rezolvam inconvenientul.

Îmi scoase pe cap bluza albastra, presărand sărutări umede pe toată lungimea abdomenului meu. M-am cutremurat sub fiecare atingere, fiecare contact părea încărcat de electricitate. Mi-am ridicat mâinile sa-l îndepărtez de pe mine, însă m-am trezit cu ele blocate deasupra capului.
-Matthews, gata! Încetează!
-Shh... Dacă tipi mă vei enerva mai rău. Îmi plac cele tăcute, așa ca shht!
I-am fixat privirea necruțătoare, zarind ferocitatea din ea. Cum am putut sa fiu atât de oarba..? De când l-am văzut prima oară l-am crezut atât de inofensiv... de drăguț... când de fapt aveam în fata ochilor un monstru mai mare decât ar putea Luke fi vreodată. Luke nu mi-ar fi făcut așa ceva niciodată... Luke ma înțelege... pe Luke îl pot opri... cu el pot vorbi... Luke mă iubește și eu îl iubesc pe el... Acum îmi e mai mult decât clar.