Prima Noapte -[ Volumul I + Volumul II ]

Capitolul XII

I-am analizat fata sifonata a lui Matt. Obrazul stâng era vânăt, arcada sparta, pe buza de jos observându-se locul unde Luke i-o sparse. Mi-am trecut degetele tremurânde peste chipul sau.
-Îmi... îmi pare atât de rău,  Matt... Nu... n-am crezut ca ar fi vreodată în stare de așa ceva.
Își puse mana peste a mea, zâmbind strâmb. Un val de durere îi traversa fata, așa ca închise ochii.
-Sa nu-ti para... Știam ce poate face Luke.
-Atunci... de ce te-ai mai oferit sa mă ajuți?
Urma o pauza lunga, în care el părea sa-si cântărească cuvintele. Toate loviturile încasate nu reușiseră nici pe departe sa-i stirbeasca din frumusețe. Ochii săi încă străluceau când mă privea, ca doua safire bătute de razele cele mai strălucitoare ale soarelui.
-Um... nu trebuie sa răspunzi dacă nu vrei.
-Nu! Eu... Trebuie s-o spun.
Îmi căuta privirea, prinzându-mi și cealaltă mana. Palmele sale erau incredibil de calde și albe. Am înghițit în sec. Mă simțeam destul de incomod sa îl privesc direct în ochi. Pentru mine, sa privești o persoana direct în ochi este un gest de curaj. Ochii ascund cele mai ascunse gânduri și detalii. În ochi poți vedea reflectată adevărata personalitate a unei persoane... Sunt frumoși, fascinanți, diferiți de la o persoana la alta.
-Katelyn eu... Eu te...
Atunci mi-am dat seama exact ce voia sa zică. Am deschis gura sa spun ceva sa-l opresc, dar era deja prea târziu.
-Eu te plac. Mult. Mai știi când veneam acasă la Luke și erai și tu acolo? Te știu încă din gimnaziu... Mereu acolo cu el. Singura greșeală a mea a fost sa-i spun ce simțeam pentru tine. S-a enervat... A spus ca nu te merit. Ca sunt un player care îți va frange inima, iar dacă îndrăznesc vreodată sa te ating, va avea el grija sa nu te mai pot atinge niciodată... Doar ca el nu înțelegea... Katey, tu ești singura fata cu care am vrut vreodată sa am mai mult decât o aventura de o noapte. Vreau sa îmbătrânesc cu tine, amintindu-ti în fiecare zi cât de mult te iubesc... Vreau sa te văd crescând alături de mine... Iar... momentele în care stăteai cu el erau... Erau insuportabile. Sa te văd cum îl privești... Durea, dar am stat departe. De dragul amandurora.
Am înghițit în sec, dorindu-mi sa am o bagheta magica și sa dispar imediat de acolo. "TE PLAC."... Cuvinte ce distrug atât de mult. Îmi era teama sa-l mai privesc acum ca știam ce simte pentru mine. Poate pentru ca nu puteam spune ca-i împărtășesc sentimentul. Poate pentru ca nu voiam sa-l rănesc... La fel cum am fost rănită de Luke. Sa trăiesc cu faptul ca visez la ceva ce nu se va întâmpla era a fost și este o tortura. Sa trăiesc cu gândul ca în toți acești ani, tot ce am putut lega cu el a fost o simpla prietenie. Blocată în friendzone pe vecie... asta e ce mă așteaptă o viață întreagă.
-Matt... eu...
Se întrista, dându-mi drumul la mâini.
-Nu simți la fel nu?
-Ce? Nu, doar ca...
-Ca?
-Am nevoie de timp sa reflectez asupra a tot... S-au întâmplat destule și... Pur și simplu am nevoie puțin timp departe de toate astea. Ma-ntelegi?
-Dacă timpul este singurul lucru care te poate ajuta acum, atunci da-i înainte... vreau doar sa știi ca sunt aici... Nu contează ce se întâmplă.
I-am zâmbit, mulțumindu-i din priviri, înainte sa mă ridic de pe scaun.
-Ar cam trebui sa plec la ore.
M-am aplecat spre el, sărutându-l pe obrazul sănătos.
-Mersi... Pentru tot.

          LUCAS

Capul îmi bubuia ritmic, învârtindu-se încoace si-n colo. Am simțit o mana mica și rece cum mă cuprinde pe după gat. Anabelle.
-Nu am chef, Bell... Lasa-ma! E tot ce-ti cer! Lasa-ma odată! 
I-am îndepărtat mana, oftând frustrat. Îmi e dor de ea... Sa-i întâlnesc privirea dimineata, sa-i văd zâmbetul la vederea mea, sa văd toate serialele și filmele lacrimogene care îmi știrbesc din masculinitate, dar pe care le văd de dragul ei și numai al ei. Am fost un mare prost... Am acționat pripit. Mi-am trecut mana prin par, privind-o pe blonda cum își aplica ruj strident pe buze. Katey urăște rujul... Katey urăște tot ce are de aface cu machiajul. Considera ca naturalețea este o virtute de care nu toate fetele sunt suficient de mandre încât sa o expună fără probleme. Iubesc asta la ea... îi iubesc unicitatea. Chiar și printre mii de fete, ea s-ar remarca. E genul de fata ce nu-ti atrage atenția din prima,  dar după ce ajungi sa o cunoști la fel cum o cunosc eu, devi dependent... Vrei mai mult mereu și mereu. Cred ca o iubesc... Cred ca am iubit -o din totdeauna, dar nu mi-am permis sa o recunosc.
-Iubitule... nu suport sa te văd așa. Las-o pe fata aia... Ea nu te merita.
I-am aruncat o privire plictisita, ridicandu-mi ghiozdanul de jos. Trebuie sa plec de aici cât mai repede, altfel jur ca am sa-mi vărs toți nervii pe blonda. Am luat-o la fuga pe holuri în căutarea unei singure persoane... Picioarele mele clipaiau pe cimentul rece, pierdandu-se în zumzetele produse de elevi. Privirea mea disperata îi cauta zâmbetul... Urechile vocea și inima întreagă sa ființă. M-am oprit în fata dulapului sau, respirând precipitat. Apoi am văzut-o... venind cu capul plecat și umerii lăsați. Am alergat spre ea, șase cuvinte rasunandu-mi în minte: "Urăsc cât de mult te iubesc..."