Prima Noapte -[ Volumul I + Volumul II ]

Capitolul VI

Primul loc care mi-a venit in minte a fost casa lui Luke. Nu, Katelyn, esti suparata pe el. Totusi, toata fiinta mea abia astepta sa ii vada chipul, sa-l stranga in brate si sa nu-i mai dea drumul, sa ma prefac ca imi e frica sa merg acasa si sa raman sa dorm la el, doar ca sa il pot privi dupa ce adoarme. Stiu ca sun mai mult ca o obsedata, dar baiatul asta ma face sa ma comport ca o nebuna si nimic altceva.

M-am oprit in statie, blestemandu-mi in gand minunata varsta de 16 ani, unde trebuie sa ma rog de prietenul meu stupid sa ma duca cu masina peste tot. Nu ca m-ar fi deranjat sa ma milogesc la el de fiecare data, dar Luke nu e chiar cel mai precaut sofer. Ce spun aici, Luke conduce ca un nebun, scapat de la spital.

Priveam  picaturile cum se scurg pe geamul autobuzului, ca o ploaie de lacrimi dupa o despartire. Am coborat rapid, alergand efectiv pana la casa lui Luke. Ce faceam aici? Oh, pai geniul meu s-a gandit ca ar fi dragut sa fac si eu o scena din aia ca si in filme.

Am intrat fara sa bat, neasteptand sa gasesc pe nimeni. Am ramas locului, privind cu respiratia taiata silueta din mijlocul camerei. Anabelle dormea pe canapeaua lui Luke, imbratisandu-i unul din tricouri. Culmea, era chiar preferatul meu. M-am inrosit la fata, abtinandu-ma din rasputeri sa nu iau doza de suc de pe masa si sa i-o torn fix in capul ala blond. Daca va inchipuiti ca inainte o uram, inseamna ca nu stiti ce simtea acum. Mi-am smuls bratara de la mana, indreptandu-ma cu pasi usori spre biroul de langa canapea. Cand am asezat-o, aceasta scoase un sunet, la care blonda tresari. Pentru o secunda, am crezut ca inima imi va zbura efectiv din piept. Anabelle se intoarse cu fata la mine, intinzand o mana si asezand-o peste mana mea. Am crezut ca fac infart, dar din fericire avea ochii inchisi.

-Oh, iubitule... Mai vreau.

Am incercat sa-mi potolesc sentimentul ca am sa vomit chiar peste ea, nu ca mi-ar parea rau, dar am impresia ca nu va fi chiar fericita cand va vedea cu cine se tine de fapt de mana.

-Las-o pe ea... Vino aici...

Banuiesc ca vorbea despre mine. Mi-am dat ochii peste cap, tragandu-mi usor mana de sub a ei. Lui Luke nu cred ca ii va pica foarte bine cand ii voi spune ca iubita lui e lesbiana. Asta daca, bineinteles, as fi vorbit cu el. Citisem undeva ca poti influenta visele cuiva doar soptindu-i la ureche cand doarme. Meh, de ce n-as incerca? M-am aplecat langa urechea ei, soptindu-i la ureche:

-Luke nu te iubeste. De fapt, azi se casatoreste cu prietena lui cea mai buna.

Fata se stramba, intorcandu-se pe cealalta parte. Am zambit, iesind pe usa victorioasa.

LUCAS

-Baiete! Nu ma face sa chem politia!

L-am privit deznadajduit cum se apropie tot mai mult de mine. Ajunsesem prea tarziu... O luasera deja. Imi luasera mica prietena. L-am lasat sa ma impinga pana afara, inainte sa ma intorc la masina cu picioarele de jeleu si inima distrusa. Cred ca el nici macar nu stie ca ea e o virgina. Daca... daca va vrea sa ii faca ceva..? Daca i-a facut deja..?

M-am urcat, privind pamantul. Nu ma mai simtisem atat de prost de cand ii stricasem jucaria preferata la gradi. Bineinteles, am rugat-o pe mama sa ii ia alta chiar cand am ajuns acasa, doar ca de data asta nu cred ca o voi putea repara atat de usor.

Chris spuse ceva, insa gandurile mele erau mult prea departe pentru a-i da atentie. Mi-am scos telefonul abatut, formand numarul idiotului de Kyle.

-Alo?

-Unde e, idiotule? Spune!

-Usurel, frate! Nu ma face sa-mi para rau ca i-am dat drumul.

-Ai facut ce?

-E libera, Luke... In plus, cred ca ar trebui sa stii ca prietena ta a planuit totul.

Am lasat telefonul jos, simtind cum imi creste furia.

-Tu chiar nu suporti sa o vezi fericita cu altcineva, nu travestitule?

-Oh, dar acum vad de unde a invatat ea cuvintele frumoase... Crezi ce vrei, frate. Eu mi-am terminat treaba. Oh si casa de piatra cu scorpia aia. Daca ai stii doar ce voia sa-i faca sarmanei Katelyn... Banuiesc ca nu esti dispus sa asculti.

Si cu asta imi inchise telefonul in nas, intinzandu-mi nervii la maxim.

-Alo!? CE VOIA SA-I FACA!? Kyle! La dracu'!

Am aruncat telefonul pe bancheta din spate, intorcandu-ma pentru prima oara de cand venisem spre Chris.

-Incotro, frate?

-Acasa la Katey. Trebuie sa stiu ca e bine.

M-am intins dupa telefon, formand numarul lui Katey. Ocupat... Sunt foarte sigur ca imi inchide.

-Chris! Da-mi telefonul tau!

-De ce?

-Doar... da-mi-l!

I l-am smuls din mana, formand din minte numarul ei. De cand mi se terminase bateria si n-am putut sa o anunt ca incepuse serialul ei preferat, m-am chinuit sa il retin.

-Alo?

Vocea ei era muzica pentru urechile mele. Parea atat de calma... M-am relaxat. Puiul meu era bine.

-Katey... Credeam ca ma eviti.

-Oh, dar chiar te evitam.

-Ce..? Stai, ce am facut acum?

-Te rog, Lucas Hateway, nu ar fi mai usor sa intrebi ce n-ai facut?

-Bine, ce n-am facut?

-Nimic. Ai facut de toate. Pa acum! Mi-ai intrerupt maratonul de Teen Wolf.

-Vin si eu atunci.

-NU!

-Sunt pe drum, micuto! Nu scapi pana nu imi spui ce ai.

-Chem politia! Protectia copilului! Teoretic, asta inseamna abuz!

-Ce? Ca vin in vizita?

-Fara voia mea!

-Mai taci, Katey... Daca nu imi spuneai de la bun inceput unde locuiesti, acum erai in siguranta.