Prima Noapte -[ Volumul I + Volumul II ]

Volumul II - CAPITOLUL XII

                  LUCAS

Holurile erau agitate, forfotind de tineri energici. Câțiva dintre ei cărau bagaje grele și voluminoase, crescându-mi din ce în ce mai mult curiozitatea.
Înainte sa-mi pot da seama de ce fac, m-am trezit bătând iar la ușa acelei Lexi. De data aceasta colegele sale lipseau.
-Ce cauți iar aici?... Chiar nu te înveți minte?
Stătea pe pat, citind o carte legata intr-o coperta neagra din piele. Am avut brusc imboldul de a mă așeza lângă ea. Îmi amintea într-un fel ciudat de Katey. Ea mereu citea ceva când mă strecuram pe fereastra sa-i spun "noapte buna".

Mă privi lung, apoi ofta și își lasă cartea pe noptiera.
-De ce cară cu toții bagaje?
-Nu știai? Week-end-ul ăsta e zi de vizite.
-Ce face?
-Da... Tata l-a rugat pe Felix sa te anunțe, având în vedere ca sunteți "apropiați". Cum mă așteptasem, a omis sa te anunțe.
-Da! A OMIS! am spus plin de nervi, țâșnind pe ușa.
-Hey! Nu mă uri... Voiam sa...
Am lăsat-o vorbind, trantind ușa tare în urma mea. Nici nu știam ce sa mai cred despre fata asta... Acum e prietenoasa, acum e o scorpie ca frate-su.
Am dat iama în camera mea, aruncându-mi câteva lucruri intr-o geanta de mână. Nu îmi trebuia mare lucru, având în vedere dulapul imens ce mă aștepta acasă. Un weekend departe de rahatul ăsta de loc? Un weekend alături de Katelyn a mea? Un weekend era mai mult decât puteam sa cer. Simțeam cum sunt acaparat de anxietatea sentimentului de bucurie pura. Zâmbetul meu se întindea bolnăvicios, umplând camera de lumina stării mele de spirit.
I-am vizualizat chipul în minte, gesturile, detaliile, toate atât de perfecte... Zilele petrecute departe de ea nu au fost altceva decât un iad continu. Fiecare ora, fiecare minut petrecându-mi-l cu gândul la singura persoana ce mai conta cu adevărat pentru mine.
Mi-am șters repede o lacrima fugara ce mi se prelinse pe obraz, strigand de bucurie.
-KATEY, VIN!

               KATELYN

Mașina se opri în fața unei clădiri atât de cunoscute mie. Gradina exotica din fata casei trezea în mine mii de amintiri. Am revăzut în minte sentimentele pe care le avusesem în acea noapte în care dormisem la el pentru prima oară. Dacă mă schimbasem de atunci? Întrebarea nu își avea rostul aici. Fata din acea seară îmi era complet străină acum. Fericirea și pofta ei de viață de o potriva îmi provoca sila... Obișnuiam sa fiu așa un curcubeu de sentimente... O fire complicata și încăpățânata. Poate ca nu m-am schimbat chiar atât de mult la urma urmelor. Pur și simplu m-am maturizat.

Felix mă ajuta sa ma dau jos, la fel cum făcu și Matt atunci, iar eu i-am mulțumit din priviri.
Am sunat la ușă fără reținere, respirând adânc. Nici nu știam cum ar trebui sa-l iau... Ar trebui oare sa tip direct la el, spunându-i ca știu tot, sau ar trebui poate sa îl interoghez mai întâi de toate..? A doua varianta ar fi mai convenabila pentru mine...
În usa apăru o femeie înaltă și bruneta cu ochi albastrii. Ne zâmbi cald, poftindu-ne înăuntru.
-Matthews! Ai musafiri!
Băiatul apăru în capul scărilor, îmbrăcat într-un tricou gri mulat și niște pantaloni de trening. M-am strâmbat. " Meh, nu e așa de atractiv pana la urma.", spun eu, înghițind în sec. Am respirat adânc, adunându-mi toate forțele sa n-o dau în bara, cum fac eu de obicei.
-Kate... Felix... ce căutați aici, prieteni?
Părea preocupat. Am ranjit. Ii era teama ca as putea afla. Ce drăguț...M-am strâmbat din nou, urcând scările împreună cu Felix.
-Nu vreți mai bine sa mergem în camera mea?
Am ridicat din umeri, privindu-l lung .
-Îmi e indiferent..., am spus cu răceală.
Înghiți în sec, făcându-ne semn sa îl urmam pana la ușa din capătul holului cu veșnica inscripție perversa. Și când mă gândesc ca am ras cândva la asta... De ce a trebuit sa mă trădezi, Matt? Tu dintre toți, de ce..?
Închise ușa în urma noastră, așezându-se pe pat.
-Spuneți tot... Ce Dumnezeu s-a întâmplat de ați venit amândoi aici? Mai ales ca tu Katey îl urăști pe Felix, nu-i așa?  Iar pe tine Felix... nici nu te prea cunosc, frate.
Mi-am dat ochii peste cap teatral, așezându-ma pe covor turcește.
Băiatul îmi văzu reacția și îi făcu semn lui Felix sa se apropie.
-Orice vrei sa îi spui, îi poți spune și fata de mine!
-Știe..?
-Mmhmm...
-La dracu' cu tine, Felix! Așa ești tu discret?! Așa!?
-Matt! Taci naibii! Vorbești cu mine acum, nu cu el!
Vru sa se ridice, dar l-am impins înapoi.
-Nici sa nu te gândești sa te apropii de mine... Cum ai putut!? Cum ai putut sa-ti trădezi prietenul cel mai bun!? Pentru Luke erai cel mai bun prieten, după mine desigur. De ce..?
-Pentru ca te i...
-Nu! Nici sa nu te gândești sa spui cuvântul ăla distrugător... Ești confuz, Matt...
-Te iubesc, Katelyn! La dracu', nu mă pot preface ca nu îmi pasa ca ești cu el... Nu pot, pur și simplu. De fiecare data imi spun ca trebuie sa stau departe de tine, ca altfel te voi pierde, dar apoi te văd și clachez... pur și simplu clachez. Ochii tai, vocea ta, totul... Nu mă urî... Doar pentru ca sunt disperat sa te am.
-Matt...
-Te rog...
-Nu te urăsc... Am încercat sa te urăsc și totuși... Nu pot. Ești prietenul meu, al meu și a lui Luke... Ești singurul lucru ce mă leagă de vechea mea viața. Am nevoie de tine la fel de mult cum ai si și tu... Dar ce ai făcut... De ce mi-ai face așa ceva..?
-Ca sa-ti deschid ochii.
-Ochii? I-am deschis de mult timp.
-Nu cred, Katey... Dacă I-ai fi deschis, ai fi știut ce fel de persoana e Luke. 
-Și ce fel de persoana e Luke, Matt? Vorbim aici despre tatăl copiilor mei, despre băiatul care ti-a fost și Îți este prieten cel mai bun. Deci, ce fel de persoana e Luke?
Își mișcă buzele, strângând din pumni. Se pare ca se lupta cu el însuși asupra unei decizi.
-Luke...
-Da?
-Luke e un fuckboy...Luke e doar un player... Luke nu te merita și nici tu nu meriți sa fi rănită de el!
-Luke nu m-ar răni!  Luke mă iubește!
-Katelyn! Tu te auzi?
-Luke mă iubește!
-Luke te-a înșelat cu sora lui Felix!
Am împietrit, căutându-mi sprijin pe dulapul din spatele meu. Camera începu sa se învârta cu mine, făcându-mi capul sa bubuie. Am simțit căldura lacrimilor și durerea fluturasilor ce mor înăuntrul meu.
-Nu te cred! MINȚI! Mințiți cu toții!
-Oh serios!? Uite-te la asta și spune-mi dacă mint!
M-am ridicat cu greu în genunchi, ca sa văd exact momentul acțiunii dintre cei doi. Mi-am acoperit ochii, izbucnind și mai tare în lacrimi. Gatul îmi ardea și pieptul mă durea. Simțeam un gol mare acolo unde trebuia sa fie inima.
-Destul, Matt! Ai supărat-o destul!
-Nu! Las-o sa vadă pe cine a lăsat s-o f*ta!
-Am zis destul!
Doua brațe mă cuprinsera în totalitate, ajutându-ma sa mă ridic. Cat ai clipi, m-am trezit în mașina lui Felix, în siguranță și la căldură. Acesta mă privea cu tristețe, mangaiandu-mi parul. Mi-am tras nasul, strângându-mi genunchii la piept.
-Îmi pare rău... sunt o plângăcioasa...
-Nu, nu ești... și eu as fi plâns în situația ta și sunt băiat... E un regula sa plângi dacă vrei...
-De unde are el filmarea aia, Felix..?
-Nu știu...
Își scoase jacheta, punând-o în jurul meu. I-am zâmbit strâmb, ștergându-mi ochii cu mâneca.
-Hai sa te ducem acasă...
Drumul fu parcurs în liniște, părând interminabil pentru mine. Mii de gânduri îmi zburau aiurea prin minte, în timp ce zăceam pe bancheta masinii unui parțial străin, înecata în propriile mele lacrimi.
Se opri la un moment dat, ajutându-ma sa cobor. Am intrat amândoi în casa, el ținându-ma în brațe ca și cum as fi fost grav rănita. Și eram... Durea groaznic undeva unde cândva se aflase inima mea. Pun pariu ca tot ce ramase din ea era cenușă...
Mă ajuta sa ma așez pe canapea, așezându-se lângă mine în șezut.
-Cum te mai simți?
-Moarta pe interior, am spus simplu, închizând ochii. Sa nu îți aduci niciodată sora aici.
-Ce vrei sa spui?
-Risc sa o înjunghii... Fix în inima inexistenta...
-Sora mea a fost violată... de iubitul tău, așa ca eu sunt cel care ar trebui sa fie supărat...
-Nu părea ca e prea nemulțumită... sau ca opune rezistenta...
-Știu, nu..? Sora mea e așa o curva uneori.
-Da e... Nu are importanta ca a distrus o viitoare familie și inima unei fete... Chiar nu are importanta.
-Kate...
-Sunt bine... Sau o sa fiu bine.
Se ridica încet, întinzându-se.
-Ar cam trebui sa plec... nu vreau sa iti creez probleme cu părinții.
-De când problemele mele te mișcă pe tine? În plus, ai mei sunt plecați pana mâine... Nu mă lasă singura...
Felix ridică din umeri, așezându-se pe un fotoliu de lângă mine.
-Îmi poți aduce o pătura..? E în camera mea.
Aproba, întorcăndu-se peste câteva minute. Mi-am muscat buza, când o așeza pe mine.
-Felix... Vino aici.
Băiatul se apropie contrariat.
-Apleacă-te...
-Ce? Kate, ce...
-Apleacă-te!
Se supuse, capetele noastre fiind doar la câțiva centimetrii unul de celălalt.
-Săruta - mă...
-Ce?
-Nu mai fi așa de fraier... doar fa-o... știu ca vrei.
-Eu...
-Săruta - mă,  tantalaule!
Îmi lua capul în mâini ușor, lipindu-si buzele la fel de ușor de ale mele.
-Doar atât poți? Haide... te socoteam un tip cu mai nult potențial.
Își dădu ochii peste cap, sărutându-ma din nou, din nou și din nou, pana ce amândoi am rămas fără suflu.
-Kate...
-Hmm..?
-Ai niște buze atât de dulci...
Am zâmbit, făcându-i loc lângă mine.
-Nici tu nu ești prea rău.
Felix se descălța fără sa stea prea mult pe gânduri și se așeza lângă mine. Mirosea a Briza marina și scorțișoară. Am inspirat cu nesaț, lăsându-mi capul pe el.
-Ce mult as vrea sa-l pot uri,  Felix?
-Pe Luke?
-Da...

                LUCAS

Ușa casei sale trezea în mine mii de amintiri. Nici nu știam ce am sa-i spun sau ce am sa fac când o văd... Probabil ca am sa o iau în brațe și am s-o învârt... Apoi am s-o sărut și n-am sa îi mai dau drumul.

Am scos cheia de unde știu ca o ascunde mereu și am deschis ușa alba de la intrare. Fericirea mea din acel moment pur și simplu ju avea limite... Am deschis ușa, zâmbind.
Am intrat in hol, căutând prima oară in bucătărie. Nimeni... Am înaintat în sufragerie, văzând televizorul aprins. Bingo... Am sărit în fata canapelei, rămanand perplex. Acel nenorocit de Felix o ținea în brațe așa Cum obișnuiam eu sa fac.
-Luke..?
M-am încruntat, luându-mi bagajul de jos fără sa scot un sunet în plus.
-Luke! Te rog, stai!