Prima Noapte -[ Volumul I + Volumul II ]

Capitolul XVI

    
           KATELYN

Ochii săi verzui se deschisera brusc, arzând de extaz. Mă cuprinse în brațe strâns. Am tras adânc aer în piept, zâmbind în sinea mea. Mirosul sau obișnuit se întorsese... L-am îndepărtat cu un gest, analizându-i chipul. Culoarea din obraji reveni parțial, la fel și strălucirea vie a ochilor săi. Eram conștientă ca tocmai îmi salvase prietenul de la ceea ce putea fi viața unui om al străzii...
-Katey... Îmi pare rău pentru atunci. Trebuia sa vin după tine...
I-am pus un deget la gura, făcându-i semn sa tacă.
-Știu... Și mie îmi pare rău că sunt o isterica uneori.
-Isterica? Ești o mica boboacă dusa rău cu pluta, dar Mersi... Nu știu ce s-a întâmplat, sau cum am ajuns la spital, dar cred ca sunt încă în viață cu ajutorul tău.
-Și a lui Matt... Ar trebui sa-i mulțumești... l-ai pocnit cam rău.
-Am făcut ce?
-M-ai pocnit zdravăn, frate...
Băiatul intra în camera, cu un zâmbet plin de ușurare întipărit pe chip. Trecu pe lângă mine, îmbrățișându-l strâns pe Luke.
-Jur ca dacă mai pui vreodată mana pe droguri, te omor cu mana mea, înțeles?
I-am privit amuzata pe cei doi frați din alta mama, întrebându-ma cum ar fi fost sa-mi petrec întreaga vara cu ei doi. Mmm, cu o rezerva de nervi și spray paralizant pentru serile în care Luke se decide sa bea peste măsură, m-as descurca de minune.
-Tu de ce razi, Sfânta Filoftea? Vino încoa'!
Și așa am fost trasa în îmbrățișarea de urs a celor doi.
-Aer..!
-Apa!
-Oh, mai tăceți... Mă sufoc, dati-mi drumul!
-Shh... știm ca-ti place.
Mi-am dat ochii peste cap. Îmi cam plăcea.

-------------------------------------

Casa lui Luke trebuie sa fi fost la fel de dezordonata cum o lăsasem în acea seara. Vedeți voi, de când a fost luat de prea multe ori de părinți cu replica "Cat ești în casa mea" , a decis sa strângă bani și sa-si închirieze o garsoniera. Nu era prea mare, dar era a lui.
Am luat cheia de la Matt, întorcănd-o în broasca.
-S-ar putea sa fie cam mizerie...
-Las-o așa... vreau doar sa dorm în momentul de fata.
-Ce? Dar e 5 după amiaza...
Am deschis ușa larg, " lovindu-ma" de mirosul de flori, atât de nespecific lui Luke. Ea... Am văzut-o în mijlocul sufrageriei, tolănită pe canapea și cu zâmbetul ei de hiena întipărit pe buze. Mi-am controlat impulsul de a-mi înfige mâinile în coama ei blonda.
-Bun venit acasă, iubitule! Mi-ai lipsit mult!
Se ridica fulgerător de repede, agățându-se de gatul sau. Sărutul în care îl trase fu mult prea teatral chiar și pentru Barbie asta. Părea ca se străduiește mult prea mult... de parcă se hrănea cu durerea pe care mi-o provoca mie. Și durea a naibii sa-i văd așa...
El se desprinse primul, uitându-se năucit când la mine, când la ea.
-Da... și mie.
-Matt!
Băiatul tresari, uitându-se la ea ca la felul 14. Frica din ochii sai era atât de amuzanta, încât nu mi-am putut stăpâni un zâmbet. Dacă as fi fost în situația lui și eu as fi fugit mâncând pământul pana acum, după ce bineînțeles as plesni-o peste fata cu o tigaie și calca-o cu un tanc de război.
-Ce mare te-ai făcut! Și tu mi-ai lipsit, sa știi...
Ii puse o mana pe obraz, strângându-l la fel cum o bunica își strânge nepoții. Mi-am dat ochii peste cap atât de tare, încât am crezut ca îi voi pierde.
Când se întoarse spre mine, în privirea ei apăru și altceva: dezgust.
-Katelyn... Drăguță geaca... Aveam și eu una la fel, înainte s-o donez săracilor.
-Oh, tu marinimoaso!
Tocmai am realizat ca spusesem asta cu voce tare. Fata parul surprinsa, apropiindu-se de mine cu doi pași.
-Ti-am dat cumva eu voie sa vorbești?
-Dar ce draga, acum vrei sa-ti cer și autorizație? Hai mai scutește-ma!
Cuvintele curgeau din mine cu atâta furie, chiar dacă întreg corpul îmi tremura. Ii țineam piept... Chiar îi țineam piept unei parașute de a unsprezecea! Woo!
-Tu, boboaca fără minte, vezi ce-am sa-ti fac!
Vru sa sară pe mine, dar fu îndepărtată de Luke, care îi șopti ceva la ureche.
-Nu! Am s-o distrug!
-Destul, Anabelle! Cu toții știm ce I-ai făcut lui Katey!
Fata aborda o figura rănită, ca și cum părea cu adevărat afectata de afirmația celor doi.
-Ce vreți sa spuneți..?
Luke îi dădu drumul, iar ea se așeza pe canapea.
-S-a terminat, Anabelle! M-am saturat de tâmpeniile tale... Nu mai ești fata de care m-am îndrăgostit.
-Lukey... iubitule!
-Nu... Pleacă, te rog! Am avut o zi mult prea lunga sa mai trebuiască sa te tolerez și pe tine...
Se încrunta, sărind în picioare.
-Te despărți de mine?! Nu... nu ai cum sa te despărți de mine, pentru ca mă despart eu de tine!
-Orice te face sa dormi mai bine la noapte, scumpo...
-Huh, mă lași pentru o boboacă?! Ce poate sa-ti ofere ea? Nici măcar n-a făcut-o vreodată... Ai sa innebunesti fără mine, Lucas! Îți garantez!
Și cu asta ieși pe ușa ca un fulger, trantind ușa în urma sa.
Am privit lung ușa,  înainte sa izbucnesc în ras. Ambii băieți își întoarsera privirile spre mine, incruntandu-se.
-Răuțo... Săraca fata, frate! Nu zic ca nu merita, dar... nu puteai sa fi mai puțin dobitoc cu ea?
-Nah... După tot ce i-a facut lui Katey? Nu Mersi. Decii... Cine vrea sa vadă un film?
-Eu! Ne uitam la Titanic?
Cei doi schimbara o privire fugara intre ei, înainte sa se întoarcă la mine.
-Așa sa fie... Frate, adu batistele... Prevăd niște lacrimi bărbătești.