Prima Noapte -[ Volumul I + Volumul II ]

Volumul II - CAPITOLUL VIII

M-am ridicat in sfarsit de pe ea, lăsându-mi trupul sa cada pe pat lângă fata. Acesta mă privea și îmi zâmbea într-un mod ce mă făcea sa mă simt ca ultimul nenorocit de pe lume. Am oftat prelung, luându-mi pachetul de țigări din buzunar și scoțând una.
-N-ai voie sa fumezi aici... O sa am probleme.
I-am fixat privirea, trecându-mi vârfurile degetelor peste chipul ei.
-Shh... Acum vorbești, nu? De ce n-ai făcut-o când te-am violat? Puteai sa mă oprești, sa știi...
Înghiți în sec, apropiindu-se de mine. Frustrarea mea trecu, lăsând locul atitudinii mele neutre și dezinteresate. Așa le tratam pe toate după ce îmi terminam "treburile" cu dânsele. Pana la urma, aceasta purtare este o necesitate, având în vedere ca dau dependenta și dacă le dau apa la moara nu mai scap de ele.

-Cine a zis ca voiam sa te opresc?
Am pufait o data din țigara gânditor, pierzându-ma încet prin fumul des și înecăcios.
-Te rog, nu te mai purta ca o curva.
-Dacă te plac înseamnă ca sunt o curva?
Nu avea rost sa o privesc. Nu acum când îi încâlcisem sentimentele în așa hal.
-Fabulezi. Nu ai cum sa mă placi.
-De ce spui asta..? Ea nu e singura care are dreptul sa si-o tragă cu tine, sa știi!
Am strâns restul de țigară în mana, deschizând geamul și apoi scăpând de ea, totul cu mișcari lente. M-am întors spre ea, împingând-o iar pe spate. Ea ranji cu toți dinții, doar ca eu fierbeam de furie ca putea vorbi cu atâta impertinenta de iubita mea. Mi-am lăsat capul mai jos, simțindu-i respiratia mai accelerata. Am zâmbit în sinea mea.
-Asculta, nu ai absolut niciun drept sa vorbești așa de iubita mea, bine? Ea e singura care are dreptul ăsta, de fapt. Tu ești doar una cu care am ales eu sa mă distrez, spre disperarea fratelui tău. E simplu de înțeles scopul tău aici, curvuliță.

Rânji, întinzându-se sa mă sărute. I-am pus o mana pe frunte, reușind sa mă feresc tocmai la timp. Pufni supărată, scoțându-mi limba. Am oftat. Tipa asta mă va aduce la disperare.
-Ce scoți limba? Vrei sa ramai fără ea?
Aproba din cap, ducându-mi disperarea pana la cote maxime. Ea părea mai mult decât fericita sa asculte și sa primească micile mele agresiuni fizice și verbale. Nu asta intenționasem în prima instanță... Voiam cumva sa-i stârnesc teama de mine, poate chiar demnitatea aia rămasă acolo pe undeva. Depășit de situație, m-am ridicat și am început sa mă îmbrac. Fata paru contrariata și supărată în același timp de gestul meu. Nu le-am dat atenție privirilor ei rugătoare și mirate, ba din contra ele mă împinsera sa mă grăbesc.
-Unde pleci? Asta a fost? Mă f*ti și pleci?
-Cam așa se face pe la noi pe la liceu.
I-am zâmbit fals, trecându-mi hanoracul peste cap. O făcusem deja de oaie, nu voiam sa prelungesc momentul și eventual s-o fac de capra.
-Așteaptă..! Nu mă poți lasă așa!
-Da' ce vrei sa-ti mai fac, femeie? Ai primit deja destul.
-N...nu vreau sa pleci!
-Vezi? Asta a fost greșeala ta... Ca te-ai îndrăgostit de cineva ca mine. Acum suferi.
Am dat-o ușor înapoi, apăsând pe clantă. La dracu'! Am uitat ca am încuiat drăcia asta. Am vrut sa învârt cheia în broasca, dar Ia-o de unde nu-i. Brusc am început sa blestem ziua în care m-am născut, plus niște menționări adiționale ale brunetei din spatele meu. M-am întors plin de nervi, analizând-o din cap pana în picioare. Era încă îmbrăcată în minunatul costum al Eveii, purtând unul dintre cele mai inocente zâmbete. Am simțit un impuls de a-mi da pumni, pentru ca voisem intenționat sa mă încurc cu o astfel de tipa problematica.
-Gata cu jocurile, brunetico. Da-mi cheia!
-Ce sa-ti dau?
-Știi tu, o chestie de metal... Ce intra în usa..?
-Ooh, asta?
Scoase cheia de la spate, fluturându-mi-o în fata.
-Da! Acum da-mi-o... încet... Haide!
-Mă tem ca nu se poate.
Mi-a "căzut" fața.
-Și de ce, mă rog?
-Trebuie sa mă prinzi, dacă vrei s-o iei!
Și așa începu sa alerge în direcția opusa, chicotind într-una.
-Hey, vino aici! Nu am chef de jocurile tale! Bruneto!
-Prinde-ma, dacă poți!
-Zi-mi măcar cum te cheamă... E enervant sa trebuiască sa-ti spun "bruneto".
-Lexi! Lexi Hateway.
Mi-am dat ochii peste cap, dezaproband din priviri.
-Cum spui tu... acum, vrei te rog sa-mi dai cheia aia nenorocita?
-E nenorocita? Începe sa-mi para rău pentru ea.
Mi-am dat o palma peste cap, luând-o la fuga pe urmele ei.
-Nu mai face pe proasta, Lexi! Chiar nu am chef...
-Pai, dacă nu ai chef... Hai sa oprim asta.
Se opri din alergat lângă ferestra și intr-o fracțiune de secunda "scăpa" cheia. Mi-am pus mâinile în cap, trăgându-ma de par.
-Ce mama naibii ai făcut, copile?!
Am împins-o la o parte, privind cu ciuda în josul ferestrei. Al dracului noroc... fix când scăpa omul o cheie, nu-i picior de om afară.
M-am lăsat sa cad peste perete, luându-mi capul în mâini.
-Oops... cred ca a alunecat.
-Taci... Te rog, doar taci!
Ridică din umeri, așezându-se lângă mine, atât de aproape încât aveam constant acest sentiment de sufocare. Și exact în acel moment mi-am dat seama ce înger de fata aveam eu acasă. Nu exagerata, nu pretențioasă, nu nimic... îi ajunge simplul fapt ca o iubesc, răspunzându-mi cu aceeași moneda.

O fixam înciudat cu privirea, mormaind în barba câteva înjurături.
Acesta se mulțumea doar sa îmi zâmbească și sa încerce sa îmi ia mana de câteva ori în mana ei. Repet, sa încerce, pentru ca vinovăția ca o înșelasem pe singura fata pe care o iubesc cu o disperata mă rodea pe dinăuntru. Fusesem atât de orbit de furie și de situație, încât nu stătusem sa analizez mai pe larg împrejurarea. Nu am stat sa mă gândesc ca ceea ce făceam se putea foarte bine considera înșelătorie. Gândul ca ea ar putea afla îmi chinuia sufletul în ultimul hal.
-Ce-i cu boticul ăla, scumpete?
M-am încruntat la ea, maraind gutural.
-Te rog, la câți nervi am acum, tu îmi mai lipsești... Nu abuza de inofensivitatea mea. Sunt un tip imprevizibil...
-Nu cred eu ca pe iubita ta aia de acasă ai rănit - o vreodată.
-Ba sa știi ca era sa o fac... odată, când încă eram consumator de droguri. Înainte sa fim un cuplu...

Fata mă privi cu simpatie, ridicând din umeri.
-Dar totuși n-ai făcut-o. Ce te-a oprit?
-Vocea ei... te rog îmbracă-te... Mă simt deja destul de vinovat.
Zâmbi.
-O iubești, nu?
-Da... Cred c-o iubesc... O iubesc ca un prost... Sunt blestemat de persoana ei... blestemat sa zac...
Ofta, ridicându-se în picioare.
Am privit - o cum se îmbracă și cum apoi scoate o cheie din buzunar. Am rămas perplex.
-Dar parcă ai...
-Nu sunt proasta sa rămân blocată cu un violator în serie mai mult decât este nevoie. Este înspre garanția mea ca pot fugi oricând ai scăpat de sub control.
Mi-o întinse, privindu-ma lung.
-Du-te la ea... Lupta sa te întorci. Va meritați unul pe altul. Eu n-am sa spun nimănui ce s-a întâmplat aici, asta dacă nu vrei tu.
-Ești chiar de treaba.
-Da... As fi vrut totuși sa te cunosc înaintea ei. Dar, norocu-i Noroc. Hai fugi pana nu mă răzgândesc.
Am rămas mut, zâmbind. I-am luat capul în mâini, sărutând-o scurt pe buze în semn de mulțumire.
-Mersi!
-Da, da știu sunt uimitoare... hai mai pleacă!
Am deschis ușa, trăgând cu coada ochiului la bruneta din spatele meu. Interesanta persoana, n-am ce spune... Dar nici nu exista comparație intre ea și Katey a mea. Katey a mea a luptat pana în ultimul moment când am vrut s-o violez. E adevărat ca tot în mâinile mele a sfârșit, dar a sfârșit cu demnitate, deținând permanent controlul asupra situației, asupra amandurora. Lexi e slaba, fără demnitate.... S-a injosit prea mult, după părerea mea.