Prima Noapte -[ Volumul I + Volumul II ]

Capitolul V

KATELYN

Camera in care ma aflam ma apasa parca, cu o forta invizibila. Nu mai suportam sa stau aici! Mi-am lasat capul sa se sprijine de perete si mi-am inchis ochii. Prin minte mi-a trecut imaginea lui, intins pe patul sau de acasa, privindu-ma. Nu cred ca mi-a mai fost vreodata atat de dor de el cum imi este acum. Poate pentru ca inainte de asta, nu trecea o zi fara ca eu sa-l vad si el sa ma vada...

Mi-am inaltat privirea spre baiatul care acum venea spre mine. Ce o mai vrea si tipul asta?

-Cu cine vorbeai adineauri? m-am auzit intreband plictisita.

-Nu e treaba ta, draguta. Ridica-te! Avem treaba.

M-am cutremurat, prinzandu-ma de piciorul canapelei, in caz ca voia sa ma ridice fara voia mea.

-Ce vrei sa spui?

-Anabelle, i... iu..., inghitit in sec.

-Iubita?

-Mda... Anabelle, iubi...

-Dumnezeule! Continua-ti ideea! Stiu prea bine cine e Anabelle.

-Da, pai chestia e ca ti-a platit eliberarea. Mergem la ea.

-Despre asta era vorba? Voiai bani ca sa ma eliberezi? Tipule, aberezi! Daca ar fi fost vorba numai de atat, Luke ar fi venit pana acum cu banii.

-Ce? Te doare ca prietenului tau i-a pasat mai putin de tine, decat iu... bi...

-IUBITA!

M-am desprins de bratul canapelei incet, fixandu-l cu privirea pe tipul din fata mea. Era numai vina lui! De ce trebuie mereu sa se bage cineva si sa-mi complice mai mult relatia cu Lucas!? Refuz sa cred balivernele pe care le spune tipul asta. Si totusi... daca spune adevarul, atunci e clar ca prietenia noastra ,ce promisesem ca va fi eterna, tocmai ne dovedise ca etern e cea mai mare minciuna inventata vreodata de omenire. Si in plus, am indurat destul... Ani si ani in care il vedeam cu alte fete mai dragute decat mine si eram nevoita sa ma inteleg cu toate, doar de dragul sau. Numai de dragul sau mi-am trecut de atat de multe ori peste demnitate... Totusi, cred ca sunt in sfarsit de acord ca dupa tot acest timp merit o pauza departe de el.

M-am ridicat alene, lasandu-l sa ma impinga pana la usa. Cred ca ar trebui sa las ura la o parte, macar pentru o zi si sa-i multumesc fetei ca m-a eliberat. Sincer, n-am nicio idee ce ar fi avut tipul asta de castigat din capturarea mea pentru o amarata de zi. Bani? Oare il distreaza chestia asta? Parea destul de plictisit cand imi vorbea, de parca era obligat sa faca asta. E ceva ciudat la mijloc...

-Asteapta!

-Ce mai e, Katelyn?!

Vocea ii suna a disperare, ca si cum se grabea sa scape de mine, doar ca sa se termine toata treaba asta. Asa ceva e macar normal? Nu, trebuie sa mai fie cineva cu el...

-Cu cine ai vorbit de fapt la telefon?

-Ti-am mai spus ca nu e treaba ta!

L-am privit cu incapatanare, asezandu-ma pe canapea.

-Eu NU plec de aici pana nu imi spui cu cine ai vorbit! Si poti sa ma tarasti pana afara, dar fi atent ca tip. Tare!

Ofta, punandu-si mainile in cap. Cred ca tocmai l-am scos din minti. Ha, misiune indeplinita.

-Daca iti spun... taci pe vecie si vii cu mine de buna voie?

-Desigur.

-Juri?

-Jur.

Mi0am dus o mana la spate cand el nu se uita, incrucisandu-mi degetul aratator cu urmatorul. Juramintele insemnau ceva pentru mine, dar smecheria cu degetele ma salva de fiecare data. Am zambit.

-Anabelle... Am vorbit cu Anabelle. Mi-a zis unde sa ne intalnim, ca sa-mi dea banii.

O parte din mine era sigura de raspuns, cat despre cealalata, doar voia sa verifice.

-Si de unde ai numarul lui Anabelle?

NU paru deloc impresionat de remarca mea, asa ca raspunse mai calm decat voiam eu.

-Stii Katelyn, chiar daca e greu de crezut, Anabelle a fost iubita mea candva. Deci, cum crezi ca as fi putut vorbi cu ea fara numarul de telefon?

Da... Am gandit-o destul de prost pe asta. I-am analizat expresia fetei. Era abatut... foarte abatut. Cred ca ii era dor de ea.

-Iti e dor de ea, nu?

Acum tresari, fixandu-ma cu privirea.

-Pai da... altfel de ce crezi ca m-as fi bagat in chestia asta?

Incerca sa zambeasca, dar ii iesi numai o strambatura draguta. Daca stau sa ma uit la el acum, era chiar dragut. Parul sau era ondulat, ochii straluceau vii in spatele ramelor negre ale ochelarilor, iar pe mana rasarea abia vazut un tatuaj de sub maneca.

-Ce-i ala?

Isi privi mana si zambi, ca si cum tocmai ce isi adusese aminte de ceva placut. Mi-o intinse, iar ce mi-a fost dat sa vad clar mi-a atins coarda sesibila. Scria: Ana 4ever. Am zambit.

-Ea ce a spus despre el?

-Nu a apucat sa-l vada... Cand am venit la ea sa i-l arat, era cu Luke...

M-am cutremurat.

-Deci Luke chiar e un mare nemernic...

-Mie mi-a dat toate motivele sa cred asta. Katelyn... eu... Ar cam trebui sa-ti spun ceva.

-Hmm?

-Nu eu am avut in gand sa te inchid aici, ci Anabelle...

Am facut ochii mari.

-Anabelle? Esti sigur de ce zici?

Aproba scurt.

-Dar...

-Te uraste. Katey...

-Da, stiu... Dar credeam c-o iubesti. De ce ai trada-o?

-Cosidera asta o parte din rabunarea mea. Nu-ti face griji... Ii voi spune ca eu te-am pierdut. Du-te direct acasa si evit-o pe cat posibil. Cu cat afla mai tarziu unde te aflii, cu atat mai bine.

-Stai! Unde voia sa ma duca?

-Voia sa te inchida in subsolul ei, Katelyn... S-a ticnit de tot de cand cu Luke. Apropo de el, va veni aici. Vrei sa il astepti?

Am stat sa reflectez o secunda, inainte sa rostesc cu hotarare:

-NU! Eu nu mai am ce vorbi cu el.