Prima Noapte -[ Volumul I + Volumul II ]

Capitolul XXI

Razele soarelui îmi mângâiau chipul cu căldura lor. M-am strâmbat. Ceva îmi gâdila nasul. Am deschis ochii leneșă, ca sa întâlnesc doua chipuri abia trezite din somn cum se joaca pe fata mea cu o pana. Am oftat prelung.
-Știți, de obicei când te trezești de dimineață, nu torturezi alți oameni cu o pana. Așa ceva nu se face!
-Încă mă doare gatul unde m-ai zgâriat aseară, Katey!
Am ranjit, închizând la loc ochii.
-Asta primești dacă tipi ca un descreierat în fața unui ecran. Știi ca ei nu te pot auzi, nu?
-Cum!? Nu pot? Viața mea... O minciuna.
Mi-am dat ochii peste cap, căutând adăpost sub o perna. Mult mai bine... Liniște și pace.
-Katey...,i-am auzit strigand în cor.
-CE?
Vocea mea suna chinuita de sub perna, așa Cum se simțea fiecare particica a corpului meu acum.
-Ne e foame.
Am ridicat puțin perna, doar cât sa le văd fețele de cerșetori.
-Pai uite acolo bucătăria. Va urez succes!
-Frate, tu știi sa gătești?
-Am încercat odată, dar... în loc sa gătesc mâncarea, am gătit bucătăria.
Mi-am dat ochii peste cap.
-Frumoasa piesa de teatru... ce maimuțoi, doamne!
M-am ridicat anevoie în picioare, pornind mai mult târâş spre bucătărie.
-Te iubim! se auzi din cealaltă camera.
-Mda... și eu mă iubesc.

După un mic dejun acceptabil zic eu, a urmat o alta dilema existențială din viața celor doi. Am sa cedez nervos curând...
-Îmi pare rău,  dar am căzut de acord ca eu stau cu ea azi, așa ca eu o duc la școală.
-Frate... O s-o ai toată ziua! Lasa-ma pe mine s-o duc la școală..!
-Înțelegerea-i înțelege..! șuieră Luke.
-Oh, mai dute-n...
-Gata! Matt, ia-ti mașina! Luke, vino cu mine! Mergem toți cu o singura mașină.
-Dar...
-Am auzit cumva un dar?!
-Nu, doamna!
-Domnișoară, nesimțitule!
I-am apucat de mână pe amândoi, târându-i către mașină.
-Condu! Întârziem la prima ora...
-Care ora? Kate, azi plecam în excursie.
Cred ca m-am holbat la el vreo cinci minute înainte sa-mi dau seama de ce tocmai spusese.
-Ce? Dar eu nu mi-am făcut nici măcar bagajele...
-Stai liniștită, iubito! Ți le-am făcut noi!
Zâmbira la unison, arătând cu mana spre portbagaj. M-am încruntat, privind tot înainte la drum. Chiar nu aveam starea necesara sa îmi petrec nu știu care ore într-un autocar cu tineri transpirați. Și pentru ce? Ca sa ajung într-un loc în care nici nu vreau.
-Gata de distracție, iubito?
-Yupii...
-Am sa iau asta drept un da.
Matt baga piciorul în accelerație, rotile scoțând un sunet ascuțit. A trebuit sa-mi infig mâinile în scaun, sa nu zbor prin parbriz.
După o cursa infernala, parcă mașina in afara scolii, chiar lângă trei autocare gigantice ce-si așteptau elevii. M-am crucit. Câți copii veneau în excursia asta?

Am privit lung spre grupul de elevi adunați în curtea scolii și cei opt profesori coordonatori care urmau sa vina cu noi. Am recunoscut-o pe doamna de biologie și sport, domnul de mate și restul. Ochii mei alegau după noul profesor de istorie, ce se pare ca era cu spatele. Când se întoarse am crezut ca voi avea un atac de panica. M-am înecat cu propriul aer, simțind cum sunt năpădita de amintiri înfricoșătoare.
-Katelyn! Ce ai?
-Sh... Shane!
-Ce?
Își ridica privirea, incruntandu-se. Ochii săi scăparau auriu viu, iar buzele se zdrobeau una de cealaltă cu nervozitate. Era greșit sa cred ca gestul sau era incredibil de sexy?
-Deci pana la urma nu mintea, Luke, frate... A primit postul.
-Normal ca l-a primit... mita rezolva orice.
Dezgustul din vocea lui Luke era imposibil de nedectetat. M-am cutremurat. Era totuși fratele sau mai mare...

Shane își îndrepta brusc privirea spre noi, rânjind când imi întâlni privirea. Păru sa-si ceara scuze de la ceilalți, înainte sa se desprindă de grup și sa vina la noi.
-Frate! A trecut prea mult timp...
Își întinse brațele spre el, însă Luke îl respinse brutal.
-Eu cred ca prea puțin. Ce cauți aici, Shane?
Asemănarea dintre cei doi era izbitoare. Parcă vedeam un Lucas mai matur în Shane. Aceeași ochi schimbători, același par parcă făurit din fir de aur și aceeași aroganta întipărită pe chip. Doar ca fratele sau mai mare avea cicatricele vieții de adult întipărite în tot ceea ce făcea. Își pierduse într-un fel strălucirea de odinioară... Nu mai pare acel adolescent pervers și nesăbuit ce obișnuia sa-mi scoată peri albi când eram un copil.

Shane se încrunta, forțându-l pe Luke sa-l privească în ochi.
-Hey... M-am schimbat, bine?
-Ai început amenințând-o pe Katey... eu nu prea cred ca te-ai schimbat.
-Nu... nu pot sa cred c-ai luat-o în serios! Nu ti-as răni mica prietena... mai ales ca știu cât înseamnă ea pentru tine.
Își îndrepta privirea spre mine, zâmbind.
-Buna, dinți de veveriță! Ai crescut...
M-am încruntat.
-Nu pot sa spun ca mi-a lipsit porecla aia.
Rânji.
-Același tupeu. Ai sa te înveți vreodată minte?
Am dat din cap negativ, răspunzându-i cu un alt zâmbet malefic.
Se muta pe Matt, strângându-i mana prietenește. Acesta arata puțin stingherit.
-Și tu ai crescut. Pot sa văd ceva fibra musculara acolo.
Ii făcu cu ochiul, întorcăndu-se spre mine.
-Dar tu Katey... pe tine nu te mai recunosc... Unde-i îngerașul care mă credea de fiecare data când îi spuneam ca sub patul lui Luke trăiesc monștrii care-l vor răpi pana dimineață?
Nu m-am putut abține sa nu zâmbesc. Cred ca aveam și amintiri plăcute cu tipul ăsta.... adică, în seara în care îmi spusese asta, eu și Luke avusesem una din certurile noastre stupide.
-E încă acolo... încă verific în fiecare seara sub patul lui Luke când dorm la el.
-Nu, nu faci asta.
-Crezi tu... asta vreau eu sa crezi.
Shane zâmbi, făcându-ne semn cu mana.
-Pregăti-va de plecare, copii! Matt și Luke, clasa a unsprezecea împarte autocarul cu a doisprezecea.
Luke se crispa.
-Ce? Dar Katey?
-Katey va merge cu clasa ei.
-Nu poți face asta! Katey vine cu noi.
-Nu eu hotărăsc, Lucas. Îmi pare rău...
-Ai spus ca vrei sa-mi arăți ca te-ai schimbat... atunci arata-mi!
Shane îl fixa cu privirea, înainte sa ofteze lung.
-Bine... dar trebuie sa găsești un înlocuitor pentru fata.
-Matt?
-Ce? Nu! Sa fie clar ca n-am sa-mi petrec patru ore cu bobocii...
-Hai frate ! E rândul meu cu ea azi, ai promis!
-Las-o balta ,tipule!

         Câteva minute mai târziu

Matt: Îmi ramai dator vândut..!