Prima Noapte -[ Volumul I + Volumul II ]

Volumul II - CAPITOLUL VI

-Ce faci acolo atât? se auzi vocea fetei, ce mă scoase din ipotezele mele acuzatoare.
-M-am pierdut printre aplicații, am spus și eu la rândul meu cât de sincer am putut.
Fata ofta și îmi smulse telefonul din mana. Mi-l întinse înapoi puțin enervata.
-Uite! Grăbește-te și tu... Nu ar trebui sa fiu aici cu tine atât de devreme.
-Credeam ca ești pe deplin independenta, draga.
-Nu chiar pe deplin... ceva pe acolo.
Mi-am pus telefonul la ureche, așteptând. Flacara romantismului ce ardea deja în mine mă făcuse sa uit ca îmi sunam iubita gravida la 6 dimineața. Suna de câteva ori și se închise brusc apoi.
-Mi-a închis..., am spus pe un ton plin de regrete.
Fata râse.
-Ce tarfa. Pun pariu ca fix acum doarme cu altcine...
-Taci! Katelyn nu e așa... cred ca o confuzi cu Anabelle.
-Cum spui tu.
Am format din nou ,scos din sărite de data acesta. Îmi răspunse o voce pe jumătate adormita, atât de familiara încât am simțit mii de fiori pe șira spinării.
-Alo..? Care-i problema ta, omule? Sa suni necunoscuți la 6 dimineața.
Am zâmbit cu jumătate de gura. Nici nu mă așteptam ca măcar sa bănuiască cine sunt.
-De unde știi ca sunt un străin?
Urma o pauza lunga în care tot ce puteam auzi era respiratia ei sacadata. Era oare cu putință sa mă fi recunoscut numai dintr-o simpla propoziție? Ofta. Bănuiesc ca nu.
-Uite, dacă ție la 6 dimineața Îți arde de scenarii din cărți clișeice ca "Anonimul", las-o balta! Am avut o zi de toată ciocolata neagra ieri ca sa mai am măcar puterea sa suport și un necunoscut sâcâitor.
Nu mi-am putut înfrâna un mic zâmbet. Era aceeași ființă sarcastica și " înfricoșătoare" din totdeauna. Mi s-a strâns stomacul. Îmi lipsisera glumele sale nesărate atât de mult... De ce sa n-o mai provoc puțin, dacă tot sunt aici?
-Mă crezi sâcâitor deja? Pff și eu care credeam ca putem fi BFF.
-Nu sunt interesata! Am deja un BFF blond, ce tinde sa fie extrem de gelos când vine vorba de prietena ei.
-Știi ca urăsc când îmi spui blond, nu? Ti-am mai spus ca sunt saten cu reflexii blonde.
Urma iar o pauza. Aștept reacția ei cu sufletul la gura și pumnii încleștati. Pentru mine răstimpul în care nu am vorbit cu ea pare o eternitate de singurătate.
-L-Luke..?
Vocea îi era scăldată în emoții, tremurânda și nesigura. Am zâmbit din nou trist.
-Nu... bunica.
Vocea I se frânse.
-Îmi e dor de tine...
M-am așezat jos cu spatele lipit de perete. Lumea se învârtea pur și simplu cu mine în acel moment. Glasul sau era singurul lucru ce îmi putea controla emoțiile atât de bine. Când ea plângea și eu plângeam, poate nu pe exterior, dar în interior durea ca naiba.
-Sa nu te aud, Katey... De ce ti-ar fi dor de cineva ca și mine?
Mă simțeam vinovat... Mă simțeam vinovat ca singurul motiv pentru care ea era așa arunci eram eu și numai eu. Nu fusesem în stare sa o apar când avusese cea mai mare nevoie.
-Luke... Nu vorbi și tu ca ei. Bănuiesc ca... ca ne dam seama ce înseamnă cu adevărat cealalt pentru noi numai când ne este luat. Așa ca imaginează-ti, dacă te-am iubit și înainte cum mă simt acum.
Urma o pauza lunga în care ea părea ca își aduna puterile sa își controleze vocea. Am simțit ceva cald și umed cum mi se prelinge pe obraz. Lacrimi? Imposibil, eu nu plâng. Am șters-o repede, trăgându-mi nasul.
-Nu se poate, plângi domnule bad ass?
Mi-am dat ochii peste cap, sprijinindu-mi capul de perete.
-Oh, deci asta auzi, nu?
-Te rog, se poate sa te fi înmuiat atât?
-Am sa ies de aici cumva... Îți jur.
-Nu trebuie sa Juri ceva ce îți este peste puteri sa faci.
-Continui sa mă subestimezi, iubito... Am sa-ti demonstrez eu odată și odată.
-Ha! Tot aștept sa fiu uimita, Lucas Hateway.
Mi-am luat telefonul de la ureche, trecându-mi degetele peste ecran.
-Vreau sa iti spun atâtea... dar îmi e teama ca va trebui sa aștept sa ți le spun fata în fata.
-Și eu am multe sa-ti spun... Cred ca voi începe doar cu " Te iubesc"... Și cu " Te rog întoarce-te la mine" ...

Am auzit pașii pe hol, semn ca nu mai eram singurii trezi. Fata de lângă mine îmi smulse telefonul din mana, varandu-l în buzunar. Când am aruncat o privire mai atenta la chipul sau, l-am văzut brăzdat de lacrimi pe care încerca fără succes sa le acopere.
-Cumva plângi?
Își întoarse capul în partea cealaltă.
-Hey... Nu am spus niciodată ca sunt făcută din piatra... Haide acum! Cred ca îl aud pe unul dintre profesori.
Mă lua de mână și alerga cu mine pe hol pana în dreptul camerei mele.
-Cred ca te descurci de aici. Am plecat!
-Stai.
Mă privi lung, dându-si niște șuvițe mai lungi din ochi.
-Ce mai e?
-Mulțumesc...
Îmi zâmbi strâmb, făcându-se nevăzută în câteva secunde. Am apăsat pe clantă mai fericit decât de obicei, intrând încet în camera slab luminata. Colegii mei încă dormeau, așa ca mi-am permis sa dau jaluzelele la o parte. Razele răsăritului intrară în camera, împrăștiindu-se acum pretutindeni. Când m-am întors spre patul meu am dat un țipat. Felix era întins pe el, rânjind diabolic. Ce Dumnezeu mai vrea și fătălăul ăsta? Vederea lui îmi provoca greata, mai ales ca noile acuzații cu care venisem la adresa sa pur și simplu nu îmi dădeau pace.
-Dintre toate vietățile posibile, eu m-am ales cu un bou în pat. Nu ca-s norocos?
Se prefăcu amuzat, înainte sa bata din palme.
-As vrea sa vorbesc puțin cu colegul vostru ce camera. SINGURI.
Ceilalți se priviră intre ei și ridicata din umeri.
-Bun și cu ce te putem ajuta noi?
Felix ofta plin de o importanta ce mie îmi dădea impulsul de a-l pocni direct în importanta și se ridică.
-Ideea era ca as vrea foarte mult ca voi sa va faceți nevăzuți pana ce termin.
Râsera cu toții, privindu-l amuzați.
-Și dacă refuz?
-Eram ferm convins ca ăsta va fi răspunsul tău. Se rezolva.
Îl lua pe primul si-l intoarse la fel cum îmi făcuse mie mai devreme, înainte sa-l trântească pe jos. Curious lucru, băiatul era de doua ori mai mare decât el.
-Aici nu e vorba de putere bruta, dragul meu. Fix în acest moment Îți folosesc puterea proprie împotriva ta.
-Vorbe mari.
Și cealalt se năpusti în nou spre el, rezultatul fiind același. Am oftat enervat, așezându-ma le pat. Felix se întoarse spre mine, iar eu mi-am privit ceasul inexistent de pe mana, căscând teatral. Acesta își dădu ochii peste cap, rânjind.
-Mai vrea cineva?
Toți trei dădură din cap în semn ca nu, înainte sa se facă nevăzuți pe ușa.
-Acum, Lucas... Vreau sa vorbim despre Katelyn.

-------------------------------------------------

HEYY! :) Ați putea va rog sa aruncați o privire peste cartea lui Avram-Mirela de interviuri? Acolo ar fi cam primul meu interviu și ar însemna mult pentru mine dacă i-ati vota cartea acestei fete extrem de drăguțe, căreia îi mulțumesc din suflet încă o data.

Mulțumesc anticipat! ^.^

Btw, nu mai fiți cititori fantoma. :))) Am așa multe vizualizări și atât de puține voturi... Și voturile înseamnă mult pentru mine, sa știți. :3