Birocrația Washingtoniană (finalizată)

9

       Răsuflând ușurată, Maia îi aruncă o privire prietenei sale pentru ca mai apoi să se apropie de ea și să-i înmâneze plicul misterios.

         — Asta e pentru tine! îi spuse, așteptând curioasă momentul în care avea să-l deschidă.

         — Mulțumesc! murmură Eva, privind îndelung scrisul ordonat după care trase aer în piept și-l deschise.

        Atunci când a tras de bilet, ceea ce părea a fi un cec căzu la picioarele sale, făcând-o să-l urmărească cu privirea. Nu se aștepta la asta. De fapt nu se aștepta la nici un fel de gest din partea lui Aiden, o neliniște punând stăpânire pe întregu-i corp.

        — Oh! Lasă! Îl iau eu! sări Maia în ajutorul Evei, atunci când i-a observat neputința.

        Aceasta doar a aprobat tacit după care și-a îndreptat atenția asupra rândurilor de pe biletul din mâna sa. Se aștepta cumva să găsească explicația pentru gestul făcut, însă până și cuvintele înșirate i se păreau acum reci și lipsite de esență. Scrise doar pentru a fi scrise, gândi ea."Îmi pare rău pentru suferința provocată și sper ca suma să-ți acopere toate cheltuielile pe care le-ai suportat din pricina accidentului." De parcă banii le-ar rezolva pe toate. Își spuse pentru sine după care mototoli hârtia și o aruncă pe jos. Se simțea înjosită. Nu avea nevoie de banii lui. Nu avea nevoie de nimic de la el. Voia doar să fie lăsată în pace să-și vadă de viață liniștită.

        — Nu te preocupa! Adun tot eu! spuse Maia pornind spre hârtia mototolită, în speranța că-i va distrage atenția Evei de la gândurile sale și-i va stârni un zâmbet, ceea ce se și întâmplase.

        — Iartă-mă, Maia! Nu m-am putut abține să nu arunc mizeria aia din mâinile mele, o lămuri pe un ton ce arăta nervozitate, arătând spre locul unde aterizase biletul.

        — Aș dori și eu o mizerie ca asta! Tu ai văzut ce sumă e pe cecul ăsta? îndrăzni Maia s-o întrebe pe prietena sa care dezaproba.

        — Nu am nici un motiv pentru care să accept acei bani și nu-mi explic de ce Aiden s-a simțit îndatorat să mi-i ofere.

        — Pentru că iubita lui te-a lăsat ciungă pentru o perioadă? ridică Maia din umeri și din sprâncene, întrebând retoric. Prietenul lui tocmai a confirmat că ancheta a stabilit faptul că ești doar o victimă. Este absolut normal și legal să fii despăgubită! o lămuri aceasta în timp ce Eva își făcea calcule mintale.

         — Atunci banii ăștia să ajungă la Jerry. Nu vreau să mă știu datoare nimănui. Oricum aveam de gând să-i înapoiez intergal tot ce a cheltuit pentru spitalizarea mea, spuse convinsă că așa e cel mai bine.

         — Ești sigură? Eu nu i-aș da nici doi cenți înapoi nenorocitului! Dacă aș putea aș mai lua despăgubiri morale pentru faptul că s-a dovedit a fi un cretin lângă care ai pierdut doi ani din viață, răspunse Maia, privind-o serioasă.

        Păru o idee bună pentru câteva secunde, dar departe de adevăratele intenții ale Evei.

        — Doar așa voi fi sigură că am scăpat de Jerry. Chiar vreau să trec mai departe și să-l las în trecut, iar banii ăștia pe care oricum nu-i vreau o să ajungă la el, concluzionă Eva.

       — Facem cum crezi tu că e mai bine! spuse Maia cu urma unei păreri de rău în glas, ridicând din umeri. Ți-e foame? întrebă mai apoi, privindu-și ceasul de la mână ce arăta trecut de ora douăzeci și unu.

       — Mmm... apucă să spună înainte ca Maia să o întrerupă.

       — Ai grijă ce zici pentru că nu accept un refuz! o atenționă mai în glumă mai în serios, conducând-o spre bucătăria unde mirosea a ceva asemănător ghiveciului de legume.