Birocrația Washingtoniană (finalizată)

27

      
        Eva se învârti prin casă, fără a-şi găsi locul, până când îi surâse ideea de a face un duş fierbinte. Rămăsese singură după ce Maia plecase la un interviu şi o încărcaseră negativ toate acele gânduri care se îndreptau spre Aiden, iar asta era o modalitate la îndemână pentru a se mai relaxa puțin.

        Intră în dormitorul său, şi aruncând una câte una fiecare haină care o îmbrăca, se îndreptă spre baie.

       Dădu drumul apei şi o potrivi la temperatura perfectă, după care se avântă sub ploaia aceea mult dorită.

        Închise ochii pentru a simți cum pielea îi este alintată de miile de  picături şi se lăsă pradă senzației de goliciune, încercând să nu se mai gândească la nimic. Reuşi să se relaxeze câteva minute bune, iar mai apoi îşi trecu mâinile prin păru-i lung şi ondulat, făcând loc apei să-i dezmierde scalpul pe care-l spălă cu şampon, după care îşi aplică pe piele un gel de duş cu aroma spumei de mare. Simțindu-se învăluită de parfumul puternic de prospețime, Eva se îndură să iasă din apa aburindă şi îmbrăcă satisfăcută halatul de baie pufos.

       Se simțea aproape obosită din cauza apei calde, dar nu apucă să ajungă până la pat, căci soneria casei umplu liniştea şi o făcu să-şi îndrepte paşii spre uşa de la intrare.

       La naiba! Chiar speram să dorm, gândi iritată. 

        Odată ce deschise uşa, în fața ochilor săi apăru un John care nu se sfii din a o scana din cap până în picioare.

       — Bună, John! Scuze... eu... n-am apucat să pun altceva pe mine.
Spuse stânjenită sub acele priviri pe care nu ştia cum să le catalogheze, ținând uşa întredeschisă.

        John zâmbi şi după ce o ascultă, îşi drese glasul şi răspunse spre confuzia Evei. 

      — Bună şi ţie, Eva! Şi nu te preocupa! Cred că ar trebui să mă obişnuiesc cu astfel de... înfățişări. Delicioase, mai continuă în gând, admirând firicelele de apă ce se scurgeau încet de pe părul buclat până la decolteul halatului ce ascundea nişte sâni fermi şi rotunzi.

       — Poftim?
Întrebă aceasta rapid, fără a procesa cele spuse de el.
 
       John ceru permisiunea să intre, făcând-o pe Eva să-l lase în încăpere, după care îi răspunse:

       — Accept să ne căsătorim, ridicând din umeri, îi explică. Deci cred că voi avea destul de des ocazia de a te vedea aşa, continuă spre surprinderea Evei, care îl privea încremenită.

        O cuprinse o stare ciudată, neştiind exact ce sentiment este mai puternic. Se bucura într-o oarecare măsură de decizia lui, dar îi părea şi rău că trebuiau să treacă prin asta, deşi credea că lui John, căsătoria asta, nu i-ar fi adus nici un beneficiu.

       John analiză chipul Evei, dar nu mai spuse nimic şi-i dădu timp să-şi pună ordine în gânduri. Avea timp să o privească în toată naturalețea ei, analizând de la pielea-i, ce părea atât fină, şi până la gesturi.

       Aiden avea dreptate, îşi spuse înghițind în sec.

        — Mulțumesc pentru că faci asta!
Murmură aceasta într-un final, zâmbind cald spre John, care îi întoarse zâmbetul. Vrei să bei un ceai?
Întrebă în timp ce se îndreptă spre bucătărie, pentru a pune apa la fiert.

        John aprobă tacit şi se dezbrăcă de geaca din piele, care îi crea discomfort, căci începea să se simtă supraîncălzit.

         Urmări cu privirea cum Eva, în halatul acela de baie, se mişca prin bucătărie şi sentimente varii începură să pună stăpânire pe el.