Birocrația Washingtoniană (finalizată)

43

        John o aşteptă agitat pe Eva, rezemat de maşina sa, iar când o văzu se grăbi să meargă înaintea ei, cuprinzând-o într-o îmbrățişare de care avea atâta nevoie.

        Îl iubeşte, gândi ca pentru sine când îi observă pentru a nu ştiu câta oară ochii roşii de plâns.

        — Să mergem! îl îndemnă ea şi se depărtă de el pentru a se urca în maşină.

        John aprobă tacit şi se grăbi să ocupe locul şoferului, pornind mai apoi în grabă. Îi era oarecum teamă că ea s-ar putea răzgândi, deşi faptul că Aiden plecă la fel de nervos din acea parcare nu arăta deloc a împăcare sau că cei doi să îşi mai dea vro şansă.

        — Ți-ai luat documentele? o întrebă John, rupând liniştea mormântală din maşină, când deja se apropiau de sediul primăriei.

       Eva murmură un da şi oftă din greu.

       — Crezi că vom avea probleme?

       John se gândi câteva clipe în care analiză situația lor şi ridică din umeri. Nu avea de unde să ştie ce se va întâmpla acolo, deşi i-ar fi plăcut să fie mai pregătit decât era.

       — Comportă-te normal şi... prefă-te că mă iubeşti! o îndemnă cu zâmbetul pe buze de parcă ar fi fost cel mai simplu lucru posibil, căci pentru el era.

      Eva zâmbi la rândul său, dar parcă  zâmbetul nu-i aparținuse, mai ales când văzu maşina parcată în curtea instituției. Inima păru că-i stă în loc şi membrele începuseră să-i tremure vizibil.

      — Dacă spun ceva ce n-ar trebui? Dacă...

     — Asta nu se va întâmpla! se grăbi John să o asigure, punând mâna sa peste cele ale Evei, privind-o fix în ochi. Tu lasă-mă pe mine să vorbesc pentru că astăzi doar depunem cererea şi nu cred că te va chestiona nimeni. Bine?

       Eva aprobă dintr-o privire şi îl urmă afară din maşină cu inima cât un purece, făcându-şi în minte mii de scenarii care nu erau în favoarea sa.

       Dacă apar de nicăieri agenți ICE şi mă iau pe sus? Dacă ne vor supune la cine ştie ce interogatoriu, iar eu mă voi da de gol? Erau doar o parte din ideile cu care păşea de mână cu John, spre intrarea ce ducea spre Casa Căsătoriilor, unde aveau s-o întâlnească pe cea care trebuia să oficializeze relația lor în ziua programată.

        Şi John tremura de emoţii, ale sale datorate faptului că mai trecuse o dată prin asta, atunci când voia să se căsătorească cu Celia, dar fusese părăsit cu doar două zile înainte de ceremonie.

         Eva se lăsă condusă pe drumul ştiut atât de bine de el şi încerca să îşi concentreze atenția pe orice i-ar fi atras atenția de la emoțiile ce puneau stăpânire pe toate simțurile sale, axându-se cel mai mult pe persoanele din jurul său, înghițind în sec în momentul în care, un domn trecut de prima tinerețe, îmbrăcat într-un costum impecabil se apropia de ei, făcând-o să înghețe când îi întâlni privirea şi zâmbi mai apoi spre John.
Îi era cunoscut acel chip şi nu mult îi trebui să realizeze că-l văzuse în poze cu Aiden.

       — Simon! se grăbi John să strângă mâna întinsă de acesta, confirmându-i bănuielile. Ea este Eva! se întoarse mai apoi spre ea, fără a slăbi strânsoarea palmelor lor şi vru să le facă cunoştință.

       Simon zâmbi brusc interesat şi se grăbi să ia mâna liberă a Evei, ducând-o gentil spre buzele sale, plasând un sărut suav pe aceasta în timp ce privirea-i era ațintită pe chipul ei.